ICCJ. Decizia nr. 6485/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6485/2010
Dosar nr. 3355/100/2008
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 din C proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia nr. 6 A din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul comunei M. împotriva sentinţei civile nr. 290 din 13 martie 2009 a Tribunalului Maramureş. A schimbat în tot sentinţa în sensul că a respins plângerea împotriva deciziei nr. 585 din 27 iunie 2008 emisă de primar.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală deoarece piesele rezultate din demolarea fabricii de cherestea, respectiv 7 roţi din metal de diferite dimensiuni şi două osii din metal pentru susţinerea roţilor au fost date numitului C.T.
Din probele administrate în cauză rezultă că existenţa acestor utilaje nu a fost dovedită de reclamantă, că gaterul preluat de întreprinderea locală I.V.S. a fost demolat iar materialul lemnos rezultat din demolarea acestuia şi a şinelor de linie ferată din lemn au fost folosite şi nu există în materialitatea lor.
Această stare de fapt este confirmată şi de sentinţa civilă nr. 475/2003 a Tribunalului Maramureş.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamanta a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici, motivate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 4, pct. 8 şi pct. 9 din C. proc. civ.:
Faţă de art. 304 pct. 4 din C. proc. civ., instanţa de apel, statuând că reclamanta nu are dreptul la despăgubiri pe considerentul că anumite utilaje/instalaţii au fost date terţului C.T., s-a substituit entităţii administrative notificate care era singura în măsură să respingă cererea de despăgubiri.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de apel a interpretat greşit actul de la dosar. Acest document nu face dovada că anumite bunuri i-ar fi fost restituite reclamantei, astfel încât să-i fie paralizat dreptul la despăgubiri. C.T. poate fi calificat cel mult ca un custode, detentor precar, el nepreluând posesia materială şi juridică a bunurilor.
În temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. hotărârea instanţei este nelegală deoarece art. 6 din Legea nr. 10/2001 dispune că se acordă despăgubiri şi pentru utilajele/ instalaţiile preluate abuziv odată cu imobilul.
Ultima teză din alin. (2) reglementează o situaţie de excepţie iar sarcina dovezii acesteia revine entităţii notificate.
2.2. Întâmpinarea
Intimatul pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, situaţiile evidenţiate de recurentă necircumscriindu-se în dezvoltarea motivelor de recurs invocate.
2.3. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
În lipsa unui text care să prevadă altfel, sarcina probei nu este răsturnată în litigiile întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, astfel încât, în respectarea regulii înscrise în art. 1169 din C. civ., reclamanta trebuia sa facă dovada că bunurile mobile pentru care a solicitat măsuri reparatorii nu fuseseră înlocuite, casate sau distruse la data de 14 februarie 2001 .
Or, aşa cum a reţinut instanţa de apel, o asemenea dovadă nu a fost făcută.
Pe de altă parte, împrejurarea că, în condiţiile alin. (3) al textului, în situaţia prevăzută la alin. (2), restituirea în natură se va dispune prin decizia sau dispoziţia unităţii deţinătoare nu înseamnă că instanţa de apel, respingând cererea reclamantei, a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.
Incidenţa alin. (3) al art. 6 din Legea nr. 10/2001 este condiţionată de dovedirea cerinţei din alin. (2), respectiv faptul că bunurile mobile pentru care se solicită măsuri reparatorii nu au fost înlocuite, casate sau distruse.
Faţă de cele ce preced, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 4 şi 9 din C proc. civ.
Pe de alta parte, faptul că recurenta este nemulţumită de calitatea juridică ce a fost conferita de judecători persoanei căreia i-au fost date o parte dintre bunurile în litigiu, nu înseamnă că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 8 din C proc. civ. care au în vedere schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al unui act juridic.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat astfel încât l-a respins, în temeiul art. 312 alin. (1) din C proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva deciziei civile nr. 6/A din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6493/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 6486/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
