ICCJ. Decizia nr. 870/2010. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 870/2010
Dosar nr. 2727/115/2008
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, sub nr. 2727/115/2008, reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin a formulat contestaţie la executare împotriva actului de executare „somaţie" emis de către executorul judecătoresc M.G., în dosarul de executare nr. 139/2008, la cererea creditorului P.I., solicitând anularea actului de executare respectiv şi constatarea îndeplinirii obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, şi anume luarea în calcul, la pensia pârâtului, a adeverinţei nr. 443 din 28 aprilie 1999.
Prin sentinţa civilă nr. 1617 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Reşiţa.
În pronunţarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut că, în dosarul de executare nr. 139/2008, s-a pus în executare sentinţa civilă nr. 29/2007 a Judecătoriei Moldova Nouă, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de contestatoarea din prezenta cauză împotriva lui P.I., pentru anularea adeverinţei nr. 443 din 28 aprilie 1999, emisă de Grupul Şcolar Industrial Moldova Nouă.
În litigiu sunt aplicabile dispoziţiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare trebuind să fie introdusă la instanţa de executare, care, în condiţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea.
Prin sentinţa civilă nr. 633 din 18 februarie 2009 a Judecătoriei Reşiţa, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe, invocată de petenta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, dispunându-se înaintarea dosarului Curţii de Apel Timişoara, pentru regulator de competenţă.
Judecătoria Reşiţa a reţinut că, contestaţiile la executare împotriva măsurilor de executare silită dispuse pentru aplicarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, se judecă de tribunalele şi completele specializate, potrivit art. 154 şi art. 155 lit. h) din această lege.
A fost avută în vedere şi Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, care prevede că judecătoria este competentă să judece contestaţia la executare doar dacă, pentru contestarea titlului, respectiv a măsurilor de executare silită, nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 94 din 24 iunie 2009, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa.
A reţinut că sunt incidente, în cauză, dispoziţiile art. 400 alin. (1) cu referire la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., nefiind aplicabile dispoziţiile art. 155 lit. h) din Legea nr. 19/2000.
Textul de lege sus-menţionat este incident doar în ipoteza în care se contestă un titlu executoriu emis în baza Legii nr. 19/2000, iar nu o hotărâre judecătorească pronunţată într-un litigiu de asigurări sociale, respectiv într-o contestaţie privitoare la o decizie de pensionare formulată de către asigurat.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs contestatoarea Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, criticând-o pentru următoarele motive:
Instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, din care rezultă că intimatul a înţeles să uzeze de procedura de executare silită pentru a solicita acordarea unui drept de asigurări sociale, în baza Legii nr. 19/2000, modificată şi completată, fiind, astfel, incidente dispoziţiile art. 155 lit. h) din această lege.
Hotărârea recurată a fost pronunţată şi cu încălcarea textului de lege sus-menţionat deoarece obiectul procesului îl constituie contestaţie la executare împotriva măsurilor de executare silită ce sunt dispuse pentru aplicarea Legii actuale a pensiilor, nr. 19/2000, contestaţie ce se soluţionează de tribunale, prin completele specializate pentru asigurări sociale, conform art. 154 şi art. 155 lit. h) din Lege.
De asemenea, hotărârea a fot pronunţată şi cu încălcarea deciziei nr. XIV din 5 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, deoarece art. 155 lit. h) din Legea nr. 19/2000 prevede, expres, o altă procedură decât cea de drept comun, în materia soluţionării contestaţiei la executare.
Prin cererea de executare silită, pârâtul a solicitat punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti care dispunea luarea în calcul la pensie a unei adeverinţe, intrând, astfel, sub incidenţa art. 155 lit. h) din Legea nr. 19/2000, măsura de valorificare a unei adeverinţe putându-se avea în vedere doar în baza actului normativ menţionat.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta solicitând admiterea căi de atac şi modificarea hotărârii atacate, în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.
În dosar a formulat întâmpinare intimatul P.I., care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, pentru argumente care vizează, însă, fondul litigiului.
Analizând sentinţa civilă recurată, în raport de criticile formulate şi din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente :
Mai întâi, trebuie menţionat că nu vor fi avute în vedere dispoziţiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. deoarece acesta a fost invocat în mod formal, recurenta susţinând încălcarea dispoziţiilor legale în materie de competenţă, de către instanţa care a pronunţat regulatorul de competenţă, susţineri care se circumscriu motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din acelaşi cod.
În raport de dispoziţiile textului de lege sus-menţionat, criticile recurentei sunt întemeiate. Astfel, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia formulată împotriva executării înseşi, a unui act sau măsuri de executare se soluţionează de către instanţa de executare, care este reprezentată de judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel [art. 373 alin. (2) din Cod].
Potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, iar art. 155 stabileşte că tribunalele soluţionează, în primă instanţă, printre altele, contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza acestui act normativ [lit. h)].
În speţă, contrar celor reţinute de instanţa care a pronunţat regulatorul de competenţă, contestaţia le executare formulată de Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin împotriva actului de executare intitulat „somaţie", emis de către B.E.J. M.G., nu atrage competenţa instanţei de drept comun în materie, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ci pe cea a instanţei prevăzute de Legea nr. 19/2000, respectiv tribunalul-secţia sau completul specializat.
Somaţia a fost emisă în baza sentinţei nr. 29/2007 a Judecătoriei Moldova Nouă, rămasă definitivă prin Decizia nr. 410 din 16 aprilie 2007 a Tribunalului Caraş-Severin, potrivit căreia s-a respins acţiunea formulată de contestatoarea din prezentul dosar, având ca obiect constatarea nulităţii adeverinţei nr. 443 din 28 aprilie 1999, eliberată pe seama intimatului P.I., de către Grupul Şcolar Industrial Moldova Nouă, menţinându-se acest act ca fiind legal.
În considerentele sentinţei, s-a arătat, printre altele, că adeverinţa nr. 443 din 28 aprilie 1999 conţine elementele esenţiale pentru calcularea drepturilor de pensie prevăzute de Legea nr. 19/2000 şi alte acte normative.
S-a procedat la emiterea somaţiei tocmai pentru ca documentul sus-menţionat să fie avut în vedere la calcul pensiei cuvenite intimatului, prin contestaţia la executare formulată de Casa de Pensii, în prezentul dosar, menţionându-se că adeverinţa respectivă a fost deja avută în vedere la calcul pensiei, conform deciziei de pensionare nr. 162240 din 19 martie 2008, rămasă definitivă prin necontestare, în condiţiile art. 88 din Legea nr. 19/2000.
În concluzie, contestaţia la executare, punând în discuţie modul de calcul al pensiei, după regulile actului normativ în vigoare, respectiv Legea nr. 19/2000, atrage competenţa în materie de jurisdicţie a muncii, potrivit normelor speciale din art. 154 şi art. 155 lit. h) din această lege, care se aplică în mod prioritar faţă de dreptul comun, conform principiului „specialia generalibus derogant" - „legile speciale derogă de la cele generale".
De altfel, deşi somaţia contestată în prezentul dosar a fost emisă în baza sentinţei civile nr. 29 din 25 ianuarie 2007 a Judecătoriei Moldova Nouă, în realitate, această hotărâre nu reprezintă un titlu susceptibil de executare silită, în sensul art. 372 cu referire la art. 379 C. proc. civ., deoarece, prin această sentinţă, s-a respins acţiunea în nulitate, formulată de Casa de Pensii Caraş-Severin.
În consecinţă, deşi face referire la o sentinţă civilă pronunţată de Judecătorie şi care, aparent, este fundamentul emiterii sale, somaţia contestată în prezentul litigiu nu are legătură directă şi unilaterală cu hotărârea respectivă, ce nu constituie titlu executoriu în sensul legii (adică, un titlu care să conţină dispoziţii susceptibile de executare silită), ci a fost emisă în rezolvarea unei chestiuni juridice mai ample, respectiv stabilirea valorii dreptului la pensie cuvenit intimatului după regulile legii actuale în materie de pensie, Legea nr. 19/2000.
Ca atare, şi contestaţia formulată de Casa de Pensii împotriva acestui act, care pune în discuţie nu legalitatea adeverinţei, stabilită deja, în mod irevocabil, prin sentinţa nr. 29/2007, ci faptul că acest document ar fi fost deja luat în calcul la stabilirea pensiei intimatului, conform regimului juridic stabilit de legislaţia în vigoare, atrage competenţa de soluţionare a instanţei după regulile speciale ale acestei legi şi nu după dispoziţiile de drept comun, reglementate de art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte încălcarea deciziei pronunţate în interesul legii nr. XIV/2007, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, critica recurentei este neîntemeiată faţă de problema de drept rezolvată prin această decizie şi care se referă la competenţa în materia actelor de natură fiscală.
Întrucât, prin stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa, Curtea de Apel a procedat la o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale sus-enunţate, înlăturând, în mod nelegal, art. 154 şi art. 155 lit. h) din Legea nr. 19/2000, în baza art. 312 alin. (1)-(3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de contestatoarea Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 94 din 24 iunie 2009, pe care o va modifica, în sensul că va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 94 din 24 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1221/2010. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 869/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
