ICCJ. Decizia nr. 630/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 630/2010
Dosar nr. 12499/54/2006
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 noiembrie 2003, reclamanta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Craiova şi Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Consiliului local al municipiului Craiova, anularea parţială a dispoziţiei nr. 8050 din 14 octombrie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova, cu privire la respingerea cererii de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 805 mp aflat în administrarea Consiliului local al municipiului Craiova, aşa cum reiese din procesul-verbal privind starea de fapt încheiat la data de 18 iunie 2003 şi, implicit, obligarea conducătorului persoanei juridice deţinătoare a terenului să emită o nouă dispoziţie pentru restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 805 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 119 din 16 martie 2004 a Tribunalului Dolj a fost respinsă contestaţia privind restituirea terenului de 805 mp, formulată de reclamanta D.A.
Prima instanţă a reţinut că, prin notificarea formulată conform Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat Primăriei municipiului Craiova emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 1.000 mp situat în Craiova, preluat abuziv de stat.
Prin dispoziţia atacată, s-a respins parţial cererea reclamantei de restituire în natură a celor 1.000 mp, cu motivarea că, o parte din teren este afectat de utilităţi publice şi ocupat de terţe persoane particulare, iar o altă parte este deţinută de SC P. SA Dolj.
Ca urmare, s-a făcut propunere de acordare de despăgubiri în echivalent pentru terenul afectat de utilităţi publice şi cel deţinut de persoanele fizice şi înaintarea către Prefectura Dolj a acestor propuneri, precum şi înaintarea unei copii a notificării către P. Dolj, pentru soluţionarea cererii de restituire pentru terenul deţinut de această societate.
În raport de situaţia terenului, astfel cum a fost evidenţiată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, tribunalul a reţinut că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură, deoarece nu este liber, arătându-se că suprafaţa de 479 mp deţinută şi administrată de pârâtă este afectată celor două străzi din zonă, mai există două proprietăţi particulare (F. şi C.), iar pentru partea din teren deţinută de SC P. SA Dolj, există obligaţia societăţii de a soluţiona notificarea cu privire la terenul aflat în folosinţa sa.
Prin Decizia civilă nr. 634 din 28 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă.
A fost respinsă cererea de intervenţie formulată de F.L. şi a fost admisă cererea de intervenţie formulată de S.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, în raport de constatările expertului, obiectul litigiului de faţă îl constituie numai suprafaţa de teren de 479 mp deţinută de Primăria mun. Craiova.
Pentru suprafaţa de teren ocupată de SC P. SA Dolj, intimata Primăria mun. Craiova nu are calitate procesuală pasivă, deoarece calitatea de unitate deţinătoare aparţine SC P. SA Dolj, persoană juridică ce nu este parte în litigiu, iar suprafeţele de teren deţinute de persoanele fizice, de asemenea, nu pot face obiectul litigiului de faţă, deoarece persoanele fizice nu au calitate procesuală pasivă în litigiile privind restituirea în natură sau prin echivalent a unor imobile în temeiul Legii nr. 10/2001.
Referitor la suprafaţa de 479 mp, curtea de apel a reţinut că nu poate fi restituită în natură, întrucât din raportul de expertiză întocmit la fond, cât şi din completarea raportului de expertiză efectuată în apel, a rezultat că acest teren reprezintă zonă de protecţie a două străzi, ce este compusă din mai multe elemente (rambleu, zonă de siguranţă, zonă de protecţie, spaţiu verde).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 3327 din 30 martie 2006, a admis recursul declarat de reclamanta D.A., decedată ulterior, continuat de moştenitoarea D.E., a casat Decizia nr. 634 din 28 februarie 2005 a Curţii de Apel Craiova şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
S-a reţinut că situaţia de fapt nu a fost pe deplin lămurită, fiind necesar a se administra probe suplimentare, atât cu privire la terenurile deţinute de persoanele fizice, pentru care nu s-au făcut verificări dacă fac sau nu parte din proprietatea preluată de stat de la reclamantă, cât şi cu privire la constatările contradictorii din raportul de expertiză întocmit la fond şi cel din apel, raportat şi la adresa nr. 231221 din 12 ianuarie 2005 a Primăriei municipiului Craiova, nevalorificată în nici un fel de instanţă.
În rejudecare, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 276 din 15 septembrie 2008, a respins apelul declarat de reclamanta D.A., decedată, şi continuat de moştenitoarea D.E., a respins cererea de intervenţie formulată de intervenienta F.L. şi a admis cererea de intervenţie formulată de intervenientul S.I.
Instanţa de apel a dispus efectuarea unei noi expertize, întocmită de expert C.V. şi a încuviinţat cercetarea la faţa locului, precum şi completarea probatoriului cu înscrisuri depuse de părţi.
S-a reţinut că, din raportul de expertiză efectuat de expert C.V., a rezultat că, deşi în actul de proprietate invocat ca titlu de către reclamantă se menţionează suprafaţa de 1.500 mp, raportat la schiţa parcelară şi vecinătăţile din schiţă, suprafaţa de teren cu care a fost pus în posesie D.E., conform Decretului nr. 444/1953 şi HCM 3522/1953, a fost de 1.109 mp, iar din constatările expertului această suprafaţă este ocupată astfel: intervenienta F.L. - 545,64 mp; intervenientul S.I. 314,52 mp; SC P. Dolj SA - 194,39 mp şi Primăria Craiova - 54,08 m.
Cât priveşte suprafeţele de teren deţinute de intervenienta F.L. şi SC P. Dolj SA, s-a constatat că acestea fac obiectul unor alte cauze.
Cu privire la suprafaţa de teren deţinută de Primăria mun. Craiova, s-a reţinut că aceasta este de numai 54,08 mp, că nu poate fi restituită în natură, fiind afectată de utilităţi publice.
Referitor la suprafaţa deţinută de S.I., s-a reţinut că acesta nu are calitate procesuală în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, că prezintă acte de proprietate pentru 698 mp, în fapt deţinând 725,9 mp, însă pârâta Primăria mun. Craiova nu este deţinătoare în sensul legii pentru acest teren.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta D.E. şi intervenienta F.L.
Prin recursul său, reclamanta a indicat art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a arătat că, instanţa de apel nu a respectat îndrumările date prin Decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că nu a cercetat regimul juridic al terenurilor deţinute de persoanele fizice, nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt şi nu a administrat probe noi, în afara expertizei şi nu a valorificat adresa nr. 231221/2005 a Primăriei Craiova.
A mai susţinut recurenta-reclamantă că nu prezintă relevanţă existenţa ori inexistenţa calităţii procesuale a lui S.I. în cadrul procedurii reglementate prin Legea nr. 10/2001 şi că, deşi instanţa a reţinut în considerente, în ceea ce priveşte suprafaţa deţinută de Primăria mun. Craiova, că în mod greşit s-a respins cererea de restituire în natură, prin dispozitiv a fost respins apelul în totalitate.
S-a mai susţinut că se impunea administrarea de probatorii suplimentare şi că instanţa a nesocotit procesul-verbal de cercetare la faţa locului.
Intervenienta F.L. nu a indicat temeiul legal în baza căruia a declarat recurs, iar critica formulată a vizat nelegalitatea deciziei sub aspectul respingerii cererii de intervenţie accesorie.
Examinând recursurile declarate, în limita criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul declarat de intervenientă este neavenit şi urmează să fie respins în consecinţă, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de intervenţie accesorie depusă la dosar la 25 august 2004, ce a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ., recurenta F.L. a arătat că înţelege să intervină în proces în sprijinul pârâţilor.
Prin intervenţia accesorie, intervenientul nu invocă un drept propriu şi nu urmăreşte pronunţarea unei hotărâri pentru el, ci tinde, prin apărările pe care le face, ca soluţia în proces să se dea în favoarea părţii pentru care a intervenit.
Potrivit art. 56 C. proc. civ., recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi recurs.
În cauză, pârâţii Primarul municipiului Craiova şi Consiliul local al municipiului Craiova nu au declarat recurs şi, în această situaţie, recurenta F.L., care a formulat intervenţia în interesul pârâţilor, având o poziţie procesuală subsidiară, nu poate exercita această cale de atac, astfel că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de intervenienta accesorie.
Recursul declarat de reclamantă se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă este nefondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel, în rejudecare, a respectat întocmai toate îndrumările cuprinse în Decizia civilă nr. 3327 din 30 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru lămurirea deplină a situaţiei de fapt.
În acest sens, a fost dispusă efectuarea unei noi expertize, ce a fost efectuată de expert P.I.A., la care părţile au formulat obiecţiuni.
Întrucât expertul nu a completat raportul de expertiză, instanţa, cu acordul părţilor, a încuviinţat efectuarea unei noi expertize de către un alt expert, cu aceleaşi obiective, precum şi cu obiecţiunile formulate de părţi.
În plus, a fost încuviinţată şi efectuarea unei cercetări la faţa locului, precum şi proba cu înscrisuri - planul de amplasament privind Staţia P., actul de vânzare-cumpărare încheiat între C.E. şi S.I., certificatul de nomenclatură stradală, extrasele de carte funciară, planul de amplasament şi delimitare proprietate F.L., adresa Direcţiei de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, planul de amplasament şi delimitare proprietate S.I.
Astfel, s-au făcut cercetări cu privire la regimul juridic al suprafeţelor de teren deţinute de persoanele fizice, constatându-se că intervenienta F.L. ocupă o suprafaţă de teren de 545,64 mp, pentru care însă reclamanta a precizat că deţine ordin al prefectului şi a formulat o altă acţiune.
De asemenea, s-a reţinut că intervenientul S.I. deţine în fapt o suprafaţă de 725,9 mp de teren, prezentând acte de proprietate pentru 698 mp, însă acesta nu are calitate procesuală în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, instanţa de apel a administrat toate probele necesare şi utile soluţionării cauzei, care au fost coroborate cu celelalte dovezi aflate la dosarul cauzei.
În ceea ce priveşte critica privind calitatea procesuală a lui S.I. în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, se constată că aceasta nu este întemeiată, atâta timp cât, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptăţită trebuie să notifice persoana juridică deţinătoare, iar acţiunea de faţă are ca obiect o contestaţie în baza art. 26 din lege, în cadrul căreia raportul juridic se stabileşte între persoana care se pretinde îndreptăţită şi entitatea care a emis dispoziţia atacată.
Referitor la suprafaţa de teren deţinută de Primăria mun. Craiova, din întreaga expunere a considerentelor instanţei de apel, rezultă cu certitudine că aceasta nu poate fi restituită în natură, fiind ocupată de domeniul public şi afectată de utilităţi publice.
Celelalte critici formulate de reclamantă, întrucât vizează aprecierea probatoriului administrat în cauză, nu se circumscriu niciunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar sancţiunea este aceea a neanalizării lor.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate se vor respinge în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta D.E. şi intervenienta F.L. împotriva deciziei nr. 276 din 15 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 634/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 479/2010. Civil → |
|---|
