ICCJ. Decizia nr. 6316/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6316/2010
Dosar nr. 1447/99/2008
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la nr. 1447/99/2008la Tribunalul Iaşi, reclamantul A.C. a solicitat în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iaşi să se dispună modificarea dispoziţiei nr. 2331 din 2 august 2006 emisă de Primarul Municipiului Iaşi, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire a proprietăţii în suprafaţă de 1142,60 mp situată în Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 1042 din 1 iunie 2009 a Tribunalului Iaşi s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A.C., cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat T.C.B., cu sediul în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iaşi, prin reprezentanţii legali şi în consecinţă:
S-a menţinut dispoziţia nr. 2331 din 02 august 2006 emisă de pârâta Primarul Municipiului Iaşi, ca fiind temeinică şi legală.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că mama petentului A.V. a decedat în anul 2006, petentul fiind fiul acesteia şi având calitatea de moştenitor conform certificatului de moştenitor nr. 17 din 20 aprilie 2006.
Prin dispoziţia nr. 2331 din 2 august 2006 s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile legii speciale pentru suprafaţa de 1142,60 mp, apreciindu-se că această suprafaţă este ocupată de o construcţie, de căi de acces auto şi pietonale, dar şi de un spaţiu verde.
Noile construcţii ce au fost ridicate după exproprierea întregii zone în care este situat imobilul ce face obiectul prezentului litigiu, nu ocupă în totalitate terenul expropriat, dar pentru normala lor exploatare sunt necesare căi de acces, spaţii verzi ce constituie un tot inseparabil, astfel încât nu este posibil a se crea anumite spaţii libere.
Împotriva sentinţei civile nr. 1042 din 1 iunie 2009 a Tribunalului Iaşi a declarat apel A.C.V.
Apelul nu a fost motivat de apelant, a fost invocată din oficiu excepţia tardivităţii apelului, iar instanţa a constatat că apelul a fost formulat în termen, având în vedere comunicarea sentinţei tribunalului.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, în baza art. 292 C. proc. civ., instanţa de apel a analizat legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, sub toate aspectele, constatând că nu sunt motive de ordine publică care să poată fi invocate de instanţă din oficiu, respingându-l prin Decizia civilă nr. 25 din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi.
Împotriva deciziei civile a declarat recurs reclamantul care a susţinut următoarele critici de nelegalitate.
Instanţa de fond - Tribunalul Iaşi, cât şi cea de apel - Curtea de Apel Iaşi, trebuiau să analizeze plângerea sub toate aspectele, respectiv trebuiau să verifice legalitatea şi temeinicia dispoziţiei Primarului Municipiului Iaşi nr. 2331 din 2 august 2006 atât sub aspectul restituirii în natură a terenului liber de construcţii, cât şi cu privire la întinderea cotei succesorale care revenea defunctei A.V.
Se mai consideră că dispoziţia Primarului Municipiului Iaşi nr. 2331 din 2 august 2006, Decizia civilă şi sentinţa civilă recurată sunt nelegale şi netemeinice, întrucât nu au dat aplicare art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Se solicită a se avea în vedere conţinutul întocmai al raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert inginer A.C., care identifică o suprafaţă de 376,517 mp ca fiind liberă de construcţii şi nu prezintă detaliile de sistematizare reţinute de instanţa de judecată.Se conchide că Tribunalul Iaşi apreciază greşit că la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent trebuie să se aibă în vedere suma încasată drept despăgubiri de către U.M., omiţând faptul că nu au existat niciodată în acest sens prevederi legale care să includă imobilele terenuri, ci numai imobilele construcţii.
În drept, se întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu poate fi primit pentru considerentele ce succed:
Prin sentinţa civilă nr. 1042/2009 a Tribunalului Iaşi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A.C.V., considerându-se că soluţia de respingere a cererii de restituire în natură a terenului solicitat este legală, impunându-se acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Prin Decizia nr. 25/2010 a Curţii de Apel Iaşi s-a respins apelul declarat de reclamant, cauza fiind analizată prin prisma dispoziţiilor art. 292 C. proc. civ., apelul nefiind motivat.
Criticile invocate de recurentul reclamant împotriva deciziei şi sentinţei primei instanţe nu pot fi primite, ele fiind formulate prima oară în recurs.
Astfel, susţinerile indicate drept critici de nelegalitate împotriva hotărârii primei instanţe, pe care reclamantul nu le-a formulat în apel nu pot fi invocate în calea procesuală a recursului (fiind omisso medio).
Considerentele de fapt şi de drept, în raport cu care prima instanţă a stabilit că imobilul solicitat nu poate fi restituit în natură, nu au fost contestate, criticate prin motivele de apel, astfel încât motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant invocate direct, în prezenta fază procesuală, nu pot face obiectul analizei instanţei de control judiciar.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de recurentul reclamant şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A.C.V. împotriva deciziei civile nr. 25 din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6318/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6313/2010. Civil → |
|---|
