ICCJ. Decizia nr. 6261/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6261/2010
Dosar nr. 19314/3/2008
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele.
Prin notificarea formulată la 13 iunie 2001, I.G.T., G.E. şi C.C., au solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, sector 2, fostă proprietate a autorilor I.G. şi N.
Întrucât instanţa investită cu soluţionarea notificării nu s-a conformat dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoanele îndreptăţite şi-au reiterat aceste cereri pe calea acţiunii formulată la 21 mai 2008, solicitând - în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti, prin Primar General obligarea pârâtului de a emite o decizie prin care să dispună restituirea imobilului ce face obiectul notificării.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 1606 din 21 octombrie 2008, a admis cererea şi în consecinţă 1-a obligat pe pârât să emită dispoziţia motivată prin care să restituie reclamanţilor, în natură, imobilul situat în Bucureşti, compus din teren şi două corpuri de clădire, astfel cum este identificat în actul dotal autentificat sub nr. 4245 din 2 martie 1921 de Tribunalul Ilfov - Secţia notariat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea, în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 iar, cât priveşte fondul dreptului, reclamantele şi-au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite, fiind moştenitoare ale fostului proprietar al imobilului, preluat abuziv de Stat prin Decretul nr. 224/1951, în cauză neadministrându-se probe concludente în sensul că ar fi avut loc vreo transmisiune a dreptului de proprietate al imobilului către o altă persoană.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care, în esenţă cu aceeaşi motivare, prin Decizia nr. 105/A din 12 februarie 2010, a respins ca nefondat apelul pârâtului.
In cauză a declarat recurs în termen legal, pârâtul Municipiul Bucureşti - prin Primar General care invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârile pronunţate în cauză pe considerentul admiterii greşite a contestaţiei, în condiţiile în care la dosarul administrativ nu au fost depuse toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate iar, pe de altă parte, imobilul - care a făcut obiectul Decretului nr. 224/1951 - a fost preluat de la o altă persoană decât autoarea reclamanţilor.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară modificărilor operate prin Legea nr. 247/2005, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate ... şi orice alte înscrisuri necesare dovedirii pretenţiilor de restituire, decurgând din acest act normativ, pot fi depuse până la data soluţionării notificării.
In interpretarea acestui text, instanţele au reţinut corect că sintagma folosită de legiuitor, vizează doar procedura derulată, ulterior notificării, de către entitatea investită cu soluţionarea cererii privind acordarea măsurilor reparatorii, nu şi etapa contencioasă a atacării deciziei sau dispoziţiei, în faţa instanţei judecătoreşti.
In adevăr, din nicio dispoziţie a legii nu rezultă că persoana îndreptăţită, în combaterea deciziei de respingere a notificării, nu ar putea depune acte noi în instanţă, din care să rezulte calitatea sa de proprietar sau de moştenitor al fostului proprietar al imobilului ce face obiectul cererii de restituire.
Ca atare, cum legea nu cuprinde o asemenea dispoziţie, prevalează principiul realizării dreptului în raport cu cel al respectării procedurii, conform prevederilor constituţionale şi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privitoare la garantarea dreptului de proprietate.
De altfel, din actele cauzei rezultă că reclamanţii s-au conformat solicitărilor pârâtului şi au depus copii legalizate atât de pe actul dotal nr. 810 din 21 martie 1921, cât şi de pe certificatele de moştenitor şi actele de stare civilă care, coroborate fac dovada succesiunilor succesive şi respectiv a calităţii reclamantelor de persoane îndreptăţite la restituire.
In aceste condiţii, atitudinea pârâtului de a nu soluţiona notificarea reclamanţilor este una culpabilă căci în considerarea dispoziţiilor art. 25 şi art. 26 din lege indiferent dacă persoanei îndreptăţite i se restituie în natură imobilele ori, se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, entitatea investită este obligată ca asupra solicitării adresată pe calea notificării, să se pronunţe printr-o deciziei sau dispoziţie motivată.
Or, în speţă caracterul rezonabil al termenului de 60 de zile - prevăzut de art. 25 alin. (1) din lege - a fost cu mult depăşit iar acţiunea celor în cauză vizând obligarea pârâtului de a da curs solicitărilor formulate pe calea notificării, este pe deplin justificată, în condiţiile în care a fost formulată la aproape 7 ani de la data când reclamantele au întreprins demersul prevăzut de art. 22 alin. (1) din acelaşi act normativ, interval în care nu au primit nici un răspuns.
Cât priveşte motivul de recurs vizând preluarea imobilului de către stat de la o altă persoană decât autoarea reclamantelor, acesta nu va fi analizat, întrucât a fost formulat omisso medio.
Aşa fiind în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar general împotriva deciziei nr. 105A din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6263/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6258/2010. Civil → |
|---|
