ICCJ. Decizia nr. 6263/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6263/2010
Dosar nr. 27314/3/2008
Şedinţa publică din 23 noiembrie 201.
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti la 14 iulie 2008, reclamantele C.M.I., C.G. şi B.L.E. au chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând obligarea acesteia la soluţionarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din Bucureşti, sector 5, în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea cererii reclamantele au susţinut că imobilul a aparţinut autorului comun, C.A.M., care l-a dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 45146 din 16 octombrie 1946, ulterior bunul fiind preluat abuziv în proprietatea statului şi atribuit în folosinţa I.V.
Reclamantele au mai precizat că notificarea prin care au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul în discuţie a fost înregistrată la Primăria Municipiului Bucureşti, care a emis dispoziţia nr. 8422 din 2 iulie 2007, propunând acordarea de despăgubiri băneşti.
S-a arătat că, ulterior, această dispoziţie a fost revocată prin dispoziţia nr. 9497 din 7 februarie 2008, cu motivarea că imobilul ce face obiectul notificării nu este evidenţiat în patrimoniul Primăriei Municipiului Bucureşti, solicitarea reclamantelor fiind înaintată pârâtei A.V.A.S., care a refuzat să răspundă notificării.
Prin sentinţa civilă nr. 1718/F din 14 noiembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca nefondată cererea reclamantelor, reţinând că acestea nu au dovedit că au respectat dispoziţiile Legii nr. 10/2001 în sensul de a anexa acţiunii înscrisurile la care fac referire, conform prevederilor art. 1169 C. civ., neprobându-şi susţinerile.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamantele C.M.I., C.G. şi B.L.E., arătând că toate actele doveditoare au fost primite de pârâta A.V.A.S. de la Primăria Municipiului Bucureşti, astfel că s-a reţinut eronat de către prima instanţă că acţiunea lor ar fi nedovedită.
Prin Decizia civilă nr. 513A din 22 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul reclamantelor şi a anulat sentinţa apelată, iar pe fond a admis cererea şi a trimis dosarul la A.V.A.S. pentru soluţionarea notificării.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că Primăria Municipiului Bucureşti a propus, prin dispoziţia nr. 8422 din 2 iulie 2007 a Primarului General, acordarea de despăgubiri băneşti, la baza emiterii acestei dispoziţii stând actele depuse de reclamante odată cu notificarea.
S-a considerat că este neîntemeiată susţinerea pârâtei A.V.A.S. în sensul că se impune completarea dosarului administrativ.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termenul legal, pârâta A.V.A.S., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în dezvoltarea motivelor de recurs, că reclamantele intimate nu au ataşat acţiunii înscrisurile la care au făcut referire în cuprinsul acesteia, nerespectând astfel dispoziţiile art. 1169 C. civ. şi nici ale art. 109 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile. În acest sens s-a susţinut că procedura administrativă prealabilă reglementată de dispoziţiile Legii 10/2001 are caracter obligatoriu, competenţa instanţei putând interveni numai în măsura în care se emitea Decizia sau dispoziţia motivată, care, să poată fi cenzurată pentru legalitate, în condiţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Recurenta a arătat că, urmare a nedepunerii tuturor actelor doveditoare la dosarul administrativ întocmit conform dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, se află încă în termenul legal de analiză a notificării.
Intimatele reclamante au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Din dispoziţia instanţei, luată la termenul din 29 iunie 2010, recurenta A.V.A.S. a depus, în fotocopie, dosarul administrativ întocmit în baza notificării formulate de reclamante în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul situat în Bucureşti sector 5.
Examinând criticile invocate de recurenta pârâtă A.V.A.S. raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin acţiunea introductivă, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. de a se pronunţa asupra notificării lor, formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv, situat în Bucureşti, sect. 5.
Dispoziţia motivată prin care Primăria Municipiului Bucureşti, căreia i-a fost adresată iniţial notificarea, a propus acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobil a fost revocată de emitentă, notificarea împreună cu documentaţia ce a stat la baza dispoziţiei revocate au fost înaintate pârâtei recurente.
Deşi aceasta din urmă a primit de la Primăria Municipiului Bucureşti un exemplar al actelor doveditoare, a solicitat reclamantelor prin adresa din 3 noiembrie 2008 depunerea de copii legalizate ale tuturor actelor.
La această cerere, reclamantele intimate au comunicat pârâtei A.V.A.S., la 14 noiembrie 2008, că au îndeplinit deja cerinţele Legii nr. 10/2001 şi nu pot obţine copii legalizate întrucât notificarea a fost depusă în original la executorul judecătoresc, iar actele doveditoare au fost obţinute de la Arhivele Naţionale în copie certificată, astfel încât nu mai deţin decât fotocopii.
Faţă de actele considerente şi având în vedere că la dosarul administrativ aflat la recurentă şi depus în copie şi la instanţa de recurs se regăsesc toate actele justificative ale solicitării reclamantelor de acordare a măsurilor reparatorii conform Legii nr. 10/2001, Curtea va reţine că, în mod corect, pârâta A.V.A.S. a fost obligată la soluţionarea notificării, având în vedere caracterul imperativ, şi nu de recomandare, al termenului de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În consecinţă, se va constata că instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 10/2001, având în vedere şi particularităţile cauzei, constând în faptul că s-a emis deja o dispoziţie motivată, revocată de Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, iar urmare a declinării competenţei acesteia, notificarea a fost înaintată A.V.A.S.
Pentru toate aceste considerente, se va constata că recursul pârâtei este nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 513A din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6262/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6261/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
