ICCJ. Decizia nr. 6313/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6313/2010
Dosar nr. 526/117/200.
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 526/117 din 29 ianuarie 2007, reclamanţii G.V.C. şi R.A., i-au chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, solicitând ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea dispoziţiei nr. 41409 din decembrie 2006 a Primarului municipiului Cluj-Napoca şi obligarea pârâtului să emită o dispoziţie prin care să restituie în natură terenul de aproximativ 400 mp rămas disponibil şi neafectat de construcţii, cu plata despăgubirilor pentru restul terenului înscris în C.F. nr. 6727 Cluj, nr.top 12800, ocupat de clădirile existente, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 387 din 11 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea intentată de reclamanţii G.V.C. si R.A., împotriva pârâţilor Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, având ca obiect anularea dispoziţiei nr. 41409 din 27 decembrie 2006 şi obligarea pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca să emită o dispoziţie prin care să restituie în natură terenul înscris în C.F. nr. 6727 Cluj, nr.top 12800 sau să atribuie un teren echivalent în compensare.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia nr. 41409 din 27 decembrie 2006 a Primarului municipiului Cluj-Napoca s-a respins cererea formulată de reclamanţii G.V.C. şi R.A., pentru restituirea în natură a terenului situat în Cluj-Napoca, reţinându-se că reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii şi că terenul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 270/1970, însă se află în zona sistematizată. S-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică topografică, din care rezultă că suprafaţa totală a terenului in suprafaţă de 863 mp, înscris în C.F. nr. 6727, nr. Top 12800, revendicat de reclamanţi, este ocupat de blocul F VI, trotuar, platformă betonată şi spaţiu verde afectat de conducta de canalizare, ceea ce înseamnă că nu este posibilă restituirea în natură a terenului în litigiu.
La cererea reclamanţilor care au solicitat în compensare acordarea unui teren, acesta a fost identificat ca fiind situat în Cluj-Napoca, ce se identifică parţial cu terenul înscris în C.F. nr. 21685, nr.top 22781, având destinaţia de spaţiu verde şi grădină, neafectat de utilităţi.
Având în vedere această stare de fapt şi ţinând seama de prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) şi de art. 26 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor împotriva pârâţilor, ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii G.V. şi R.A., solicitând schimbarea ei în totalitate, în sensul admiterii acţiunii şi dispunerea obligării primarului să le acorde teren la schimb pe parcela din C.F. nr. 21685 Cluj, nr.top 22781, în suprafaţă de 872 mp, proprietate privată a Statului Român.
Instanţa de apel a reţinut că, prin notificarea nr. 1201 din 3 august 2001 f.22 dosar tribunal, reclamanţii G.V.C. şi R.A., au solicitat restituirea în natură a terenului intravilan, înscris în C.F. nr. 2188, nr.top 12800.
Întrucât terenul expropriat nu poate fi restituit în natură iar terenul solicitat în compensare de către reclamanţii - apelanţi este solicitat de foştii proprietari, s-a considerat că în mod legal li s-au acordat despăgubiri în condiţiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 27/A/2009 a Curţii de Apel Cluj s-a respins apelul reclamanţilor.
Împotriva deciziei civile au declarat recurs reclamanţii care au susţinut că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii şi nu a acordat ceea ce s-a cerut.
Astfel, prin acţiune s-a solicitat să se dispună anularea dispoziţiei nr. 41409 din 27 decembrie 2006, obligarea Primarului municipiului Cluj-Napoca să emită în temeiul art. 26 alin. (I) din Legea nr. 10 dispoziţie prin care să le acorde la schimb terenul identificat de expert; Primarul nu a avut nici un fel de obiecţiuni la expertiza efectuată care i-a fost comunicată legal, având posibilitate şi cu această ocazie să facă obiecţiuni la soluţia propusă de către experta G.T.
Se conchide de către recurenţi că terenul propus se identifică doar parţial cu parcela nr. 22781, el fiind disponibil şi menţionat expres în adresa serviciului patrimoniu la data efectuării expertizei, îndeplinind toate condiţiile prevăzute de HG nr. 250 /2007.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele ce succed:
Motivele de recurs invocate, ce ar putea fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu se justifică.
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate prevăzut de acest text de lege, este necesar ca hotărârea recurată să fi fost dată cu interpretarea sau aplicarea greşită a legii sau să fi fost lipsită de temei legal.
În speţa supusă judecăţii, instanţa de apel a interpretat în mod just dispoziţiile legale incidente, considerând că terenul expropriat nu poate fi restituit în natură reclamanţilor, de altfel nici terenul solicitat în compensare ce a fost de altfel solicitat de foştii proprietari, astfel că soluţia de acordare de despăgubiri în condiţiile legii speciale este cea legală.
Dispoziţiile art. 1, art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001 ce consacră principiul restituirii în natură au fost corect interpretate de instanţa de judecată, ca de altfel şi art. 1 alin. (2) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 ce instituie obligaţia primarilor de a acorda persoanelor îndreptăţite, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Susţinerile recurenţilor – reclamanţi privind eronata respingere de către Curtea de Apel a cererii lor de acordare a terenului în compensare, dat fiind faptul că Primarul nu a avut nicio obiecţie la raportul de expertiză, nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, terenul respectiv, identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză (nr.topo nr. 2271) a fost revendicat de foştii proprietari, o parte a fost restituit în natură, iar pentru cealaltă suprafaţă, dispoziţia nr. 40059/2006 a fost atacată în instanţă (ds. 9797/117/2006 al Tribunalului Cluj).
Pentru a se putea da eficienţă prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în sensul acordării în compensare a unui teren, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii şi anume existenţa în patrimoniul unităţii deţinătoare a unui astfel de teren, alături de întrunirea voinţei notificatorilor şi a notificatului.
Prin respingerea apelului declarat de reclamant şi păstrarea sentinţei primei instanţe, Curtea de Apel a pronunţat o hotărâre legală, cu respectarea dispoziţiilor incidente, neputând fi primită nici critica reclamantului privind neacordarea de către instanţă a ceea ce nu s-a cerut.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii G.V. şi R.A. împotriva deciziei civile nr. 270/A/2009 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6316/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6278/2010. Civil. Ordonanţă... → |
|---|
