ICCJ. Decizia nr. 6377/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6377/2010
Dosar nr. 13917/3/2009
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 19 noiembrie 2007, reclamantele V.M., M.V. şi V.A. au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român (prin Ministerul Finanţelor), Consiliul General al Municipiului Bucureşti (prin Primarul General), SC H.N. SA, P.I. şi T.M., solicitând obligarea acestora la restituirea preţului actualizat achitat pentru locuinţa situată în Bucureşti, sector 1, dobândită în baza contractului de vânzare-cumpărare din 1997, plata îmbunătăţirilor aduse aceleiaşi locuinţe în perioadele cât au fost chiriaşe şi proprietare (evaluate printr-o expertiză extrajudiciară la 10.000 Euro) şi încheierea contractului de închiriere pe timp de 5 ani, conform Legii nr. 10/2001, precum şi acordarea unui drept de retenţie.
În motivarea acţiunii, întemeiată pe art. 13, art. 15, art. 45, art. 47 şi art. 49 din Legea nr. 10/2001, reclamantele au susţinut că:
- au cumpărat în anul 1997, conform Legii nr. 112/1995, imobilul menţionat, pe care îl ocupau, în calitate de chiriaşe, de peste 40 de ani;
- la 8 decembrie 2006, Înalta Curte a confirmat irevocabil soluţia de anulare a contractului de vânzare-cumpărare a locuinţei menţionate şi de retrocedare a acestui imobil către pârâţii P.I. şi T.M.;
- discuţiile ulterioare purtate cu avocatul unuia dintre proprietari au fost întrerupte brusc şi, totodată, au fost somate să părăsească imobilul.
Pârâtul Municipiul Bucureşti a invocat, în apărare, lipsa capacităţii de folosinţă a C.G.M.B., precum şi lipsa calităţii procesuale pasive (cu motivarea că preţul locuinţei înstrăinate a fost virat în conturile Ministerului Economiei şi Finanţelor, care trebuie să suporte şi contravaloarea îmbunătăţirilor, iar imobilul a trecut în proprietatea pârâţilor persoane fizice); totodată, la 16 ianuarie 2008, acelaşi pârât a chemat în garanţie pe Ministerul Economiei şi Finanţelor (fără a preciza însă conţinutul concret al cererii sale).
Pârâtul Statul Român a susţinut, de asemenea, că nu are calitate procesuală pasivă şi a chemat în garanţie pe SC H.N. SA, solicitând ca în ipoteza admiterii acţiunii, această entitate să fie obligată să-i restituie comisionul de 1% încasat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Pe parcursul procesului, reclamantele şi-au precizat de două ori acţiunea, învederând că:
- înţeleg să se judece în contradictoriu cu pârâţii Statul Român pentru petitele referitoare la restituirea preţului actualizat şi plata (contravalorii despăgubirilor), SC H.N. SA (pentru comisionul de 1%) şi P.I. şi T.M.;
- solicită obligarea Statului Român şi Primăriei Municipiului Bucureşti la plata unor despăgubiri egale cu preţul de circulaţie al apartamentului.
Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 1248 din 9 februarie 2009, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, pe considerentul că, potrivit expertizei efectuate în cauză, valoarea de circulaţie a imobilului în litigiu se ridică la 581.333 RON.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 844 din 16 iunie 2009, a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat pe pârâţii Statul Român (prin Ministerul de Finanţe) şi SC H.N. SA să le plătească reclamantelor suma de 581.333 RON (valoarea de circulaţie a imobilului) şi, respectiv, cota de 1% din această sumă.
Totodată, tribunalul a respins capătul de cerere privitor la plata contravalorii despăgubirilor (ca neîntemeiat) şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti şi capacităţii de folosinţă a C.G.M.B. şi a luat act că reclamantele au renunţat la judecată faţă de pârâţii persoane fizice.
S-a reţinut că:
- reclamantele nu şi-au dovedit pretenţiile referitoare la plata contravalorii îmbunătăţirilor;
- în cererea precizată de restituire a preţului, respectiv valorii de circulaţie a apartamentului, pretenţiile reclamantelor sunt determinate de desfiinţarea, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, a contractului de vânzare-cumpărare privitor la acest imobil şi, ca atare, calitatea procesuală pasivă revine Statului, conform art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001;
- textul menţionat, coroborat cu art. 16-art. 17 din Legea nr. 1/2009, justifică admiterea cererii reclamantelor referitoare la plata valorii de piaţă a imobilului, determinată prin expertiza efectuată în cauză;
- este de asemenea întemeiată cererea reclamantelor privitoare la restituirea comisionului de 1% încasat de pârâta SC H.N. SA cu ocazia înstrăinării apartamentului;
- potrivit Legii nr. 215/2008, C.G.M.B. reprezintă o structură funcţională fără personalitate juridică, astfel că excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a acestei entităţi este întemeiată;
- faţă de precizările reclamantelor, că înţeleg să se judece doar cu Statul Român, precum şi dispoziţiile art. 48 alin. (3) şi art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Municipiul Bucureşti nu are calitate procesuală pasivă în niciuna dintre cererile deduse judecăţii;
- la termenul din 22 septembrie 2008, reclamantele au precizat că renunţă la judecată împotriva pârâţilor P.I. şi T.M.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2010, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român în capătul de cerere privitor la contravaloarea îmbunătăţirilor, precum şi apelurile declarate de reclamante şi acelaşi pârât, schimbând parţial sentinţa, în sensul obligării apelantului pârât la plata preţului (reactualizat cu indicele de inflaţie) şi respingerii celuilalt capăt de cerere, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
S-a reţinut că:
- potrivit art. 48 din Legea nr. 10/2001 în actuala redactare (consecutivă modificărilor operate prin Legea nr. 1/2009), în cazul desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare, obligaţia despăgubirii chiriaşului cumpărător pentru sporul de valoare adus imobilului prin îmbunătăţiri necesare şi utile revine „persoanei îndreptăţite" în sensul art. 3, indiferent dacă preluarea a fost cu sau fără titlu;
- legea modificatoare este de imediată aplicare, iar reclamantele au renunţat la judecată faţă de cele două „persoane îndreptăţite";
- admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Statul Român determină admiterea formală a apelului exercitat de reclamante, respingerea cererii acestora în temeiul unei excepţii procesuale fiindu-le mai favorabilă decât respingerea ca neîntemeiată, cum greşit a dispus instanţa de fond;
- titlul reclamantelor, respectiv contractul din 1997 încheiat cu pârâta SC H.N. SA a fost desfiinţat pentru nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995;
- în atare situaţie, potrivit art. 50 şi art. 501 din Legea nr. 10/2001 (aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 1/2009) şi principiilor referitoare la efectele nulităţii contractelor, reclamantele sunt îndreptăţite la restituirea preţului achitat la cumpărarea imobilului, actualizat cu rata inflaţiei, şi nu la valoarea de circulaţie a aceluiaşi bun.
Reclamantele şi pârâtul Statul Român au declarat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii propriilor apeluri, schimbării sentinţei şi admiterii acţiunii aşa cum a fost modificată, respectiv respingerii acţiunii şi cu privire la restituirea preţului actualizat.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 8-pct. 9 din C. proc. civ., reclamantele au susţinut că la data înstrăinării apartamentului erau îndeplinite toate condiţiile cerute de Legea nr. 112/1995, astfel că, fiind de bună credinţă, potrivit art. 501 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la restituirea preţului de piaţă.
Pârâtul recurent şi-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., susţinând că nu are calitate procesuală pasivă pentru că, potrivit art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, obligaţia de restituire a preţului actualizat revine Ministerului Finanţelor Publice, şi nu Statului Român.
Criticile formulate de toţi recurenţii sunt nefondate deoarece:
- din considerentele deciziei nr. 1495/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, devenită irevocabilă prin respingerea recursului, rezultă că desfiinţarea contractului de înstrăinare a locuinţei în litigiu (prin constatarea nulităţii sale absolute) a fost determinată de nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, astfel că, potrivit art. 501 din Legea nr. 10/2001, reclamantele cumpărătoare nu sunt îndreptăţite la restituirea preţului de piaţă al acelui imobil;
- dispoziţia cuprinsă în art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 reglementează modul concret de executare a obligaţiei de restituire a preţului actualizat al locuinţei vândute reclamantelor, care, de fapt, incumbă pârâtului Statul Român, beneficiarul efectiv al acelei sume de bani.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantele V.M., V.A., M.V. şi de pârâtul Statul Român, Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bucureşti împotriva deciziei nr. 35A din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 6369/2010. Civil. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 6378/2010. Civil. Conflict de competenţă.... → |
---|