ICCJ. Decizia nr. 6320/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6320/2010
Dosar nr. 2825/62/200.
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 342 din 17 noiembrie 2008, Tribunalul Braşov a admis contestaţia formulată de către contestatorul T.H.E., în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Braşov şi în consecinţă:
A anulat în parte Decizia nr. 606 din 06 martie 2008 emisă de intimată, în ce priveşte art. 1 alin. (1) şi a obligat pe aceasta să emită o nouă decizie de restituie în natură către contestator a cotei de 2/3 parte din imobilul situat în Braşov , şi identificat în CF. nr. 8667 Braşov sub număr top 9156 compus din casă de piatră, curte şi grădină în suprafaţa de 1699, 20 mp în loc de 1/3 cât s-a decis anterior anulării, cu dobândirea unui drept de folosinţă special asupra terenului.
A respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii P.S. şi P.F., ambii cu domiciliul în Braşov, P.I. şi P.A., ambii cu domiciliul în Braşov, V.C., cu domiciliul în Braşov şi excepţiile invocate de aceştia.
A respins cererea de obligare a intimatei la plata daunelor cominatorii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Braşov a reţinut următoarele: în baza prevederilor speciale privind restituirea imobilelor preluate abuziv de către stat excepţiile lipsei calităţii de moştenitor a contestatorului, lipsei calităţii de reprezentant în persoana lui K.G. pentru defunctul T.W. şi lipsa capacităţii de folosinţă au fost respinse.
Calitatea de persoană îndreptăţită la restituire în favoarea contestatorului a fost constatată de către intimată prin Decizia nr. 606 din 06 martie 2008 prin care a fost restituită cota de 1/3 din imobilul preluat, imobilul aflându-se în coproprietatea antecesorilor acestuia.
Contestatorul este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent din perspectiva art. 4 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 şi asupra cotei de proprietate a defunctului T.W.
Restituirea în natură este regula instituită prin art. 1 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, imobilul fiind preluat în mod abuziv în baza Decretului nr. 223/1974.
Cât priveşte terenul, acesta are regimul juridic prevăzut de art. 2 din OUG nr. 184 /2002 republicată, în sensul că asupra lui cetăţenii străini pot dobândi un drept de folosinţă special, astfel că cererea va fi admisă în acest mod pentru teren, cum a procedat, de altfel şi intimata prin dispoziţia sa.
Prin apelul formulat, intimata SC R. SRL Braşov a solicitat schimbarea în parte a sentinţei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Se arată că, din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă calitatea de moştenitor al lui T.H.E. de pe urma defunctului T.W.
În dezvoltarea motivelor de apel se invocă excepţia lipsei calităţii de moştenitor a contestatorului T.H.E. după defunctul T.W., excepţia lipsei calităţii de reprezentant a numitului K.G. pentru defunctul T.W. şi excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a defunctului T.W.
Prin apelul formulat, intervenienţii P.F. şi P.S. au solicitat schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de intervenţie şi respingerii contestaţiei, invocându-se aceleaşi motive de apel ca ale celorlalţi apelanţi intervenienţi.
Analizând sentinţa în raport cu actele, lucrările dosarului şi cu motivele de apel invocate, Curtea a reţinut următoarele:
La data formulării notificării, T.W. nu avea capacitatea de folosinţă, respectiv capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii (conform art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954).
Potrivit certificatului de moştenitor eliberat de Tribunalul Ebersberg sub nr. VI o572/2007, moştenitorii defunctului W.T. decedat la 2 ianuarie 1998 sunt G.E.T., K.W. şi D.S.
Faptul că aceşti moştenitori nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 în ce priveşte imobilul în litigiu, nu conferă contestatorului calitate de moştenitor, în condiţiile în care acesta nu a dobândit în temeiul devoluţiunii legale sau testamentare această calitate.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 296 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a admis apelurile declarate de apelanta intimată SC R. SRL Braşov şi de apelanţii intervenienţi, a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 342/S din 17 noiembrie 2008 a Tribunalului Braşov în sensul respingerii contestaţiei şi admiterii cererii de intervenţie accesorie.
In temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a intimatului T.H.E., instanţa a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată către apelanţii intervenienţi P.S., P.F., P.I., P.A. şi V.C., în cuantum de 150 lei.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul care a susţinut următoarele motive de nelegalitate.
Formularea notificării la data de 02 august 2001 în numele proprietarului tabular T.W., decedat la acea dată, este evident o eroare ce a aparţinut mandatarului K.G.
Notificarea a fost formulată de T.H.E. atât în calitate de moştenitor al defunctului T.F., cât si în calitate de moştenitor legal al defunctului T.W.
În aceste condiţii, singurul care are calitatea de persoană îndreptăţită este contestatorul, cel care având vocaţie succesorală legală la moştenirea unchiului său este singurul care a depus în termen legal cererea de restituire în natură a cotei de 1/3 ce a aparţinut tatălui său, precum şi a cotei de 1/3 ce a aparţinut unchiului său T.W.
Se consideră că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre prin încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale art. 1546 C. civ. conform cu care, în situaţia în care mandantul ratifică toate actele efectuate de mandatar, mandatul executat este valid, caz în care K.G. a formulat în condiţii legale notificarea în baza dispoziţiilor legii nr. 10/2001.
Se mai susţine că în mod nelegal, au fost înlăturate dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, conform cu care de cotele moştenitorilor legali şi testamentari care nu au formulat notificare, beneficiază ceilalţi moştenitori.
Se invocă în drept, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. probe înscrisuri.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
Calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii este asigurată de statutul de proprietar asupra cotei imobilului ce formează obiectul notificării, la momentul preluării imobilului de către stat. Legea conferă vocaţia la moştenire rudelor defunctului, soţului supravieţuitor al defunctului şi statului, iar vocaţia succesorală testamentară poate să aparţină în principiu oricărei persoane cu capacitate succesorală. Legea nr. 10/2001 nu derogă de la acest principiu, menţionându-se în pct. 4.4 din HG nr. 250/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a legii că „în toate cazurile, stabilirea calităţii de moştenitor legal sau testamentar se face potrivit legii române".
Notificarea formulată conform dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 la data de 2 august 2001, depusă de numita K.M.(născută T.), T.W., T.L., T.H.E., prin mandatarul K.G. a vizat restituirea în natură a cotei de 2/3 din imobilul situat în Braşov, iar cota de 1/3 din acesta nu a fost restituită, pe motiv că notificarea a fost formulată de o persoană fără a avea calitatea de reprezentant şi în numele unei persoane fără capacitate de folosinţă.
Instanţa de apel a statuat în mod just că, la data formulării notificării nu există nici un contract de mandat care să îl împuternicească pe mandatar să formuleze notificare, iar procurile încheiate la date ulterioare (1 noiembrie 2007 şi 31 octombrie 2007) nu sunt de natură a produce efecte retroactive.
Capacitatea de folosinţă a contestatorului T.H.E., respectiv capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii conform art. 5 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 a fost în mod corect apreciată de Curtea de Apel care a stabilit că, la data formulării notificării acesta era decedat (din data de 2 ianuarie 1998) conform certificatului de moştenitor. Neutilizarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 în ceea ce priveşte imobilul în litigiu de moştenitorii defunctului T.W. nu poate echivala cu recunoaşterea calităţii de moştenitor a contestatorului.
Nici criticile formulate de recurentul reclamant în privinţa interpretării art. 1546 C. civ. nu pot atrage nelegalitatea deciziei recurate: numitul T.W. era decedat la data notificării, iar declaraţia dată în faţa notarului, de ratificare a notificării privind restituirea în natură a imobilului situat în Braşov, inclusiv cu privire la cota de 1/3 ce a aparţinut defunctului T.W. nu poate fi considerată acceptare a succesiunii, contestatorul neavând practic calitatea de moştenitor de pe urma defunctului T.W.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T.H.E. împotriva deciziei civile nr. 65 din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6322/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6318/2010. Civil → |
|---|
