ICCJ. Decizia nr. 6258/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6258/2010
Dosar nr. 1792/109/200.
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Primarul municipiului Piteşti a emis dispoziţia nr.143 din 26 ianuarie 2006, prin care a fost soluţionată notificarea formulată de petenţii S.A. şi S.C., în sensul că au fost respinse cererile de restituire, în natură, a terenului în suprafaţă de 350 mp, situat în Piteşti, cu motivarea că este ocupat de staţia de 110/20 KV, aparţinând SC E. SA şi afectat de amenajări de utilitate publică (trotuar), de acordare de despăgubiri băneşti, pentru terenul expropriat, situat la această adresă şi construcţiile demolate şi a fost propusă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri prevăzute de legea specială privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru terenul în suprafaţă de 350 mp şi construcţii - 201,89 mp.
Prin sentinţa nr. 293 din 25 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, a fost respinsă contestaţia formulată de petenţi împotriva dispoziţiei emisă de primar.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că a fost expropriată întreaga suprafaţă de 350 mp, că terenul în suprafaţă de 182,5 mp este ocupat de o staţie ce aparţine SC E.O. SA, sucursala Piteşti, iar diferenţa de 167,5 mp face parte din str. F. şi C. şi constituie domeniu public, că nu s-a făcut dovada existenţei unui alt teren ce ar putea fi oferit în compensare şi că raportat la data emiterii dispoziţiei primarului, despăgubirile băneşti nu mai reprezintă măsuri reparatorii prevăzute în Legea nr. 247/2005, Titlul VII.
Apelul declarat de contestatori împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 84A din 29 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă că a fost expropriat terenul în suprafaţă de 225 mp şi construcţiile aflate pe el, diferenţa de 125 mp din suprafaţa totală de 350 mp, fiind preluată de către stat fără titlu; că deşi solicitaseră restituirea terenului în baza Legii nr. 18/1991, terenul a fost concesionat SC E. SA, pe durată nedeterminată; că nu a fost realizat scopul exproprierii şi nu a expirat o nouă declaraţie de utilitate publică; că în mod greşit le-a fost respinsă cererea de comparare a expertizei tehnice, pentru a se stabili că o parte din teren este liber de construcţii; că nu au fost aplicate corect prevederile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001, întregul teren fiind liber în anul 1990; că este abuzivă concesionarea terenului; că eventual notificarea trebuia soluţionată de SC E. SA şi că în cauză sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Recursul este nefondat.
Instanţele au reţinut corect faptul că prin dispoziţia emisă de primar au fost propuse măsuri reparatorii prin echivalent, ce constau în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru întreaga suprafaţă de teren de 350 mp, independent de modul de preluare a unor suprafeţe distincte.
Contractul de concesionare către SC E. SA încheiat în anul 1991, nu a fost anulat sau constatat nul, iar conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile preluate abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, sunt afectate servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
La instanţa de fond a fost efectuat un raport de expertiză tehnică, de către expertul B.P., prin care s-a stabilit că din suprafaţa de teren de 350 mp, cea de 167,50 mp constituie domeniu public, făcând parte din str. F. şi C., iar diferenţa de 182,50 mp a fost concesionată SC E. SA, societate comercială care a edificat pe teren o construcţie, situaţie în care a fost făcută o corectă aplicare şi a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, conform cărora măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, în cazul edificării de construcţii noi, autorizate.
Astfel cum rezultă din încheierea din 18 octombrie 2007, părţile au declarat că nu formulează obiecţiuni la raportul de expertiză, astfel că şi critica vizând acest aspect este nefondată.
Notificarea a fost corect soluţionată de Primăria municipiului Piteşti, prin primar, deoarece aceasta are calitatea de unitate deţinătoare, în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, iar nu SC E. SA, căreia i-a fost doar concesionat terenul.
Soluţia pronunţată de prima instanţă şi confirmată de curtea de apel nu încalcă dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului, deoarece terenul este folosit pentru cauză de utilitate publică.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii S.A. şi S.C. împotriva deciziei civile nr. 84/A din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6261/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6260/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
