ICCJ. Decizia nr. 6491/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALA
Decizia nr. 6491/2010
Dosar nr. 3073/1/2010
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia nr. 13/ AP din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis în parte apelul formulat de reclamantul M.P. împotriva sentinţei civile nr. 72 din 7 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia civilă. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată şi s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat în Comuna Cristian, înscris în CF Cristian, - casă şi teren de 7.920 mp. Au fost respinse restul pretenţiilor şi au fost păstrate restul dispoziţiilor din sentinţă.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că s-a făcut dovada deplină a caracterului preluării proprietăţii anteces oarei reclamantului de către stat. Decretul de preluare nr. 111/1915 reprezintă în virtutea Legii nr. 10/2001 un mod de preluare abuzivă a dreptului de proprietate al foştilor proprietari, iar în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, reprezintă un mod de preluare fără titlu valabil, care nu respecta Constituţia României din 1948.
Critica privitoare la soluţionarea cererii în revendicare este nefondată. Instanţa de fond nu a soluţionat cererea fundamentându-se pe inadmisibilitatea acţiunii în revendicare promovată după apariţia Legii nr. 10/2001, ci a respins cererea în revendicare pentru argumente de fond. Compararea titlurilor de proprietate ale unor subiecţi diferiţi asupra aceluiaşi imobil poate fi efectuată numai între titluri deopotrivă actuale şi deopotrivă valabile. Cum titlul antecesoarei reclamantului nu mai este actual şi consecutiv, nici valabil la momentul judecării litigiului, el nu poate fi comparat cu titlul intimatei înscris în CF.
2. Recursul
2.1. Motive
Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte:
Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, faţă de dispoziţiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954.
Faţă de obiectul cauzei, legitimarea procesuală îi revine Comunei Cristian, prin Primar. Imobilul în litigiu nu face parte din categoria bunurilor ce aparţin domeniului public potrivit Legii nr. 213/1998.
Cât priveşte fondul, hotărârea instanţei de apel este dată cu aplicarea greşită a legii întrucât reclamantul nu are interesul cerut pentru a pune în mişcare procedura judiciară. Singurul folos practic pe care reclamantul îl poate avea în urma promovării acţiunii este reprezentat de preluarea în posesie a imobilului în calitate de proprietar. Constatarea nevalabilităţii titlului statului nu îi aduce reclamantului nici un beneficiu.
Valabilitatea titlului statului trebuia analizată prin prisma normelor legale în vigoare la data preluării şi anume Decretul nr. 218/1960 şi Decretul nr. 712/1966. Preluarea imobilului s-a făcut în deplină legalitate şi cu respectarea legilor în vigoare la data preluării.
Legea nr. 10/2001 suprimă acţiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând: că accesul la un tribunal nu este absolut şi poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau de decădere.
2.2. Întâmpinarea
Intimata pârâtă Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului numai în ce priveşte aspectele de fond ale cauzei, cu referire specială la aplicabilitatea legii speciale în raport de legea generală şi a inadmisibilităţii unei acţiuni în revendicare întemeiate pe dreptul comun în lumina dispoziţiilor Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţii unite.
2.3. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Unul dintre capetele de cerere cu care a fost învestită prima instanţă are ca obiect constatarea inexistenţei unui titlu valabil ăl statului asupra imobilului situat în comuna Cristian, înscris în CF Cristian, compus din casă şi teren în suprafaţă de 7.920 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 3446 din 15 octombrie 1955 a fost trecut în proprietatea statului, în temeiul Decretului nr. 111/1951 pentru că ar fi bun părăsit, terenul cu clădire în suprafaţă de 2,35 ha înscris în cartea funciară a comunei Cristian.
Pe de altă parte, prin Decretul nr. 686 din 7 octombrie 1969 al Consiliului de Stat al RSR a fost expropriat imobilul compus din teren în suprafaţă de 7.920 mp şi construcţii aferente în suprafaţă de 453 mp, situat în comuna Cristian, judeţ Braşov şi „atribuit statului ” : Drept urmare, având în vedere faptul că, după preluare, imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea „statului”, iar nu în proprietatea comunei Cristian, instanţele de fond au apreciat corect faptul că în procesul în care se analizează valabilitatea acestei preluări statul trebuie să fie reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, conform art. 25 din Decretul nr. 31/1954.
Aşadar, critica formulată nu întruneşte cerinţele art. 304 pct. 9 C proc. civ.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la lipsa de interes a reclamantului în constatarea nevalabilităţii titlului statului.
Interesul în promovarea unei acţiuni se apreciază prin raportare la pretenţia dedusă judecăţii, iar nu în funcţie de soluţia pe care o dă instanţa prin hotărârea finală. împrejurarea că reclamantul a formulat mai multe capete de cerere şi unele dintre acestea nu au fost găsite întemeiate, respingerea acestora nu are drept consecinţă lipsa de interes în păstrarea soluţiei de admitere a celorlalte. Aceasta, întrucât, condiţia de exerciţiu a acţiunii care este interesul în declanşarea procedurii prin care sunt deduse judecăţii mai multe capete de cerere, se apreciază la învestirea instanţei.
Faţă de cele ce preced, faptul că instanţele de fond au apreciat că reclamantul are interes în formularea acţiunii nu a fost de natură să provoace recurentului o vătămare procesuală care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.
Prin urmare, critica nu întruneşte cerinţele art. 304 pct. 5 C proc. civ.
Cât priveşte faptul că instanţele au analizat pe fond acţiunea în revendicare, şi au ţinut cont şi de prevederile Legii nr. 10/2001, iar nu doar de dispoziţiile dreptului comun, câtă vreme această pretenţie a reclamantului a fost respinsă, singurul în măsură să fi criticat soluţia instanţelor de fond era reclamantul. De vreme ce nu a fost obligat în cadrul litigiului de faţă, Ministerul Finanţelor Publice nu are interes să deducă analizei instanţei de control judiciar aspectul menţionat.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de paratul Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov împotriva deciziei civile nr. 13/ Ap din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie; de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6490/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6493/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
