ICCJ. Decizia nr. 6351/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6351/2010
Dosar nr. 3739/118/2008
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 33/C din 22 februarie 2010, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelanta pârâtă A.D.E.F.R.F. Bucureşti împotriva încheierii pronunţată de Tribunalul Constanţa în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2009.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de apel formulată la data de 29 octombrie 2009 şi înaintată instanţei prin corespondenţă la data de 2 noiembrie 2009, apelanta R.A.D.E.F.R.F. Bucureşti a atacat încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2009, în dosarul civil nr. 3739/118/2008 al Tribunalului Constanţa, secţia civilă, cu precizarea că motivele căii de atac urmează a fi formulate până la primul termen de judecată.
Conform considerentelor apelului înaintat Curţii de Apel pentru termenul de judecată din data de 14 decembrie 2009 de apelanta R.A.D.E.F.R.F. Bucureşti, prezenta cale de atac vizează atât sentinţa civilă nr. 970 din 05 octombrie 2009 a Tribunalului Constanţa, cât şi încheierea pronunţată la data de 28 aprilie 2009 în aceeaşi cauză.
În aceste condiţii, intimata reclamantă P.P.C. a invocat, prin notele de şedinţă depuse la acelaşi termen, excepţia inadmisibilităţii apelului prin prisma raportării lui stricte la încheierea din data de 28 aprilie 2009, iar nu şi la hotărârea judecătorească dată asupra fondului raportului litigios.
Chestiunile puse în discuţia instanţei la termenul din 22 februarie 2010 s-au referit, aşadar, la 1). posibilitatea analizării în principiu a admisibilităţii cererii de intervenţie în interes alăturat uneia dintre părţi (în speţă, în interesul apelantei pârâte) mai înainte de a dezbate admisibilitatea a însăşi căii de atac şi 2). limitele dreptului procesual de a complini, în raport de dispoziţiile art. 287 alin. (2) C. proc. civ., una din cerinţele prevăzute la art. 287 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - arătarea hotărârii care se atacă.
Asupra primei probleme, Curtea de Apel a statuat în sensul că nu poate fi pusă în discuţie chestiunea admisibilităţii în principiu a intervenţiei în interesul alăturat al uneia dintre părţile din apel, câtă vreme nu se rezolvă în prealabil excepţia de inadmisibilitate a apelului, această din urmă premisă fiind cea care face de prisos discutarea interesului cererii fondate pe temeiul art. 51 C. proc. civ. şi care stabileşte dacă instanţa este legal învestită ori nu cu un apel.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că are prevalenţă excepţia inadmisibilităţii apelului declarat de apelanta pârâtă R.A.D.E.F. R.F. Bucureşti, pentru că în raport de modalitatea de soluţionare a acesteia se definitivează calitatea procesuală a părţilor, recunoscându-se dreptul şi legitimitatea de a sta în proces cu calităţile procesuale rezultate în urma promovării căii de atac.
Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii prezentei căi de atac, instanţa de apel a reţinut că aceasta este fondată.
Astfel, dispoziţiile art. 287 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. menţionează: „Cererea de apel va cuprinde ....arătarea hotărârii care se atacă...".
Textul alin. (2) al art. 287 C. proc. civ. stabileşte că: „Cerinţele de la pct. 2 ... sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele de la pct. 3 şi 4, sub sancţiunea decăderii. Aceste cerinţe pot fi împlinite mai târziu la prima zi de înfăţişare...".
Teza ultimă enunţată a fost interpretată de către apelanta pârâtă ca permisivă sub aspectul complinirii, la prima zi de înfăţişare, a cerinţei hotărârii judecătoreşti supuse apelului, chiar dacă prin cererea declarativă nu s-a făcut trimitere decât la una din încheierile preparatorii/interlocutorii a pronunţării soluţiei pe fond.
Acest punct de vedere nu poate fi, însă, admis.
Norma enunţată permite într-adevăr apelantului să finalizeze, la prima zi de înfăţişare (iar nu la primul termen de judecată cum a apreciat apelanta pârâtă) conţinutul formal al cererii declarative de apel, prin prezentarea în faţa instanţei la acel termen a motivelor de fapt şi de drept care fundamentează calea de atac, precum şi a dovezilor solicitate a fi administrate.
Textul nu poate fi interpretat, însă, în sensul că apelantul va putea explicita, la prima zi de înfăţişare, în temeiul art. 287 alin. (2) teza a doua C. proc. civ. că, în realitate, a înţeles să atace şi hotărârea judecătorească pronunţată asupra fondului (iar nu doar încheierea evocată în cererea declarativă), ori o altă hotărâre pronunţată în aceeaşi cauză pe cereri ulterioare soluţionării fondului, întrucât o asemenea ipoteză ar repune partea în termenul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. de declarare a apelului, deşi nu a acţionat înăuntrul acestui termen, aruncând în derizoriu norma imperativă arătată.
Apelanta pârâtă pretinde, astfel, că dispoziţiile permisive reglementate prin art. 287 alin. (2) teza a doua C. proc. civ. prorogă până la prima zi de înfăţişare termenul de declarare a apelului împotriva hotărârii judecătoreşti date pe fond, fără însă a observa că interpretarea coroborată a normelor arătate converge spre soluţia complinirii cerinţei indicării cu claritate a numărului şi datei pronunţării hotărârii apelate formal, prin cererea declarativă.
De altfel, textul vorbeşte despre „împlinirea unor cerinţe", ceea ce în mod logic echivalează cu acordarea de substanţă căii de atac declarative depuse în termenul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., prin prezentarea motivaţiei apelului şi a eventualelor probe care se impun a fi administrate în raport de caracterul devolutiv al acestei căi de atac. Această sintagmă nu presupune completarea/extinderea limitelor învestirii, astfel cum reiese din cererea declarativă, cu încălcarea flagrantă a normei cuprinse în art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, a reţinut instanţa de apel, apelanta pârâtă R.A.D.E.F.R.F. Bucureşti a sesizat, în termen legal, instanţa cu o cerere declarativă împotriva „încheierii pronunţate în şedinţa publică în data de 28 aprilie 2009 în dosarul nr. 3739/118/2008 aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia civilă", fără a preciza că prezenta cale de atac vizează şi hotărârea judecătorească pronunţată asupra fondului la data de 05 octombrie 2009.
Curtea de Apel a arătat că, trecând peste împrejurarea că în dosarul de fond nu există nici o încheiere interlocutorie ori preparatorie pronunţată la data de 28 aprilie 2009, are în vedere, pe considerentele arătate, că apelanta pârâtă nu avea posibilitatea completării cererii de apel cu indicarea, la prima zi de înfăţişare – deci după împlinirea termenului legal de 15 zile de la comunicare, încheiat la data de 02 noiembrie 2009 în raport de dovada datei comunicării sentinţei civile nr. 970/2009 a Tribunalului Constanţa (fila 136 fond) – a hotărârii judecătoreşti pronunţate asupra fondului.
Prin urmare, în baza dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat şi motivat recurs pârâta R.A.D.E.F.R.F..
Prin motivele de recurs, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se formulează următoarele critici de nelegalitate:
Cererea declarativă de apel a fost formulată şi transmisă în termen legal, fiind depusă la instanţa a cărei hotărâre se atacă, cu respectarea art. 288 punctul (2) C. proc. civ.
În cuprinsul cererii declarative a fost indicata instanţa, numărul dosarului, precum şi părţile.
La termenul stabilit pentru data de 14 decembrie 2009, când s-a depus motivarea apelului, prin acest înscris s-a arătat sentinţa atacată, dosarul în care a fost pronunţată, precum şi instanţa, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, şi dovezile invocate în susţinerea acestuia.
Atât din cuprinsul cererii declarative, cât şi din motivele formulate în susţinerea apelului depus pentru termenul din data de 14 decembrie 2009, au fost indicate suficiente date din care să reiasă fără nici o urma de îndoială intenţia pârâtei de a atacat cu apel sentinţa civilă nr. 970 din 05 octombrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 3739/118/2008 ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
Astfel, toate cerinţele înscrise la art. 287 punctul (1) C. proc. civ. au fost îndeplinite înainte de prima zi de înfăţişare, care potrivit art. 134 C. proc. civ. este socotită aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.
2. Titlul in baza căruia a fost preluat în proprietatea statului imobilul situat în Municipiul Constanţa, compus din teren 315.79 mp şi construcţie cu destinaţia de locuinţă, respectiv Decretul nr. 38 din 28 ianuarie 1967 al Consiliului de Stat al RSR, a fost emis pentru o cauză de utilitate publică, iar antecesoarei reclamantei din prezenta cauză, numita P.V., i-au fost achitate despăgubiri în cuantum de 25.899 lei, fiind astfel respectate dispoziţiile dreptului comun.
Instanţa a încălcat dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 10/2001, omiţând a se pronunţa asupra condiţiei impuse de legea specială privind rambursarea despăgubirilor primite de antecesoarea reclamantei P.V., nepunând în discuţia părţilor stabilirea valorii acestor sume reactualizate.
Analizând Decizia recurată sub aspectul criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Este adevărat că cererea de apel înaintată de pârâta R.A.D.E.F.R.F. Curţii de Apel Constanţa la data de 29 octombrie 2009 (data poştei aflată pe plicul de la fila 5 din dosarul Curţii de Apel) cuprinde menţiunea că apelul este declarat împotriva „încheierii pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2009 în dosarul 3739/118/2008 aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia civilă".
Este, de asemenea, adevărat că pe parcursul soluţionării litigiului în faţa primei instanţe, Tribunalul Constanţa nu a acordat termen de judecată la data de 28 aprilie 2009, ci la data de 28 septembrie 2009 (încheierea de la termenul de judecată din data de 09 iunie 2009 - fila 116 dosar apel).
Încheierea de la fila 128 din dosarul Tribunalului Constanţa poartă însă menţiunea că şedinţa publică a avut loc la data de 28 aprilie 2009, aşa cum s-a indicat şi în cuprinsul cererii de apel.
Însă, soluţia de respingere ca inadmisibilă a căii de atac a apelului, pronunţată de Curtea de Apel, argumentată pe calificarea dată de instanţă obiectului căii de atac cu care a fost sesizată ca fiind o încheiere premergătoare, nu este legală.
Potrivit art. 287 C. proc. civ., cererea de apel trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, arătarea hotărârii care se atacă.
Fiind vorba despre o nulitate expres prevăzută de lege, faţă de prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., vătămarea produsă este prezumată până la proba contrară.
Or, în cauză, cererea de apel înaintată de pârâta R.A.D.E.F.R.F. Curţii de Apel Constanţa la data de 29 octombrie 2009 indică numărul dosarului, numele părţilor şi instanţa care s-a pronunţat, iar această împrejurare coroborată cu faptul că la data de 11 decembrie 2009, înainte de primul termen de judecată fixat, apelanta a precizat, odată cu motivele de apel înaintate instanţei, numărul sentinţei apelate, răstoarnă prezumţia prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Drepturile procesuale ale reclamantei nu au fost în acest fel vătămate, aceasta având posibilitatea de a cunoaşte actul jurisdicţional criticat de pârâtă prin apelul declarat în cauză.
Hotărârea pronunţată de instanţa de apel este nelegală şi pentru că aceasta a făcut o greşită aplicare în cauză a prevederilor art. 284 alin (1) C. proc. civ. raportat la art. 287 C. proc. civ.
Astfel, Curtea de Apel a verificat regularitatea sesizării sale în raport de cererea de apel înaintată de pârâta R.A.D.E.F.R.F. la data de 29 octombrie 2009, fără a observa că a fost legal sesizată prin cererea de apel (care cuprinde şi motivele de apel) înaintă instanţei prin fax la data de 11 decembrie 2009, cerere în care apelanta arată în mod clar că înţelege să atace sentinţa civilă nr. 970 din 05 octombrie 2009 a Tribunalului Constanţa.
Această cerere de apel învesteşte în mod legal instanţa de control judiciar cu soluţionarea apelului formulat împotriva sentinţei prin care Tribunalul Constanţa s-a desînvestit, soluţionând litigiul cu care a fost sesizat, deoarece, potrivit menţiunilor aflate în procesul verbal de la fila 136 din dosarul tribunalului, sentinţa pronunţată de prima instanţă a fost comunicată pârâtei R.A.D.E.F.R.F. în sector 1 Bucureşti, deşi sediul acesteia, aşa cum a fost indicat pe parcursul judecării litigiului, este în sector 1 Bucureşti.
În aceste condiţii, faţă de prevederile art. 100 alin. (3) C. proc. civ., procesul verbal pentru înmânarea sentinţei civile pronunţată de prima instanţă este lovit de nulitate. Cum potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ. termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii şi cum, pentru considerentele arătate anterior, comunicarea sentinţei pronunţate de tribunal este lovită de nulitate, rezultă că pentru pârâta R.A.D.E.F.R.F. termenul de declarare a apelului nu a început să curgă la data menţionată în procesul verbal de înmânare a actului de procedură.
Prin urmare, cererea de apel înaintată la data de 11 decembrie 2009 a învestit în mod legal instanţa de apel cu soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 970 din 05 octombrie 2009 a Tribunalului Constanţa.
Actul de sesizare al instanţei cuprinde toate menţiunile indicate în cuprinsul art. 287 C. proc. civ. şi nu poate fi reţinută calificarea acestei cereri ca fiind una prin care, cu încălcarea dispoziţiilor art. 287 C. proc. civ., apelanta şi-a completat cererea de apel formulată iniţial şi care viza o încheiere premergătoare a primei instanţe.
Prin urmare, instanţa de apel apreciind greşit că a fost sesizată la data de 29 octombrie 2009 cu o cerere de apel împotriva unei încheieri premergătoare şi nepronunţându-se asupra cererii de apel formulată de pârâtă cu respectarea prevederilor art. 287 C. proc. civ. împotriva sentinţei civile nr. 970 din 05 octombrie 2009 a Tribunalului Constanţa, a pronunţat o hotărâre nelegală.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
2. Motivele de recurs care vizează fondul litigiului dedus judecăţii nu vor fi analizate de instanţa de recurs.
Faţă de soluţia pronunţată, Curtea de Apel nu a mai analizat criticile cu care a fost sesizată prin cererea de apel. Or, dat fiind principiul ierarhiei căilor de atac, instanţa de recurs nu poate să examineze, omissio medio, aspecte care nu au făcut obiectul controlului instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta R.A.D.E.F.F.R.F. Bucureşti împotriva deciziei nr. 33/C din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a civilă, minori şi familie litigii de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6348/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6347/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
