ICCJ. Decizia nr. 634/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 634/2010
Dosar nr. 2099/117/2007
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 500 din 1 octombrie 2008, Tribunalul Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D.R.D.P. Cluj, Ministerul Economiei şi Finanţelor, Consiliul local al comunei Apahida şi Primarul comunei Apahida.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC M.T.C. România I. SRL împotriva pârâţilor D.R.D.P. Cluj, Ministerul Economiei şi Finanţelor, Consiliul local al comunei Apahida şi Primarul comunei Apahida.
A fost admisă în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta SC M.T.C. România I. SRL împotriva pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA şi, în consecinţă, s-a stabilit că despăgubirea datorată de expropriator reclamantei SC M.T.C. România I. SRL pentru exproprierea suprafeţei de 5740 mp teren situat în Apahida, sat Dezmir, înscris în C.F. 1290 Dezmir nr. top. 1048/2 şi 1043/2 număr cadastral 1009 este de 963.000 lei.
A fost obligat expropriatorul să plătească reclamantei această sumă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
A fost respinsă cererea de includere în despăgubire a cheltuielilor făcute de reclamantă pentru scoaterea terenului din circuitul agricol.
A fost respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Hotărârea nr. 201 emisă la data de 21 martie 2007 de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local Apahida s-a stabilit pentru reclamantă o despăgubire în sumă de 569.930,91 lei pentru terenul în suprafaţă de 5740 mp situat în comuna Apahida, sat Dezmir, înscris în CF 1290 nr. top. 1048/2 şi 1043/2, număr cadastral 1009.
Reclamanta a contestat valoarea despăgubirii stabilite, pretinzând că valoarea de tranzacţionare în zonă a unui teren similar celui expropriat este de 75 Euro/mp .
În aceste condiţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 aplicabile în cauză potrivit art. 9 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 aprobate prin HG nr. 941/2004, tribunalul a procedat la administrarea expertizei de evaluare de către o comisie compusă din trei experţi, potrivit procedurii şi criteriilor stabilite în art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Potrivit expertizei de evaluare întocmite de comisia constituită din experţii evaluatori V.D., G.P. şi V.V., a rezultat că valoarea despăgubirii pentru terenul de 5740 mp supus exproprierii este de 962.900 lei.
Faţă de valoarea stabilită de comisia de evaluare, prima instanţă a constatat că valoarea despăgubirii stabilită prin Hotărârea nr. 201 din 21 martie 2007 este mult subevaluată şi de aceea încalcă norma constituţională cuprinsă în art. 41 alin. (3), potrivit căreia exproprierea poate fi făcută numai cu o dreaptă despăgubire.
Cu privire la suma reprezentând taxa de scoatere din circuitul agricol, actualizată cu indicele de creştere a preţurilor, pretinsă de reclamantă cu titlu de prejudiciu, instanţa a apreciat că cererea este neîntemeiată, pe considerentul că şi în situaţia în care reclamanta ar fi rămas proprietara terenului, nu ar fi putut pretinde de la nimeni restituirea acestor cheltuieli. Tot astfel, dacă l-ar fi vândut pe piaţa imobiliară, nu ar fi putut pretinde de la cumpărător restituirea lor.
Astfel, s-a reţinut că suma achitată cu titlu de taxă pentru scoaterea terenului din circuitul agricol rămâne în sarcina reclamantei, întrucât nu reprezintă un prejudiciu cauzat de expropriere.
Cât priveşte cererea reclamantei de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, s-a constatat că aceasta urmează să fie respinsă în temeiul dispoziţiilor art. 1169 C. civ., întrucât reclamanta nu a făcut dovada unor asemenea cheltuieli.
Prin Decizia nr. 92/A din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a fost admis în parte apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligat pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. să-i plătească reclamantei suma de 10.000 lei, cheltuieli de judecată parţiale pentru prima instanţă.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.
A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată parţiale în apel.
În considerentele hotărârii, instanţa de apel a arătat că în mod corect prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.R.D.P., având în vedere că în procesele ce au ca obiect cererile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 198/2004 Statul Român este reprezentat de expropriator.
Expropriator fiind, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege Statul Român prin C.N.A.D.N.R., în mod corect a fost admisă acţiunea faţă de acest pârât şi respinsă faţă de ceilalţi pârâţi, inclusiv faţă de D.R.D.P., care, fiind o subunitate, a fost mandatată de C.N.A.D.N.R. să redacteze anumite cereri, inclusiv cererea de apel, şi să o reprezinte în proces, fără a schimba însă reprezentarea statului în proces.
În ceea ce priveşte valoarea terenului în litigiu, s-a reţinut că expertiza tehnică depusă la dosar de pârât a fost efectuată la data de 29 iunie 2005, iar hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost emisă abia la data de 21 martie 2007 şi comunicată ulterior reclamantei, fără o nouă evaluare.
În aceste condiţii, în mod legal, prima instanţă a dispus efectuarea unei noi expertize pentru evaluarea terenului la valoarea actuală.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, semnat inclusiv de expertul asistent propus de pârât, care a efectuat expertiza iniţială de evaluare care a stat la baza emiterii hotărârii nr. 101 din 21 martie 2007 de stabilire a despăgubirilor, nu a rezultat că valoarea de circulaţie a terenului în litigiu ar fi crescut datorită investiţiilor făcute de stat în zonă.
Astfel, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor.
Referitor la alte prejudicii cauzate reclamantei, s-a reţinut că valoarea de circulaţie a terenului a fost stabilită avându-se în vedere destinaţia sa de teren construibil, aşa cum rezultă din raportul de expertiză, iar un astfel de prejudiciu ar fi existat în ipoteza în care terenul ar fi fost evaluat ca teren agricol şi cheltuielile efectuate cu scoaterea sa din circuitul agricol s-ar fi dovedit inutile.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, s-a reţinut că probaţiunea a fost suplimentată în apel, în sensul că, în afara extrasului de cont depus la prima instanţă, din care nu rezulta neapărat că cheltuielile au fost ocazionate de prezentul proces, au fost depuse în apel factura fiscală nr. 2869416 din 01 iulie 2007 şi contractul de asistenţă juridică nr. 70/50 din 23 aprilie 2007.
Instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., constatând exagerat cuantumul cheltuielilor de judecată în sumă de 20.542,3036 lei, diminuându-le la 10.000 lei, sumă apreciată ca fiind corespunzătoare valorii pricinii şi muncii îndeplinite de avocatul angajat, precum şi raportat la împrejurarea că acţiunea a fost admisă doar în parte, faţă de dispoziţiile art. 276 C. proc. civ.
Având în vedere soluţia de admitere în parte a apelului declarat de reclamantă, curtea de apel a constatat că şi cheltuielile de judecată în apel vor fi acordate parţial, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi art. 276 C. proc. civ., corespunzător pretenţiilor admise.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, C.N.A.D.N.R. SA, prin D.R.D.P. Cluj, care a precizat ulterior, în scris, că a declarat recurs în numele Statului Român, pe care îl reprezintă în proces.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304, art. 312 şi urm. C. proc. civ.
Recurenta a criticat Decizia cu privire la evaluarea terenului în litigiu, reluând susţinerea din apel că valoarea acestuia ar fi crescut în ultimii ani datorită investiţiilor făcute de stat în zonă.
A mai arătat că instanţa de apel trebuia să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză pentru stabilirea valorii reale a terenului şi că, la soluţionarea cauzei nu au fost luate în considerare toate aspectele necesare pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti legale şi temeinice.
A mai formulat critici cu privire la coeficienţii avuţi în vedere de experţii care au întocmit raportul de expertiză efectuat la prima instanţă.
La termenul de judecată din data de 4 februarie 2010 instanţa a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul este nul, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. 2, care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat.
Faţă de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, instanţa de recurs poate examina numai criticile privitoare la hotărârea atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
În speţă, nu s-au formulat critici care să facă posibilă încadrarea în acest text de lege.
Dezvoltarea criticilor formulate de recurentă vizează doar modul în care instanţa de apel a făcut aprecierea probelor cu privire la evaluarea şi stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat.
Or, modul în care instanţa de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică de legalitate, iar aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză în recurs, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Faţă de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA, prin D.R.D.P. Cluj, pentru Statul Român.
Având în vedere că recurenta a căzut în pretenţii, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC M.T.C. România I. SRL, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA, prin D.R.D.P. Cluj, pentru Statul Român, împotriva deciziei nr. 92/A din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă recurenta la plata sumei de 2807 lei cheltuieli de judecată către intimata SC M.T.C. România I. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 645/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 630/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
