ICCJ. Decizia nr. 6515/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6515/2010
Dosar nr. 3478/1/2010
Şedinţa publică din 2 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 30/A din 10 martie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea petentei U.J.C.C. Argeş, Piteşti privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 275/A din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, intimaţi fiind Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Argeş, A.P.A.P.S. Bucureşti, SC I. SA Piteşti şi SC M. SA Câmpulung.
S-a reţinut că, la data de 4 ianuarie 2010, petenta a formulat cerere privind lămurirea, înţelesul, întinderea şi aplicarea deciziei civile nr. 275/A din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, irevocabilă prin decizia civilă nr. 5901 din 2 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii, petenta a arătat că a învestit sentinţa civilă cu formulă executorie, însă nu s-a dispus începerea executării, întrucât în dispozitiv nu a fost precizată suma acordată cu titlu de despăgubiri.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 399 alin. (1) din C. proc. civ.
Analizând cererea formulată, instanţa a reţinut că, prin decizia civilă nr. 275/A din 27 iunie 2007, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul formulat de U.J.C.C. Argeş, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 94 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Argeş, a stabilit că aceasta are dreptul la despăgubiri pentru imobilele solicitate prin notificările adresate de SC I. SA Piteşti şi SC M. SA Câmpulung. S-a statuat în decizie că despăgubirile urmează a se acorda în conformitate cu dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ce reglementează „sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură”, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 5901/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În contextul dispoziţiilor art. 399 alin. (1) din C. proc. civ., explicarea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului poate viza numai măsurile luate de instanţă şi cuprinse în dispozitivul hotărârii. Nu este posibil însă ca, pe calea contestaţiei la executare, să se soluţioneze cererile care, eventual din omisiune, nu au fost rezolvate de instanţa ce a soluţionat cauza în fond, astfel de omisiuni putând fi îndreptate doar prin exercitarea căilor de atac.
Împotriva deciziei civile nr. 275/A din 27 iunie 2007, petenta nu a formulat recurs şi, aşa cum rezultă din dispozitiv, acesta este clar, nefiind necesară explicarea înţelesului, întinderii şi aplicării acestuia. De altfel, instanţa s-a pronunţat cu privire la despăgubirile solicitate prin cererea de chemare în judecată, numai că acestea vor fi stabilite în condiţiile legii speciale, aşa cum s-a arătat în considerentele deciziei.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de recurs la data de 9 aprilie 2010, petenta U.J.C.C. Argeş, prin care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
În temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., s-a susţinut că decizia este nelegală, întrucât instanţa nu s-a conformat cererii de lămurire al dispozitivului, în condiţiile în care acesta nu era clar, fiind necesară explicarea înţelesului, întinderii şi aplicării lui.
S-a susţinut că prin cererea iniţială de chemare în judecată petenta a solicitat despăgubiri pentru activele preluate de Statul Român în anul 1966, active ce au fost înstrăinate prin procesul de privatizare şi care se află în prezent la cele două societăţi, respectiv SC I. SA şi SC M. SA.
Instanţa de apel în loc să soluţioneze cererea aşa cum a fost formulată, a procedat la preluarea considerentelor deciziei civile nr. 8042 din 11 octombrie 2006 a instanţei supreme cu privire la faptul că petenta este persoană îndreptăţită la despăgubiri, respectiv a făcut dovada proprietăţii activelor preluate de stat, omiţând însă să precizeze şi obligaţia intimatelor la despăgubiri în cuantumul solicitat conform actelor doveditoare existente la dosar.
Această omisiune a instanţei a determinat petenta să formuleze cererea pendinte în conformitate cu dispoziţiile art. 399 alin. (1) din C. proc. civ., cerere admisibilă, întrucât dispozitivul deciziei civile nr. 275/A din 27 iunie 2007 este incomplet şi neclar.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin decizia civilă nr. 275/A din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, irevocabilă prin decizia civilă nr. 5901/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis apelul U.J.C.C. Argeş, în prezent U.J.C.C. Argeş, s-a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 94 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Argeş, s-a stabilit că aceasta are dreptul la despăgubiri pentru imobilele solicitate prin notificările adresate SC I. SA Piteşti şi SC M. SA Câmpulung.
S-a statuat în cuprinsul deciziei că despăgubirile urmează a se acorda în conformitate cu dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ce reglementează „sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură”, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.
Aspectul relevant în soluţionarea cauzei de faţă este faptul că, împotriva deciziei civile nr. 275/A din 27 iunie 2007, petenta nu a formulat recurs.
Pe temeiul dispoziţiilor art. 399 alin. (1) din C. proc. civ., petenta nu poate pretinde modificarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în fapt, pentru cauza de faţă, cuantificarea despăgubirilor, întrucât o astfel de solicitare este specifică exerciţiului căilor de atac.
În ceea ce priveşte dispozitivul deciziei civile nr. 275/A din 27 iunie 2007, în mod corect instanţa l-a apreciat ca fiind clar configurat, nefiind, prin urmare, necesară operaţiunea de explicare a înţelesului, întinderii şi aplicării acestuia. Instanţa, prin hotărârea judecătorească irevocabilă, s-a pronunţat cu privire la despăgubirile solicitate prin cererea de chemare în judecată, cu motivaţia, cuprinsă în mod explicit în considerentele deciziei, că acestea vor fi stabilite în condiţiile legii speciale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază în consens cu instanţa anterioară că, în conformitate cu dispoziţiile art. 399 alin. (1) din C. proc. civ., explicarea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului poate viza măsurile luate de instanţă, cuprinse în dispozitivul hotărârii, dar numai în acele situaţii particulare în care menţiunile dispozitivului sunt confuze şi nu permit stabilirea conţinutului obligaţiilor ce incumbă părţii care a căzut în pretenţii, respectiv că nu este admisibilă solicitarea ca, pe calea contestaţiei la executare, să se soluţioneze cereri pretins omise la soluţionarea pe fond, astfel de omisiuni putând fi îndreptate doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, cum hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale, nefiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecăţii se dovedeşte a fi nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta U.J.C.C. Argeş împotriva deciziei nr. 30/A din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6514/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6516/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
