ICCJ. Decizia nr. 6257/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6257/2010
Dosar nr. 1216/101/2006
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 4 decembrie 2006, B.D. şi R.A. au solicitat instanţei - în contradictoriu cu Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin - să oblige pârâta de a le restitui în natură terenul în suprafaţă de 225 mp situat în Drobeta Tr. Severin, preluat abuziv în proprietatea Statului Român în anul 1978, fără plata vreunei despăgubiri.
În motivarea cererii introductive, reclamanţii au învederat instanţei că, deşi - după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 - au notificat pârâta în legătură cu imobilul, aceasta nu a înţeles să se conformeze prevederilor art. 25 din lege, în sensul de a emite o dispoziţie sau decizie motivată.
La 30 martie 2007, reclamanţii şi-au completat acţiunea, arătând că înţeleg să conteste dispoziţia nr. 1340 emisă de pârât pe parcursul soluţionării litigiului, respectiv la 22 martie 2007, prin care li s-a respins atât cererea de restituire în natură a imobilului, cât şi acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pe considerentul că nu ar fi respectat dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu au depus înscrisuri din care să rezulte că imobilul a trecut abuziv în proprietatea statului.
Prin sentinţa nr. 179 din 1 septembrie 2008, Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, a admis în parte contestaţia şi anulând dispoziţia a constatat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 16 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul teren în suprafaţă de 225 mp şi construcţiile demolate - respectiv casă compusă din patru camere şi şopron din scândură - situate în Drobeta Tr. Severin.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că imobilul în litigiu - dobândit de reclamanţi prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2767 din 3 septembrie 1973 - a fost donat în anul 1978, Consiliului Municipal Drobeta Turnu-Severin, donaţie anulată prin sentinţa civilă nr. 2 din 7 ianuarie 2008 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, irevocabilă.
Ca atare, nemişcătorul în legătură cu care s-a formulat notificarea face parte din categoria imobilelor preluate abuziv, intrând sub beneficiul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce-i priveşte pe reclamanţi, conchide instanţa fondului, aceştia au făcut pe deplin dovada că sunt persoane îndreptăţite, în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din lege, la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condiţiile în care imobilul nu poate fi restituit în natură, întrucât aparţine domeniului public.
Apelul declarat de reclamanţi, împotriva hotărârii dată în primă instanţă, a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secţia I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care, prin Decizia nr. 257 din 19 octombrie 2009, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a dispus restituirea în natură a imobilului, astfel cum a fost delimitat prin schiţa anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Prin încheierea nr. 12 din 19 octombrie 2009 instanţa de control judiciar a dispus îndreptarea omisiunii din decizie, în sensul că a obligat Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi, în cuantum de 500 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că tribunalul a aplicat eronat dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, precum şi Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007, apreciind greşit că terenul în suprafaţă de 225 mp nu poate fi restituit în natură, întrucât ar face parte din categoria „amenajărilor de utilitate publică".
Or, se arată, suprafaţa în litigiu nu este „amenajată" ca parcare şi faţă de faptul că, se asigură în continuare folosinţa ca parcare a excedentului de teren aflat în continuarea celui notificat, s-a apreciat că acesta din urmă poate fi restituit în natură, nefiind prejudiciate astfel nevoile comunităţii.
În cauză, a declarat recurs în termen legal, Primăria Municipiului Drobeta Turnu-Severin care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., critică hotărârea dată în apel, pe considerentul greşitei restituiri, în natură a terenului în suprafaţă de 225 mp în condiţiile în care, se arată, acesta este prevăzut în P.U.G. -ul şi P.U.Z. - ul municipiului, ca parcare publică.
Or, conchide recurenta, din ansamblul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, rezultă că terenul liber, restituibil în natură, este cel neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică individualizarea acestor suprafeţe în cadrul procedurilor administrative de soluţionare a notificărilor, fiind atributul entităţii investite cu soluţionarea cererii de restituire.
Recursul se priveşte ca fondat urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 10.3 din HG nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, înainte de a aprecia asupra posibilităţii de a restitui în natură terenul solicitat pe calea notificării, entitatea investită, are obligaţia de a identifica cu exactitate imobilul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuală a acestuia, pentru ca acordarea acestei măsuri reparatorii să nu afecteze existenţa şi utilizarea normală a unor investiţii sau amenajări de utilitate publică.
În această sintagmă sunt cuprinse toate acele amenajări destinate a servi nevoilor comunităţii, inclusiv amenajările de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcurile şi grădinile publice, parcările, pieţele pietonale etc.
În cazul când se constată astfel de situaţii, restituirea în natură trebuie limitată numai la terenurile libere sau la acele suprafeţe care nu sunt cuprinse într-un plan urbanistic general sau zonal, respectiv nu sunt destinate a deservi nevoilor comunităţii.
În speţă, din actele cauzei rezultă fără echivoc că terenul ce a făcut obiectul notificării este afectat integral unor amenajări de utilitate publică, chiar raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză şi suplimentul acestuia învederând că, potrivit HG nr. 963 din 12 septembrie 2002, suprafaţa de 225 mp face parte din domeniul public - categoria A, poziţia 36 - şi are destinaţia de parcare (a se vedea f. 74 şi 102 - dosar nr. 1216/101/2006 al Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă).
Ca atare, în mod corect a apreciat instanţa fondului asupra îndreptăţirii reclamanţilor la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condiţiile în care nemişcătorul, fiind afectat utilităţii publice, nu poate fi restituit în natură.
Aşa fiind, recursul urmează a se admite cu consecinţa modificării deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de reclamanţi împotriva hotărârii primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu - Severin împotriva deciziei nr. 257din 19 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, îndreptată prin încheierea nr. 12 din 19 octombrie 2009 a aceleiaşi instanţe.
Modifică Decizia recurată, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 179 din 01 septembrie 2008 a Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6260/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6234/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
