ICCJ. Decizia nr. 6514/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6514/2010
Dosar nr. 900/54/2009
Şedinţa publică din 2 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Dolj la 10 ianuarie 2007, reclamantele S.M.Q. şi D.O.M. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 27716 din 23 noiembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Craiova, str. Caracal, în suprafaţă de 5.800 m.p.
În motivarea acţiunii reclamantele au arătat că, în mod eronat, pârâta Primăria Municipiului Craiova a reţinut prin dispoziţia contestată că nu s-a făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite la restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în sensul art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001. S-a mai arătat de asemenea că imobilul este liber de construcţii şi neafectat de detalii de sistematizare, putând fi restituit în natură. La data de 4 aprilie 2007, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu B.O.A., solicitând respingerea contestaţiei, întrucât prin contractul de vânzare autentificat din 27 septembrie 2005, reclamantele au cumpărat de la G.M., în cotă de câte V2, drepturile cuvenite acesteia cu privire la restituirea în temeiul Legii nr. 10/2001, a terenului situat în Craiova, str. Caracal, în suprafaţă de 9.525 m.p., pentru care s-a depus notificarea nr. 187/18/2001 şi deşi în notificarea menţionată şi în dispoziţia contestată s-a făcut referire la restituirea imobilului de la numărul 8, prin acţiune se tinde la valorificarea unui drept privind restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, str. Caracal nr. 101 ce aparţine intervenientului. In cauză a fost introdusă şi S.M.Q., care este titulara notificării nr. 187/ N din 6 iunie 2002.
Tribunalul Dolj prin sentinţa chila nr. 456 din 23 mii 2007 a respins atât acţiunea reclamantelor cât şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul B.O.A.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că nici reclamantele şi nici cesionara S.M.Q. nu au făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul situat în Craiova, str. Caracal, iar cu privire la cererea de intervenţie s-a reţinut că aceasta este lipsită de interes, având în vedere considerentele reţinute în respingerea acţiunii reclamantelor.
împotrivi acestei sentinţe au declarat apel reclamantele şi pârâta S.M.Q., criticând-o ca nelegală şi netemeinică în sensul că, greşit s-a reţinut faptul că prin probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate şi a calităţii de persoane îndreptăţite la restituirea terenului supus analizei.
Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 916 din 13 decembrie 2007, a admis apelul reclamantelor şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pe motiv că nu s-au administrat probe pentru a se stabili amplasamentul terenului şi situaţia juridică a acestuia.
Împotrivi acestei hotărâri au declarat recurs intervenientul B.O.A. şi pârâţii Primăria Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 8036 din 12 decembrie 2008, a respins ca inadmisibil recursul declarat de intervenientul B.O.A. , a admis recursul declarat de pârâţi, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova. A constatat instanţa supremă că, deşi prin notificare s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în str. Caracal, actele depuse în dovedirea cererii se referă la terenuri situate în str. Caracal, iar în actul de partaj voluntar invocat în susţinerea contestaţiei vizează ieşirea din indiviziune asupra imobilului din str. Caracal. S-a mai reţinut că nu există probatoriu suficient pentru a se stabili calitatea reclamantelor de persoane îndreptăţite la restituire.
În rejudecare Curtea de Apel Craiova a pronunţat decizia nr. 344 din 16 (decembrie 2009 prin care a admis apelul reclamantelor, a schimbat în parte sentinţa şi a constatat îndreptăţirea reclamantelor la măsuri reparatorii, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafaţă de 9.525 m.p. situat în Craiova, str. Caracal. S-a menţinut restul dispoziţiilor. S-a respins apelul declarat de pârâta S.M.Q.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, reclamantele au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, în calitatea lor de cumpărătoare ale drepturilor cuvenite vânzătoarei S.M.Q., ca efect al transmiterii acestor drepturi prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 27 septembrie 2005. Potrivit acestui contract G.M. a cedat reclamantelor drepturile sale la măsuri reparatorii pentru imobilul arătat în notificarea nr. 187/2001 şi că acest drept a fost cedat după formularea notificării, iar G.M. cu actele depuse la dosar a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la restituire. Prin notificarea nr. 187/2001, G.M. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 5.800 m.p. aferent în prezent Complexului D. din cartierul Valea Roşie, indicând din eroare numărul cadastral 8, în precizările ulterioare adresate pârâtei Primăria Municipiului Craiova, arătând că imobilul este cel situat în str. Caracal.
S-a mai reţinut că, prin cererea nr. 228350 din 30 noiembrie 2005, formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, pârâta G.M. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 15.325 m.p. preluată abuziv de la mătuşa V.E. precizând că a formulat notificare în anul 2001 şi că a cesionat reclamantelor drepturile cuvenite pentru 9.525 m.p. din acelaşi teren, reţinându-se astfel calitatea reclamantelor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în limita suprafeţei de 9.525 m.p. din acelaşi teren. S-a menţionat şi faptul că pe rolul instanţelor se află Dosarul nr. 1189/63/2006 având ca obiect contestaţia formulată de reclamante împotriva dispoziţiei nr. 10582 din 1 iulie 2005, prin care s-a apelat cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 9.525 m.p. fiind solicitat prin notificarea nr. 108/2002 - astfel că atâta timp cât acea dispoziţie nu a fost anulată, nu se poate dispune restituirea în natura a aceleiaşi suprafeţe de teren către reclamante.
În privinţa apelului declarat de G.M. s-a constatat că aceasta a fost atrasă în proces pentru opozabilitatea hotărârii şi că nu justifică interesul declarării căii de atac.
Împotriva acestei din urmă hotărârii au declarat recurs reclamantele S.M.G., D.O.M. şi G.M. precum şi pârâţii Primăria Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova, invocând incidenţa dispoziţiilor de nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ.
Recurentele - reclamante critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Instanţa de apel nu s-a pronunţat pe obiectul cererii de chemare în judecată, acordând altceva decât s-a cerut.
- Au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 10/2001 modificate, care impun restituirea în natură a terenurilor libere, care nu sunt afectate de detalii de sistematizare iar în speţa supusă analizei terenul în litigiu este liber şi că în mod greşit nu s-a dispus restituirea în natură. Recurentele - pârâte critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- S-a dat o interpretare greşită actului dedus judecăţii, în sensul că reclamantele au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 5.800 m.p., neavând relevanţă în cursul judecăţii că actele depuse de părţi menţionau o suprafaţă de 9.525 m.p., atâta timp cât Primăria Municipiului Craiova a fost notificată şi investită în termen legal doar pentru suprafaţa de 5.800 m.p.
- Obiectul cesiunii de drepturi, materializat prin contractul de vânzare - cumpărare îl constituie notificarea nr. 187/2001 formulată de S.M.Q., notificare prin care s-a solicitat în mod concret suprafaţa de 5800 m.p., iar acordarea de măsuri reparatorii pentru o suprafaţă mai mare, fără a se formula notificare, duce la o îmbogăţire fără justă cauză, acordându-se mai mult decât s-a cerut.
În mod greşit s-a stabilit că s-a făcut dovada de persoană îndreptăţită la despăgubiri şi pentru suprafaţa de 9525 m.p. situat în Craiova, str. Caracal nr. 101 fost nr. 79 atâta timp cât acest teren face obiectul altui litigiu.
Prin notificare nr. 187/2001 s-a solicitat terenul în suprafaţă de 5800 m.p. situat în Craiova, str. Caracal nr. 8, iar cererea de completare făcută ulterior prin care s-a arătat că din eroare s-a solicitat imobilul din str. Caracal nr. 8 este tardivă fiind depusă după data de 14 februarie 2002.
În şedinţa publică din 2 decernbrie 2010, reclamantele au invocat excepţia tardivităţii declarării recursului de pârâţii Primăria Municipiului Craiova şi Primarul Municipiului Craiova.
Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii ” .
Cum, reclamantele au susţinut că pârâţii nu au promovat calea de atac a recursului, cu respectarea termenului prevăzut de lege, se va analiza cu prioritate această excepţie, având în vedere textul de lege sus enunţat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii supusă recursului.
Potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ. „termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul.
Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau, când serviciul este suspendat, se va prelungi, până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.
În speţa supusă analizei, hotărârea ce face obiectul recursului, a fost comunicată pârâţilor la data de 15 ianuarie 2010.
Calculând termenul legal de 15 zile, înăuntrul căruia trebuia promovată de către pârâţi, calea de atac a recursului, fără a lua în calcul ziua de 15, se constată că termenul de 15 zile se sfârşeşte într-o zi de sâmbătă (30 ianuarie) care nu se va lua în calcul, iar data de 31 ianuarie este într-o zi de duminică şi, în acest caz termenul de 15 zile se prelungeşte până la sfârşitul primei zile de lucru următoare, şi anume 1 februarie.
Cum, pârâţii au declarat recurs la data de 1 februarie 2010, şi având în vedere cele sus reţinute este cert că recursul a fost declarat cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de lege.
Aşadar, instanţa va respinge excepţia tardivităţii invocată de reclamante şi va constata că pârâţii au declarat în termen recurs, împotriva hotărârii nr. 344 din 16 decembrie 2009.
Pe fond, se va face o singură analiză a recursurilor declarate, întrucât, în esenţă se aduc aceleaşi critici de nelegalitate.
Criticile de nelegalitate vizează în principal, încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în sensul că, judecătorii nu au hotărât asupra obiectului cererii dedusă judecăţii, încălcând astfel principiul disponibilităţii, mai concret, se susţine că obiectul demersului judiciar îl constituie restituirea în natură a suprafeţei de 5.800 m.p. teren, iar instanţa a acordat despăgubiri pentru suprafaţa de 9.525 m.p., ceea ce nu s-a cerut.
Analizând aceste critici de nelegalitate se constată că, într-adevăr, reclamantele prin demersul judiciar au solicitat anularea deciziei nr. 27716 din 23 noiembrie 2006 emisă de pârâţii Primăria Municipiului Craiova prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Craiova, str. Caracal nr. 8, în suprafaţă de 5800 m.p., notificat sub nr. 187/N/2001.
Deşi pe parcursul derulării procesului civil, nu s-a modificat obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa în soluţia pronunţată, constată „îndreptăţirea reclamantelor la măsuri reparatorii", conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafaţă de 9.525 m.p., situat la o altă adresă şi anume str. Caracal .
Din susţinerile părţilor rezultă cu certitudine că pentru imobilul situat în str. Caracal se află pe rolul instanţelor de judecată un alt litigiu, acest imobil fiind solicitat prin notificarea nr. 108/N/2002 formulată de N.E.
Cum reclamantele au solicitat restituirea imobilului situat în str. Caracal, iar instanţa a acordat despăgubiri pentru imobilul din str. Caracal, este cert că situaţia juridică a imobilului supus analizei nu a fost pe deplin stabilită.
Motivarea instanţei în sensul că este „o eroare de număr stradal" este lipsită de relevanţă, atâta timp cât, imobilul pentru care instanţa a acordat despăgubiri reclamantelor face obiectul unui alt litigiu.
Aşadar, situaţia juridică a imobilului ce a făcut obiectul demersului judiciar, trebuie stabilită, prin suplimentarea probatoriului şi în raport de Dosarul nr. 1189/63/20066 aflat pe rolul Tribunalului Dolj.
În ceea ce priveşte întinderea suprafeţei de teren, nu s-a clarificat situaţia de fapt, având în vedere că prin notificarea ce face obiectul litigiului s-a solicitat 5.800 m.p. iar instanţa a acordat despăgubiri pentru 9.525 m.p. fără a exista o notificare în acest sens din partea reclamantelor.
Referitor la suprafaţa de 9.525 m.p. s-a reţinut că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, G.M. a formulat cerere prin care a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 15.325 m.p., fără a se verifica dacă această cerere a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de legea specială.
Mai mult, terenul solicitat prin cererea formulată în baza Legii nr. 247/2005, nu face obiectul demersului judiciar.
Situaţia de fapt a imobilului supus analizei trebuie stabilită prin administrarea de noi probe, refacerea expertizei care trebuie să identifice suprafaţa de teren ce face obiectul litigiului şi să se verifice dacă vizează aceeaşi suprafaţă de teren ce face obiectul Dosarului nr. 1189/63/2006.
Având în vedere că în conformitate cu art. 314 C. proc. civ., instanţa superioară hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite şi cum în cauza pendinte, situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită, se vor admite recursurile, se va casa hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă. In rejudecare instanţa se va pronunţa în limitele investirii sale.
Având în vedere soluţia adoptată, este inutilă analiza celorlalte critici de nelegalitate.
Referitor la recursul declarat de G.M., care nu a semnat cererea de recurs, se constată că aceasta a fost atrasă în proces numai pentru opozabilitatea hotărârii în calitate de pârâtă, iar drepturile cuvenite au fost cedate reclamantelor înainte de promovarea demersului judiciar.
Aşadar, faţă de cele mai sus reţinute, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursurile, va casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, excepţia tardivităţii recursului declarat de pârâţii Primăria municipiului Craiova şi Primarul municipiului Craiova.
Admite recursurile declarate de reclamantele S.M.G., I. (fostă D.) O.M. şi pârâţii Primăria municipiului Craiova şi Primarul municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 344 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6513/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6515/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
