ICCJ. Decizia nr. 6127/2010. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6127/2010
Dosar nr. 8125/118/2008
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 345 din 17 martie 2009 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii V.D. şi V.I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin M.F.P.
S-a constatat nulitatea absolută a actului de donaţie autentificat din 18 octombrie 1977 la fostul notariat de Stat Judeţean Constanţa, privind imobilul situat în Constanţa, în suprafaţă de 244 mp, judeţul Constanţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că autorii reclamanţilor la data de 18 octombrie 1977 au donat Statului Român suprafaţa de 244 mp ai cărei proprietari erau.
Această donaţie a fost făcută ca urmare a presiunii exercitate asupra soţilor V.I. şi V. care au fost nevoiţi să îşi dea consimţământul pentru încheierea acestui act. În lipsa acestei presiuni autorii reclamanţilor nu şi-ar fi dat consimţământul pentru încheierea actului de donaţie mai sus-menţionat.
Prin urmare, instanţa de fond a constatat că actul de donaţie autentificat din 18 octombrie 1977 este lovit de nulitate absolută.
Prin Decizia civilă nr. 17/ C din 2 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale s-a dispus respingerea apelului civil formulat de apelantul-pârât Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 345 din 17 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa-secţia civilă, în Dosarul nr. 8125/118/2008, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanţii în contradictoriu cu Statul Român prin M.F.P. Bucureşti au învestit instanţa cu o acţiune civilă, solicitând să se constate nulitatea absolută a actului de donaţie autentificat din 18 octombrie 1977 de către fostul Notariat de Stat Judeţean Constanţa.
Conform sentinţei civile nr. 345 din 17 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanta a fost admisă acţiunea şi s-a constatat nulitatea absolută a actului de donaţie încheiat între reclamanţi şi Statul Român.
Această sentinţă a fost apelată de pârât care a invocat drept motiv de apel, astfel cum s-a menţionat, lipsa calităţii procesuale pasive.
Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic.
Reclamanţii fiind cei care au pornit acţiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă cât şi calitatea procesuală pasivă a pârâtului, întrucât raportul de drept procesual nu poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii.
Oferta de donaţie a fost făcută de către Statul Român, iar actul de donaţie s-a încheiat tot cu Statul Român, neavând relevanţă cui i-a revenit terenul şi cine l-a administrat.
În perioada comunistă toate donaţiile erau făcute Statului Român, singurul proprietar la acel moment.
Autorii reclamanţilor au donat bunul Statului Român şi nu unităţii administrativ-teritoriale, respectiv Municipiul Constanţa de atunci sau din prezent.
În speţă nu interesează dacă bunul face parte din domeniul public sau privat, ci obiectul cauzei - „ acţiune în constatarea nulităţii absolute a actului de donaţie „- şi părţile care au încheiat acest act: autorii reclamanţilor şi Statul Român.
Curtea a constatat că, date fiind cele relatate, Statul Român are calitate procesuală pasivă de a sta în proces.
De altfel, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive nu a fost invocată de apelant la fond, iar potrivit dispoziţiilor art. 292 C. proc. civ. acesta nu poate folosi înaintea instanţei de apel alte motive decât cele invocate la instanţa de fond.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 C. proc. civ. a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanţa, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând în esenţă lipsa calităţii sale procesuale pasive.
Aşa cum rezultă din oferta de donaţie ca şi din actul de donaţie, bunul a fost donat Statului Român pentru Consiliul Popular al Municipiului Constanţa şi a intrat în patrimoniul municipiului Constanţa, care este şi succesorul donatorului, nefăcând parte din inventarul domeniului public sau privat al statului. Or, M.F.P. reprezintă interesele statului doar în litigiile al căror obiect îl formează bunurile din domeniul public de interes naţional enumerate în art. 135 din Constituţie şi Anexa la Legea nr. 213/1998.
În conformitate cu art. 25 din Decretul nr. 31/1954 statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii (alin. (1)).
El participă în astfel de raporturi prin M.F.P., afară de cazurile în care legea stabileşte anume alte organe în acest scop.
Or, în speţă statul este terţ faţă de actul de donaţie.
Solicită admiterea recursului, şi respingerea cererii ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Examinând recursul declarat de pârâţi instanţa reţine următoarele.
Recurentul ca donatar, are calitate procesuală pasivă deoarece este parte în contractul de donaţie a cărui nulitate absolută se cere a se constata.
Prin urmare, acţiunea în constatare a nulităţii absolute neavând caracter real, este lipsită de relevanţă susţinerea recurenţilor privind domeniul în care este inclus bunul în materialitatea lui precum şi schimbarea structurilor statului ori a componentelor lor în raport cu bunurile pe care le au în proprietate ori denumirea acestora din urmă.
În consecinţă, cum în raportul juridic - contractul de donaţie - statul a participat nemijlocit în nume propriu ca titular de drepturi conform alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, participarea la acest raport se face prin M.F.P., în absenţa unei norme speciale care să fi stabilit un alt organ în acest scop, şi atunci când se dispută validitatea actului juridic pe care l-a încheiat.
Faţă de cele reţinute recursul formulat de Statul român prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanţa, calificat de instanţă a aparţine pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. este neîntemeiat şi urmează a fi respinse în temeiul art. 312 C. proc. civ.
Dat fiind calitatea de parte câştigătoare în proces a reclamanţilor-intimaţi, recurentul, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., va fi obligat la 5.300 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanţa împotriva Deciziei civile nr. 17/ C din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Obligă recurentul-pârât la 5.300 lei cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6126/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6128/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs → |
|---|
