ICCJ. Decizia nr. 656/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 656/2010
Dosar nr. 6673/1/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 586 din 17 aprilie 2003 Tribunalul Harghita a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii J.E.E., J.N.L., J.C.I., J.B.L., J.T., V.I., V.V.E. împotriva pârâţilor SC S.C.A.T. SA Borsec, Consiliul Local al Oraşului Borsec, A.P.A.P.S. Bucureşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, şi în consecinţă:
- a constatat nulitatea absolută a titlului de naţionalizare bazat pe Decretul nr. 92/1950 şi listele anexă, şi a dispus anularea încheierii C.F. nr. 258-274 din 23 mai 1970 prin care dreptul de proprietate cu privire la imobilul construit înscris în C.F. nr. 352 Lăzărea partea II-a Borsec, nr. ord. A+1 nr. top 203 a fost intabulat în favoarea Statului Republicii Socialiste România.
- a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 401/1975 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Harghita prin care s-a dispus trecerea în proprietatea Statului Român a imobilului înscris în C.F. 352 Lăzărea partea II-a Borsec A+2 204 în baza Decretului nr. 223/1974, fiind înscris în dreptul de administrare în favoarea I.J.G.C.L. Harghita.
- a constatat nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobilul construit situat în Borsec, înscris în CF nr. 352 Lăzărea partea II Borsec, nr. top 203.
- a dispus rectificarea intabulărilor din C.F. nr. 352 Lăzărea partea a II-a Borsec în sensul reînscrierii dreptului de proprietate a numitei: soţia lui G.M. născută M.V., în foaia de proprietate C.F. litera B nr. de ordine 10.11.12.
- a obligat pârâţii să recunoască dreptul de proprietate al reclamanţilor cu privire la imobilul din litigiu.
- a obligat S.C.A.T. Borsec să predea în proprietate şi posesie reclamanţilor imobilul situat în Borsec, judeţul Harghita, înscris în C.F. nr. 352 Lăzărea partea II-a Borsec nr. top 203.
Prin Decizia civilă nr. 115/A din 18 septembrie 2003 Curtea de Apel Târgu-Mureş s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A.P.A.P.S.
Prin Decizia civilă nr. 6659 din 6 iulie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâta A.P.A.P.S. devenită A.V.A.S., a casat Decizia civilă nr. 1156 din 18 septembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de casare a reţinut că, cu ocazia rejudecării apelului instanţa urmează să individualizeze actele judiciare de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare a „S.C.A.T." Borsec" SA şi, totodată, să pună în vedere reclamanţilor să producă dovezile de care înţeleg să se folosească pentru a proba că acestea au fost încheiate cu rea-credinţă, situaţie ce impune totodată introducerea în cauză a tuturor părţilor contractante.
S-a reţinut, de asemenea, că este necesar să se analizeze şi motivul de apel la care s-a omis să se răspundă, referitor la lipsa de interes a reclamanţilor, în promovarea petitului privind constatarea nulităţii actelor juridice de privatizare făcute în cadrul procesului de privatizare a SC A.T. Borsec SA precum şi analizarea celorlalte motive de recurs formulate de pârâta A.V.A.S.
Prin Decizia civilă nr. 76/A din 21 mai 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis apelul declarat de pârâta A.P.A.P.S.; a desfiinţat hotărârea nr. 586 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Harghita şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, conform dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru a putea fi îndeplinite cerinţele deciziei de casare nr. 6659 din 6 iulie2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care suspendarea apelului, în baza art. 1551 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea de către reclamant a sarcinilor stabilite de către instanţă, poate să atragă sancţiunea perimării, iar pentru o justă soluţionare a cauzei, numai instanţa de fond deţine pârghiile juridice prin care să oblige părţile să se supună considerentelor deciziei de casare, ceea ce nu intră în sfera de atribuţii a instanţei de apel.
S-a reţinut şi faptul că, reclamantele nu au înţeles nici să precizeze actele juridice de înstrăinare încheiate în cadrul procesului de privatizare a căror anulare au solicitat-o, nemaimanifestând interes în acest sens, însă nu s-a putut lua act de renunţarea la acest capăt de cerere, renunţare solicitată de către avocat, fără dovada existenţei unei împuterniciri în acest sens din partea reclamantelor, acestea din urmă nefăcând nicio cerere scrisă având ca obiect renunţarea la capătul de cerere privind constatarea nulităţii actelor de înstrăinare în cadrul procesului de privatizare a S.C.A.T. Borsec SA.
Împotriva deciziei respective, la data de 22 iunie 2009, în termen legal, au declarat recurs reclamantele, criticând-o ca fiind nelegală şi solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului declarat de A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 586 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Harghita, schimbarea în partea a hotărârii respective, în sensul respingerii acţiunii faţă de această pârâtă, constatându-se că A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă, eliminând totodată din dispozitivul hotărârii alineatul nr. 4 prin care s-a constatat nulitatea actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilul construit situat în Borsec, înscris în C.F. nr. 352 Lăzărea Partea II-a Borsec nr. top 203.
Prin motivele de recurs depuse odată cu cererea s-a susţinut în primul rând faptul că, hotărârea de recurs a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 295 alin. (1), art. 297 şi art. 315 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât devin aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susţinut că hotărârea prin care s-a admis acţiunea faţă de pârâţii care nu şi-au exercitat dreptul la apel şi recurs nu poate fi modificată în sensul desfiinţării sau al respingerii acţiunii în baza apelului şi a recursului exercitat de o parte lipsită de calitate procesuală pasivă, persoană juridică străină de raporturile juridice care au generat procesul.
În acest sens, s-a arătat că în cadrul instanţei de recurs, recurenta A.V.A.S. a solicitat admiterea apelului declarat de A.P.A.P.S. şi schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 586 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Harghita, respectiv respingerea capătului de cerere referitoare la constatarea nulităţii actelor judiciare de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilul revendicat, cu precizarea că A.V.A.S. nu a încheiat niciodată un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea de active, astfel încât, în urma rejudecării după casare, instanţa de apel nu mai putea face aplicarea prevederilor art. 297 C. proc. civ.
În al doilea rând, s-a susţinut că au fost încălcate de către instanţa de apel prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., fiind nerespectate considerentele deciziei de casare, pronunţate anterior în cauză, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu nr. 6659 din 6 iulie 2006.
Astfel, s-a susţinut că nu a fost analizat în urma rejudecării motivul de apel referitor la lipsa de interes a reclamantelor în promovarea capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare a S.C.A.T Borsec SA, deşi în considerentele deciziei de casare s-a arătat în mod expres acest lucru.
În al treilea rând, s-a susţinut că au fost încălcate prevederile art. 297 C. proc. civ., prin desfiinţarea totală a hotărârii apelate şi prin trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât, s-a infirmat în totalitate hotărârea primei instanţe, în baza apelului unei părţi lipsite de calitate procesuală pasivă şi neluându-se în considerare îndrumările date de instanţa de recurs, cu privire la obligativitatea analizării cu ocazia rejudecării apelului, a motivului de apel la care a omis a se răspunde, referitor la lipsa de interes a reclamantelor în promovarea capătului de cerere privind constatarea nulităţii actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare, precum şi faptul că, nu s-a avut în vedere că părţile cu calitate procesuală recunoscută, nu au declarat apel şi recurs, căile de atac fiind exercitate doar de pârâtă, A.V.A.S.
Referitor la considerentele deciziei de casare având ca obiect indicarea actelor juridice de înstrăinare încheiate în cadrul procesului de privatizare, au susţinut că au făcut demersuri în acest sens, soldate cu nici un rezultat, întrucât nu au reuşit să identifice astfel de acte de înstrăinare, însă în domeniul privatizării, reclamanţii nu pot nominaliza nici un contract, întrucât în C.F. nr. 352 Lăzărea II Borsec nu s-a făcut nicio înscriere bazată pe acte juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, că pârâta S.C.A.T. Borsec nu este în măsură să prezinte un astfel de act juridic, prin neexercitarea dreptului la căile de atac, acceptând rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară şi restituirea imobilului, iar pârâta A.V.A.S. contestă faptul că s-ar fi încheiat acte juridice de înstrăinare imobiliară.
La data de 14 ianuarie 2010, şi respectiv 4 februarie 2010, pârâţii-intimaţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi A.V.A.S. Bucureşti au formulat întâmpinare şi respectiv Note scrise, prin care au solicitat respingerea recursului declarat de reclamante, ca nefondat.
Recursul declarat de reclamante se priveşte ca fiind întemeiat şi se va admite, ca atare, avându-se în vedere următoarele considerente:
În esenţă, motivele de recurs formulate de recurentele-reclamante privesc încălcarea de către instanţa de apel, în urma rejudecării, după casare, a apelului declarat de pârâta A.V.A.S., a prevederilor art. 297 şi art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Aceste dispoziţii legale stipulează faptul că: „instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, în cazul în care se constată că, în mod greşit prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată", precum şi faptul că" „în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Aceste dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel, în urma rejudecării apelului declarat de pârâta A.V.A.S., împotriva hotărârii primei instanţe, în mod eronat, Curtea de Apel Târgu Mureş desfiinţând hotărârea apelată şi dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
În acest sens, considerentele avute în vedere de către instanţa de apel, în urma rejudecării, după casare, a apelului declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, sunt străine de prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, instanţa de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă întrucât, în cadrul instanţei de apel, nu pot fi îndeplinite cerinţele deciziei de casare nr. 6659/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, numai instanţa de fond dispunând de toate pârghiile juridice prin care să oblige părţile să se supună cerinţelor dispuse de instanţa de casare, iar suspendarea cauzei în baza art. 1551 C. proc. civ. pentru neîndeplinirea de către reclamante a sarcinilor stabilite de către instanţă, poate să atragă sancţiunea perimării.
Aceste considerente nu pot constitui temeiul aplicării dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., întrucât în actualul sistem de drept procesual român, apelul este reglementat ca o cale de atac ordinară, devolutivă, instanţa de apel fiind tot o instanţă de fond, astfel încât în cadrul controlului judiciar reglementat de art. 295 C. proc. civ., instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă şi va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor de la prima instanţă, precum şi administrarea probelor noi, dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei.
În al doilea rând, instanţa de casare a dispus trimiterea cauzei, în vederea rejucării apelului declarat de pârâta A.V.A.S., prin considerentele deciziei de casare trasându-se instanţei de apel anumite directive necesare soluţionării cauzei, cerinţe obligatorii pentru instanţa de rejudecare, aceasta trebuind să le aducă la îndeplinire, însă în mod nejustificat Curtea de Apel Târgu Mureş a făcut aplicarea prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., considerând că, datorită conduitei reclamanţilor, nu se pot respecta dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., şi că numai în cadrul instanţei de fond se pot aduce la îndeplinire cerinţele deciziei de casare nr. 6659/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, în urma rejudecării, instanţa de apel nu a respectat nici celelalte considerente ale deciziei de casare, referitoare la faptul că, instanţa de apel nu a analizat motivul de apel formulat de pârâta A.V.A.S., privind lipsa de interes a reclamantelor în promovarea capătului de cerere privind constatarea nulităţii actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare a S.C.A.T. Borsec SA., precum şi analizarea motivelor de recurs formulate de aceeaşi pârâtă, A.V.A.S., ce au vizat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi dacă reclamantele au notificat sau nu, S.C.A.T. Borsec SA.
Şi aceste considerente ale deciziei de casare nu au fost respectate de către instanţa de apel, în urma rejudecării, Curtea de Apel Târgu Mureş, făcând aplicarea greşită a prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., lăsând neanalizate o serie de motive invocate de pârâta-apelantă A.V.A.S., motive aflate în strânsă legătură cu soluţionarea cauzei, câtă vreme s-a susţinut că această pârâtă este lipsită de calitate procesuală pasivă, iar reclamanţii nu au interes să solicite constatarea nulităţii actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul privatizării S.C.A.T. Borsec SA.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, constată că Decizia atacată este afectată de motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât în baza art. 312 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., recursul declarat de reclamante va fi admis, se va casa Decizia recurată şi se va dispune trimiterea cauzei, la aceeaşi instanţă, în vederea rejudecării, pe fond, a apelului declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva hotărârii primei instanţe, sentinţa civilă nr. 586 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Harghita.
Cu ocazia rejudecării vor fi analizate toate motivele de apel formulate de pârâtă, toate motivele de recurs formulate de aceasta (conform deciziei anteriore de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie); se va verifica susţinerea A.V.A.S. potrivit căreia, reclamantele nu au formulat notificare către S.C.A.T. Borsec SA; dacă în cadrul C.F. nr. 353 Lăzărea II Borsec s-a realizat vreo înscriere bazată pe acte juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare privind imobilul în litigiu.
De asemenea, legat de motivul de apel invocat de pârâta A.V.A.S., referitor la lipsa de interes a reclamantelor privind constatarea nulităţii actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare, li se va pune în vedere acestora să-şi precizeze poziţia în sensul în care înţeleg să depună la dosar o cerere scrisă prin care să-şi exprime voinţa, în sensul renunţării sau nu, la acest capăt de cerere, în constatare nulitate act.
Aceasta întrucât, în cadrul rejudecării, instanţa de apel nu a putut să ia act de această renunţare, câtă vreme reprezentantul ales al reclamantelor nu a fost împuternicit special în acest sens, Curtea de Apel neputând lua act de renunţare din partea apărătorului, în lipsa unei cereri scrise din partea reclamantelor sau a unei împuterniciri speciale acordată reprezentantului legal ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii J.E., J.N.L., J.C.I., J.B.L., J.T., V.I., P.K. şi B.S. împotriva deciziei nr. 76/A din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 673/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 624/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
