ICCJ. Decizia nr. 6489/2010. Civil. Acţiune în concurenţă neloială. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6489/2010
Dosar nr. 5547/3/2008
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
1. Instanţa de fond
Prin acţiunea înregistrată la 9 februarie 2008 reclamanta SC B. SRL prin reprezentantul legal R.C. a chemat în judecată pe pârâta SC C.I.C. SRL pentru obligarea acesteia să sisteze orice operaţiune de prezentare şi comercializare pe teritoriul României a produselor realizate de SC I.I.B.E.H.B.F.S.T. SA, sub licenţa SC B. SRL. Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1073 din C. civ.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV -a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1914 din 19 decembrie 2008 a luat act de declaraţia pârâtei de renunţare la invocarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a reclamantei. S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC B. SRL şi s-a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În motivarea acestei soluţii tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:
Obiectul acţiunii formulate de reclamantă, potrivit expunerii faptice, îl constituie săvârşirea de către pârâtă a unor pretinse fapte de concurenţă neloială, în alţi termeni un exerciţiu excesiv al libertăţii de concurenţă.
S-a reţinut că dreptul la acţiune aparţine atât persoanelor fizice cât şi persoanelor juridice care exercită un drept sau o industrie cu condiţia ca între aceştia şi autorul faptelor să existe un raport de concurenţă adică acestea să exercite un comerţ sau o industrie identică sau similară.
Deşi expunerea de fapt pretinsă drept temei al acţiunii a condus la concluzia că reclamanta invocă o concurenţă neloială din partea pârâtei, acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1073 din C. civ. care reglementează o regulă de principiu cât priveşte efectul general al contractului, şi anume dreptul creditorului de a urmări şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care acesta s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare.
În speţă s-a constatat însă că între părţi nu s-a încheiat un raport contractual, acest lucru fiind confirmat de altfel şi de reclamantă.
Ca urmare în lipsa unor raporturi contractuale, reclamanta nu poate cere, în acest temei, instituirea unei interdicţii în exercitarea anumitor activităţi de către pârâtă.
S-a constatat că, prin lege specială (art. 6 din Legea nr. 11/1991 pentru combaterea concurenţei neloiale) s-au instituit sancţiuni pentru cei care săvârşesc acte de concurenţă neloială, prin instituirea în sarcina acestora a obligaţiei de a înceta sau de a înlătura actul precum şi de a plăti despăgubiri pentru daunele create.
Cu toate acestea reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile C. civ. în temeiul căruia nu se poate reţine nici o răspundere în sarcina pârâtei în lipsă de raporturi contractuale cu reclamanta şi fără ca aceasta din urmă să dovedească că ea însăşi, având calitatea de comerciant, exercită un comerţ legal cu produse purtând logo-ul firmei Iston şi fără să producă un titlu propriu asupra logo-ului aparţinând acestei firme.
2. Instanţa de apel
Curtea de Apel Bucureşti prin decizia civilă nr. 3 A din 7 ianuarie 2010 a anulat apelul declarat de reclamantă constatând că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxa de timbru şi timbrul judiciar deşi a fost citată cu indicarea cuantumului taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar datorate.
3. Recursul
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 3A din 7 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti.
În motivarea recursului s-a invocat împrejurarea că excepţia netimbrării apelului a fost reţinută fără a se observa că există în dosar o cerere de amânare determinată de imposibilitatea de prezentare la proces a avocatului recurentei.
S-a mai criticat faptul că excepţia nu a fost pusă în discuţia părţilor şi în felul acesta a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantei.
Recursul nu a fost motivat în drept dar criticile pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
4. Analiza instanţei de recurs
Recursul este nefondat şi a fost respins pentru considerentele ce urmează:
Declaraţia de apel a fost înregistrată la 1 iunie 2009 conform rezoluţiei aplicate pe aceasta (dosarul Curţii de Apel).
Apelul nu a fost timbrat, împrejurare faţă de care instanţa a făcut cunoscut apelantei, prin intermediul citaţiei transmisă pentru termenul fixat în cauză, că are de plătit 4 RON taxă judiciară de timbru şi a 0,15 RON timbru judiciar.
Deşi potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru se datorează anticipat, apelanta nu s-a conformat şi ca urmare, în mod legal instanţa de apel a constatat că deşi avertizată apelanta nu a timbrat şi ca urmare s-a făcut aplicarea sancţiunii expres prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea privind taxele judiciare de timbru.
Critica potrivit căreia nu ar fi fost pusă în discuţia părţilor excepţia netimbrării nu poate fi primită întrucât din actele dosarului se desprinde concluzia contrară, potrivit celor reţinute mai sus.
În mod corect instanţa nu a dat curs cererii de acordare a unui nou termen pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului întrucât problema timbrajului are prioritate în raport de alte cereri.
Nu se poate susţine că părţii i s-au încălcat drepturile la apărare şi, respectiv, la un proces echitabil de vreme ce a fost anunţată de acest incident procedural prin intermediul citaţiei, suma fiind modică şi putând fi achitată fără efort financiar în intervalul celor două termene legal acordate în cauză.
Se constată că nu s-a încălcat nici dreptul la apărare al părţii întrucât sancţiunea legală nu a fost luată fără să fi fost încunoştinţată şi partea vizată care, având un avocat ales, putea şi trebuia să cunoască consecinţa sancţionatorie în caz de netimbrare a cererii.
Ca urmare, se constată că în cauză au fost respectate dispoziţiile legale incidente şi în mod corect s-a aplicat art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
În mod egal instanţa a luat măsurile necesare pentru că părţile să beneficieze de un proces echitabil prin măsurile luate pentru încunoştinţarea apelantei de termenul de judecată fixat în cauză şi de suma datorată drept taxă de timbru şi timbru judiciar.
Constatând aşadar că sunt nefondate criticile formulate în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva deciziei civile nr. 3.A din 7 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6488/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6490/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
