ICCJ. Decizia nr. 6347/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6347/2010
Dosar nr. 4455/118/2007
Şedinţa publică din 25 noiembrie 201.
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 10 mai 2007, reclamanta C.V. a chemat în judecată Primarul Oraşului Eforie şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 517 mp, lot 55, situat în Eforie Sud, jud. Constanţa, respectiv a părţii libere de construcţii şi neînstrăinate, precum şi la restituirea sub formă de echivalent, prin compensare cu un alt teren, a părţii din teren ce nu poate fi restituită în natură.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
La data de 9 octombrie 2007, reclamanta şi-a modificat acţiunea, arătând că înţelege să lărgească cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a pârâţilor SC T.H.R. M.N. SA (fostă SC E. SA) şi Oraşul Eforie, iar în şedinţa publică din data de 4 decembrie 2007, reclamanta a precizat că cererea modificatoare are ca obiect obligarea pârâţilor la restituirea în natură a imobilul identificat în cererea de chemare în judecată.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 103 din 27 ianuarie 2009, a admis în parte acţiunea reclamantei, aşa cum a fost modificată.
A obligat pârâţii Primarul Oraşului Eforie şi Oraşul Eforie să acorde reclamantei în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri pentru ½ din suprafaţa de 517 mp teren, lot 55, situat în Eforie Sud, jud. Constanţa şi a respins solicitarea de restituire în natură a terenului ca neîntemeiată, precum şi acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SC T.H.R.M.N. SA.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta C.V., pârâţii Primarul Oraşului Eforie şi Oraşul Eforie prin Primar, criticând-o sub aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul de judecată din data de 30 noiembrie 200, apelanta reclamantă, prin apărător, a solicitat suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 35649/212/2009 al Judecătoriei Constanţa, iar instanţa de apel, prin încheierea de la acel termen de judecată a admis cererea de suspendare astfel cum a fost formulată.
Instanţa de apel a reţinut că art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează posibilitatea suspendării judecăţii atunci când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri din care rezultă că pe rolul Judecătoriei Constanţa se află înregistrat dosarul nr. 35649/212/2009 privind acţiunea reclamantei de revendicare a aceluiaşi imobil, întemeiată pe dispoziţiile de drept comun, de constatare a nulităţii titlului statului asupra terenului a cărui restituire se solicită şi a nulităţii parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea SC T.H.R.M.N. SA în ceea ce priveşte suprafaţa de teren aferentă restaurantului V.
Curtea de apel a apreciat că, întrucât cazul de suspendare în discuţie are drept scop evitarea pronunţării unor hotărâri contradictorii şi se referă la existenţa unor cauze în curs de judecată a căror soluţionare ar avea o influenţă decisivă asupra procesului, având în vedere legătura dintre cele două litigii, cererea de suspendare a soluţionării apelurilor cu care a fost învestită este întemeiată, urmând a fi dispusă suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 35649/212/2009 al Judecătoriei Constanţa.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat şi motivat recurs pârâta SC T.H.R.M.N. SA.
În motivarea cererii de recurs, pârâta arată că litigiul ce face obiectul dosarului nr. 35649/212/2009 al Judecătoriei Constanţa este o acţiune în revendicare imobiliară, întemeiată pe prevederile dreptului comun (art. 480, art. 481 C. civ. şi art. 6 din Legea nr. 213/1998). Cererea de chemare în judecată are ca petite şi constatarea nulităţii titlului statului asupra terenului a cărei restituire se solicită şi nulitatea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent restaurantului V., titlu deţinut de SC T.H.R.M.N. SA, dar nulitatea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului poate fi solicitată în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Or, acţiunea ce face obiectul dosarului nr. 35649/212/2009 al Judecătoriei Constanţa este promovată în condiţiile dreptului comun.
Analizând încheierea recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Textul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează unul dintre cazurile suspendării legale facultative şi se referă la chestiuni prejudiciale, care ar putea avea o influenţă hotărâtoarea asupra dreptului dedus în justiţie.
Pentru aplicarea dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa sesizată cu o cerere de suspendare a judecăţii în acest temei trebuie să verifice numai dacă soluţia din litigiul cu care a fost învestită depinde de rezolvarea unei chestiuni prejudiciale ce se judecă într-un alt dosar şi dacă acel proces este în curs de judecată.
Temeinicia pretenţiilor ce fac obiectul respectivei chestiuni prejudiciale nu poate fi cenzurată de instanţa în faţa căreia s-a solicitat suspendarea în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. deoarece ea nu este instanţa învestită cu soluţionarea acelei chestiuni prejudiciale.
De aceea, susţinerea formulată prin motivele de recurs vizând greşita fundamentare a cererii ce face obiectul dosarului nr. 35649/212/2009 al Judecătoriei Constanţa privind nulitatea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pe dispoziţiile art. 480 C. civ., iar nu pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu are relevanţă pentru aplicarea prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Întrucât în litigiul ce face obiectul dosarului nr. 35649/212/2009 al Judecătoriei Constanţa urmează a se stabili legalitatea titlurilor opuse de părţi asupra imobilului în litigiu, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prin încheierea recurată s-a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 pct. 1 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T.H.R.M.N. SA împotriva încheierii din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6351/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6339/2010. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
