ICCJ. Decizia nr. 6359/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6359/2010
Dosar nr. 1337/46/2009
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la data de 24 ianuarie 2005 pe rolul Tribunalului Argeş, reclamanta N.M.S. a chemat în judecată pe pârâţii Comisia pentru Aplicare Legii nr. 198/2004 Argeş, Consiliul Local al Municipiului Piteşti şi Statul Român prin C.N.A.D.N.R. şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea în parte a hotărârii nr. 13 din 21 decembrie 2004, majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin stabilirea unei despăgubiri reale, corespunzătoare valorii de circulaţie a terenului expropriat în suprafaţă de 464,97. S-a solicitat totodată şi exproprierea suprafeţei de 29,64 mp teren.
Prin sentinţa civilă nr. 187 din 12 decembrie 2005, Tribunalul Argeş a admis în parte acţiunea, a anulat în parte hotărârea nr. 13/2004, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor şi a dispus completarea acestei hotărâri în sensul exproprierii şi a suprafeţei de 29,64 mp, teren situat în Piteşti, pe latura de Vest a suprafeţei de 464,97 mp, identificat pe planul de amplasament şi pe schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică efectuat.
S-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat, la suma de 14.427 Euro, calculat la data plăţii efective şi a fost respinsă acţiunea formulată faţă de pârâţii Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Argeş, Consiliul Local al Municipiului Piteşti, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
A fost obligat Statul Roman prin C.N.A.D.N.R. la plata sumei de 380 lei cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din data de 22 decembrie 2005, Tribunalul Argeş a admis cererea reclamantei şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 187/2005, în sensul că despăgubirile totale pentru terenul expropriat sunt de 13.602 Euro, şi nu de 14.427 Euro, cum greşit s-a menţionat în dispozitivul sentinţei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel C.N.A.D.N.R. care a susţinut nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii sub aspectul soluţionării cauzei fără participarea procurorului, a exproprierii greşite a suprafeţei de 29,64 mp ce nu este de utilitate publică, precum şi a stabilirii unui cuantum exagerat al despăgubirilor acordate, în raport de cel determinat de comisia constituită în baza Legii nr. 198/2004.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 49/A din 29 martie 2006 a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Argeş, reţinând că cererea a fost soluţionată fără participarea procurorului, încălcându-se astfel prevederile art. 23 din Legea nr. 33/1994.
Tribunalul Argeş, învestit cu re judecarea acţiunii, prin sentinţa civilă nr. 204 din 18 iunie 2007 a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea în parte a hotărârii nr. 13/2004, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, completând această hotărâre în sensul exproprierii şi a suprafeţei de 29,64 mp, teren situat în latura de vest a suprafeţei de 464,97 mp din comuna Găvana, municipiul Piteşti.
Instanţa a constatat că despăgubirile totale pentru terenul expropriat sunt de 32.852 Euro, reclamanta urmând să primească contravaloarea echivalentului în lei de la data plăţii efective şi a respins acţiunea faţă de pârâţii Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Argeş, Consiliul Local al Municipiului Piteşti şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, obligând Statul Român la plata sumei de 480 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel C.N.A.D.N.R. SA, care a criticat cuantumul exagerat al despăgubirilor stabilit de instanţă, susţinând că expertul nu a precizat care este valoarea de circulaţie pe piaţa liberă a terenurilor din zonă, precum şi metodele de calcul folosite.
Prin Decizia civilă nr. 137/A din 16 iunie 2008, Curtea de Apel Piteşti a respins apelul declarat de C.N.A.D.N.R. SA, reţinând că în raportul de expertiză întocmit în cauză s-au propus mai multe sume cu titlu de despăgubiri, fiecare dintre acestea rezultând în urma unor criterii sau metode de calcul indicate de experţi.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti au declarat recurs reclamanta N.M.S., pârâtul Statul Român - prin C.N.A.D.N.R., dar şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 5057 din 30 aprilie 2009, a admis recursul declarat de pârâţi Statul Român prin C.N.A.D.N.R., a casat Decizia recurată şi a trimis cauza la Curtea de Apel Piteşti pentru rejudecarea apelului.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse recursurile formulate de reclamanta N.M.S. şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Dispoziţiile art. 296 C. proc. civ. prevăd că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea.
Singura parte care a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 187 din 12 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Argeş a fost pârâta C.N.A.D.N.R., iar prin Decizia civilă nr. 49/A din 29 martie 2006, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Argeş. Cu ocazia rejudecării, pârâta a fost obligată la un cuantum al despăgubirilor mai mare, aceasta echivalând cu o încălcare a principiului reglementat de art. 296 C. proc. civ.
Întemeiată s-a constatat a fi şi critica privind neanalizarea de către instanţa de apel a motivului referitor la inadmisibilitatea cererii de expropriere pentru suprafaţa de 29,64 mp, prin prisma dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 98/2004, cerere asupra căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a fost admis în baza art. 313 C. proc. civ., a fost casată Decizia recurată şi trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.
Recursurile declarate de reclamanta N.M.S. şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti au fost respinse ca nefondate, reţinându-se că acestea au fost exercitate „omisso medio".
Rejudecând cauza, prin Decizia civilă nr. 147/A din 04 noiembrie 2009, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva sentinţei civile nr. 204 din 18 iunie 2007 a Tribunalului Argeş şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 14.427 Euro, echivalentă în lei la data plăţii efective, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 187 din 12 decembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta N.M.S., s-a anulat în parte hotărârea nr. 13/2004 de stabilire a despăgubirilor, în sensul exproprierii şi a suprafeţei de 29,64 mp, teren situat în Piteşti, zona Găvana, pe latura de Vest a suprafeţei de 464,97 mp, expropriată prin hotărârea mai sus menţionată. Au fost stabilite despăgubiri totale în cuantum de 14.427 Euro şi s-a respins acţiunea faţă de ceilalţi pârâţi.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel doar C.N.A.D.N.R., apel care a admis prin Decizia civilă nr. 49/A din 29 martie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Argeş ca urmare a pronunţării sentinţei cu încălcarea dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 33/1994.
In urma rejudecării, prin sentinţa civilă nr. 204 din 18 iunie 2007 a Tribunalului Argeş, a fost admisă în parte acţiunea, iar despăgubirile au fost stabilite la suma de 32.852 Euro pentru întreaga suprafaţă.
Instanţa a pronunţat o sentinţă nelegală sub aspectul cuantumului despăgubirilor, deoarece, potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994, nu poate fi acordată o despăgubire mai mică decât cea oferită de expropriator şi deci mai mare decât cea cerută de titularul dreptului real.
De asemenea, nu a fost respectat principiul „non reformatio in pejus", creându-se pârâtei o situaţie mai grea în propria cale de atac.
Cuantumul despăgubirilor a fost stabilit iniţial prin sentinţa civilă nr. 187 din 12 decembrie 2005 a Tribunalului Argeş, sumă la care reclamanta a achiesat prin nedeclararea vreunei căi de atac, şi care corespunde criteriilor prevăzute de actele normative ce reglementează exproprierea.
S-a reţinut că nu este întemeiată critica formulată de parată în ceea ce priveşte posibilitatea de a solicita exproprierea diferenţei de teren care devine improprie unei normale utilizări, sub acest aspect dezlegările primei instanţe fiind legale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat şi motivat recurs reclamanta N.M.S.
Prin motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se formulează următoarele critici de nelegalitate:
Instanţa de apel a încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece suma de 14.427 Euro a fost stabilită iniţial la nivelul anului 2006, iar de-a lungul parcursului procesual s-au efectuat o serie de expertize, care au stabilit suma reală a terenului expropriat ca fiind de 55.228,75 Euro şi, respectiv, 3.307 Euro.
A fost încălcat principiul egalităţii părţilor şi cel al dreptului la un proces echitabil deoarece, Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia pronunţată, face o aplicare greşită a principiului „non reformatio in pejus", creând pârâtei C.N.A.D.N.R. o situaţie favorabilă.
Totodată, potrivit practicii CEDO, Decizia Curţii de Apel Piteşti este nelegală întrucât interpretează în mod eronat reglementările cuprinse în lege cu privire la cuantumul despăgubirilor ce trebuie acordate foştilor proprietari, creând o disproporţie vădită între drepturile persoanei prejudiciată prin expropriere şi interesul general.
Pe parcursul judecării recursului, la termenul de judecată din data de 16 septembrie 20101, recurenta a completat cererea de recurs prin invocarea a două motive de recurs suplimentare, şi anume, cel prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.. prin raportare la art. 24 alin. (1) C. proc. civ.. şi cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 311 C. proc. civ.
Analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Criticile formulate iniţial prin cererea de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. raportate la art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi la principiile rezultate din practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie şi care vizează cuantumul despăgubirilor acordate reclamantei, sunt nefondate.
Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare şi interpretare în cauză a prevederilor art. 296 teza 2 C. proc. civ.. în raport cu care: „Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată".
Textul menţionat consacră principiul non reformatio in pejus în conformitate cu care, prin soluţia pronunţată de instanţa de control judiciar, nu se poate agrava situaţia stabilită prin hotărârea atacată în privinţa părţii care a exercitat calea de atac. Altfel spus, hotărârea poate fi schimbată numai în favoarea părţii care a exercitat calea de atac.
Acest principiu este aplicabil în cazul tuturor căilor de atac exercitate de părţi şi trebuie respectat nu numai cu prilejul judecării căii de atac, ci şi cu ocazia rejudecării cauzei urmare a admiterii apelului ori a recursului, deoarece rejudecarea este şi ea rezultatul iniţiativei părţii în exercitarea căii de atac.
Or, Decizia civilă nr. 147/A din 04 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti a fost pronunţată în al doilea ciclu procesual declanşat ca efect al admiterii apelului formulat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva sentinţei civile nr. 187 din 12 decembrie 2005 a Tribunalului Argeş.
Prin aplicarea prevederilor art. 296 teza 2 C. proc. civ., pârâtei nu i se poate crea, în urma rejudecării pricinii, o situaţie mai grea decât cea reţinută prin sentinţa civilă nr. 187 din 12 decembrie 2005 a Tribunalului Argeş, câtă vreme aceasta a fost singura parte care a înţeles să atace cu apel hotărârea menţionată.
Prin urmare, având în vedere considerentele arătate şi dispoziţiile art. 296 teza 2 C. proc. civ., în mod corect instanţa de apel a menţinut cuantumul despăgubirilor acordate reclamantei la valoarea de 14.427 Euro.
Nimic nu a împiedicat-o pe reclamantă să uzeze de dreptul său de a exercita calea de atac a apelului împotriva sentinţei civile nr. 187 din 12 decembrie 2005 a Tribunalului Argeş, dacă era nemulţumită de cuantumul despăgubirilor fixat de instanţă. In măsura în care nu a înţeles însă să uzeze de acest drept, petenta nu poate invoca evoluţia pieţii imobiliare şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru a împiedica aplicarea prevederilor art. 296 teza 2 C. proc. civ.
Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 24 C. proc. civ.. este, de asemenea, nefondat.
Potrivit art. 24 C. proc. civ.: „Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare".
Judecătorul menţionat de recurentă a făcut parte din completul de judecată care a pronunţat deciziile civile nr. 49/A din 29 martie 2006 şi nr. 147/A din 04 noiembrie 2009 ale Curţii de Apel Piteşti. Insă, prima decizie a soluţionat apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 187 din 12 decembrie 2005 a Tribunalului Argeş, pe când cea de a doua a soluţionat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 204 din 18 iunie 2007 a Tribunalului Argeş. Prin urmare, prima ipoteză a art. 24 C. proc. civ. nu se regăseşte în cauză, fiind vorba de decizii pronunţate în judecarea apelurilor declarate împotriva unor sentinţe diferite.
Nu se poate susţine nici că judecătorul a participat la rejudecarea aceleiaşi pricini după casarea pronunţată de instanţa de recurs, în condiţiile ipotezei avute în vedere de prevederile art. 24 C. proc. civ. deoarece prin Decizia civilă nr. 49/A din 29 martie 2006 a Curţii de Apel Piteşti s-a dispus admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe în temeiul unui aspect formal care viza lipsa procurorului la judecarea cererii de expropriere, fără ca instanţa de apel să antameze fondul litigiului.
In ceea ce priveşte critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 311 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentinţa civilă nr. 187 din 12 decembrie 2005 a Tribunalului Argeş nu a fost valorificată în sensul în care ar deveni aplicabile prevederile art. 311 C. proc. civ. Măsurile dispuse de instanţa prin această sentinţă au fost reţinute prin Decizia recurată numai prin prisma aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 296 teza 2 C. proc. civ., astfel încât în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 311 C. proc. civ., critica formulată sun aceste aspecte fiind nefondată.
In consecinţă, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N.M.S. împotriva deciziei nr. 147/A din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6355/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6348/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
