ICCJ. Decizia nr. 6378/2010. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6378/2010
Dosar nr. 2148/258/2009
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010
Asupra cauzei defaţa/ constată umutoarde:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, la data de 6 aprilie 2009, reclamanta S.M.M. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să oblige pârâta de rând 1 să pună la dispoziţia pârâtei de rând 2 fondurile băneşti în sumă de 4.723,98 RON, iar pe pârâta de rând 2 la plata acestei sume, cu titlu de despăgubiri.
Prin sentinţa chila nr. 1176 din 28 mai 2009, Tribunalul Harghita, secţia civilă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Prin sentinţa chila nr. 1948 din 12 noiembrie 2009, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis excepţia necompetentei materiale a judecătoriei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Târgu-Mureş în vederea soluţionării conflictului.
Curtea de Apel Târgi-Mureş, secţia civilă, de munca şi asigtrări sociale, pentru minori şi familie, prin sentinţa nr. 2/CC din 21 ianuarie 2010, a stabilit competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.M.M. în favoarea Tribunalului Harghita.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Potrivit art. 78 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, modificată şi republicată:
(1) Judecătorii şi procurorii beneficiază de despăgubiri acordate din fondurile bugetare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale Ministerului Justiţiei, Ministerului Public sau, în cazul judecătorilor şi procurorilor militari, din fondurile Ministerului Apărării, în cazul în care viaţa, sănătatea ori bunurile le sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.
(2) Despăgubirile prevăzute la alin. (1) se acordă în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
În cauză pretenţiile reclamantei sunt formulate având în vedere raporturile de muncă existente între aceasta şi pârâţi şi, urmare atribuţiilor de serviciu exercitate.
Fiind vorba de un litigiu izvorât din raporturile de muncă, prejudiciul solicitat a fi reparat fiind în legătură cu atribuţiile de serviciu ale reclamantei, în cauză sunt aplicabile, în stabilirea instanţei competente, prevederile art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul prevederilor sus-menţionate, Curtea a stabilit competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.M.M. în favoarea Tribunalului Harghita.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Principala critică adusă sentinţei recurate este aceea că, greşit instanţa a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului, în condiţiile în care, nu sunt aplicabile speţei dispoziţiile legale privitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi, cererea de chemare în judecată având caracterul unei simple acţiuni în pretenţii de competenţa judecătoriei, în temeiul art. 1 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
Critica astfel formulată se circumscrie motivului de nelegalitate invocat, privind încălcarea sau aplicarea greşită a legii, prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că acest motiv de nelegalitate nu este incident în recurs, sens în care constată că instanţa a soluţionat în mod corect conflictul de competenţă cu care a fost legal învestită.
Astfel, în speţă, raportul juridic având ca obiect, despăgubirea solicitată de reclamantă în calitatea sa de judecător, iar ca temei juridic, dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, modificată şi republicată, pune în discuţie, aşa cum în mod corect s-a reţinut de către curtea de apel, exercitarea unui drept născut dintr-o lege specială, condiţionat de existenţa unei legături de cauzalitate între prejudiciul suferit şi serviciu, respectiv, „în cazul în care viaţa, sănătatea ori bunurile sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea".
Potrivit art. 248 alin. (3) din C. mun. (Legea nr. 53/2003) „Conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi ori din alte acte normative, (...) sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite conflicte de drepturi [în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi art. 5 din Legea nr. 168/1999], date în competenţa exclusivă a tribunalului conform art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ.
În acest context, având în vedere că fondul pretenţiilor reclamantei are la bază raportul de muncă rezultând din calitatea sa de judecător, respectiv, de preşedinte al secţiei penale a tribunalului, invocată în cauză, prejudiciul solicitat a fi reparat fiind astfel, în legătură cu atribuţiile sale de serviciu, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine tribunalului, care urmează să verifice temeinicia şi legalitatea, în considerarea prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei nr. 2/CC din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6377/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6379/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
