ICCJ. Decizia nr. 500/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 500/2010
Dosar nr. 4379/99/2007
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1632 din 22 octombrie 2008, Tribunalul Iaşi a respins cererea formulată de reclamantul M.S. în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul de Finanţe, pentru lipsa calităţii procesuale pasive; s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Iaşi şi Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor - I.N.C.E.R.C., având ca obiect anularea dispoziţiei nr. 863 din 14 mai 2007 emisă de Primarul municipiului Iaşi şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1572 mp, situat în Iaşi, sau a suprafeţei de teren libere, de aproximativ 1000 mp.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin notificarea înregistrată sub nr. 329 din 9 august 2001, la B.E.J. Z.C., reclamantul M.S., în calitate de moştenitor legal al numitei M.R., a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul construit şi situat , naţionalizat conform Decretului nr. 119 din 11 iunie 1949.
Tribunalul a reţinut că, în mod legal, în considerarea art. 10 din Legea nr. 10/2001, prin dispoziţia nr. 863 din 14 mai 2007, s-a constatat calitatea reclamantului, de persoană îndreptăţită, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4, la acordarea de despăgubiri pentru imobilul construit, în prezent demolat, respectiv „Ţesătoria D.M.G.", preluat de stat, în mod abuziv, în baza Decretului nr. 119/1949, de la autoarea reclamantului, R.M., reclamantul legitimându-şi calitatea în baza ordinului de moştenire nr. 1175/1996 şi a certificatului de moştenitor nr. 79 din 15 iunie 2000.
Instanţa a constatat, de asemenea, că, în mod corect, Primarul municipiului Iaşi a stabilit că amplasamentul fostei proprietăţi a autoarei reclamantului, R.M., situat în Iaşi, este deţinut, în prezent, de I.N.C.E.R.C., fiind direcţionată notificarea în ce priveşte terenul către unitatea deţinătoare.
Tribunalul a considerat că, deşi termenul prevăzut de art. 26 din Legea nr. 10/2001, în cadrul căruia Primarul municipiului Iaşi avea obligaţia de a identifica unitatea deţinătoare, nu a fost respectat, acest termen este unul de recomandare.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de ing. C.V. rezultă că terenul în suprafaţă de 1572 mp, s-a transmis, în baza deciziei nr. 35 din 13 februarie 1985 a Consiliului popular al jud. Iaşi, din administrarea Consiliului popular al mun. Iaşi în administrarea I.C.C.P.D.C. Bucureşti.
În prezent, pe imobilul în litigiu sunt edificate două construcţii care ocupă parţial terenul, respectiv Obiectivul 104, Hala de pregătire modele, care ocupă suprafaţa S1, de 30 mp, şi Obiectivul 102, Instalaţia de încercări dinamice-structuri, care ocupă suprafaţa S2, de 206 mp.
Construcţiile au fost edificate în baza autorizaţiei pentru executarea de lucrări nr. 250 din 07 decembrie 1984, prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construcţie a Secţiei de cercetare şi microproducţie a filialei Iaşi a I.C.C.P.D.C.
Tribunalul a constatat că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, în prezent fiind ocupat de construcţii, alei de acces, platformă betonată şi spaţiu verde, formând un tot urbanistic, ceea ce a determinat respingerea cererii formulate de reclamant.
Relativ la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Statul Român, instanţa a considerat că este întemeiată întrucât emitentul dispoziţiei contestate este Primarul municipiului Iaşi, iar art. 31 din Legea nr. 10/2001 prevede că poate fi citat, în cauză, Ministerul Finanţelor Publice, dacă persoana îndreptăţită optează, prin cerere, pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, iar stabilirea valorii acestora a fost făcută prin ordin al ministrului. De asemenea, art. 26 alin. (3) prevede, în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, că persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 90 zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege. Or, în speţă, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului deţinut de instituţia pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul M.S., care a fost admis, prin Decizia nr. 42 din 25 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, şi, în consecinţă, s-a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a fost obligată pârâta SC I.N.C.E.R.C. SA să restituie, în natură, reclamantului suprafaţa de 1292 mp, teren situat în Iaşi, marcat pe planul de situaţie cu haşur verde, potrivit anexei (fila 118 dosar fond) din raportul de expertiză întocmit de expert C.V. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.
Curtea de Apel a reţinut că, în mod corect, Primarul Municipiului Iaşi, constatând că amplasamentul fostei proprietăţi a autoarei reclamantului, R.M., situat în Iaşi, este deţinut, în prezent, de SC I.N.C.E.R.C. SA, a direcţionat notificarea către unitatea deţinătoare, care a primit terenul, în suprafaţă de 1572 mp, în baza deciziei 35 din 13 februarie 1985 a Consiliului popular al judeţului Iaşi.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv se restituie în natură persoanei îndreptăţite, dacă erau deţinute la data intrării în vigoare a legii de o societate cu capital majoritar de stat sau de o instituţie a statului. Articolul 20 alin. (1) are şi semnificaţia indisponibilizării totale a imobilelor pentru care s-au depus notificări de restituire în natură, consacrată expres şi prin pct. 20.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 şi de art. 20 alin. (4), dispoziţie interpretativă, introdusă prin Legea nr. 247/2005.
Regula restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul de reglementare a Legii nr. 10/2001 este consacrată, de principiu, în textul art. 7 alin. (1) din actul normativ, excepţiile privind restituirea prin echivalent fiind limitativ prevăzute şi de strictă interpretare.
Din expertiza efectuată de C.V. rezultă, în mod cert, că terenul ce a aparţinut fabricii de textile DMG R.M. se află în posesia pârâtului I.N.C.E.R.C., sucursala Iaşi.
În prezent, pe terenul în litigiu sunt edificate construcţii care ocupă parţial imobilul, respectiv suprafaţa de 236 mp, conform expertizei C.V., iar restul terenului de 1336 mp este liber de construcţii. Expertul a dedus, din suprafaţa de 1336 mp, terenul ocupat de staţia de pompare şi cel de lângă zidul construcţiilor, teren pe care se află o platformă betonată, concluzionând că terenul liber este de 1292 mp. A mai arătat că, prin două porţiuni restrânse, terenul acesta este traversat, prin subteran, de reţeaua de gaz metan, canal de salubritate şi dren, împrejurare care nu poate duce la concluzia că terenul este ocupat de construcţii. De asemenea, drumurile de acces din incinta institutului către hale (construcţii) nu sunt blocate printr-o posibilă retrocedare în natură a terenului, deoarece accesul se poate face şi prin str., situată în partea de nord a incintei.
Cum terenul fostă proprietate a autoarei reclamantului, preluat, abuziv, de stat, este liber de construcţii şi, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele art. 27 din Legea nr. 10/2001, text de lege care arată limitativ excepţiile de la restituirea în natură, Curtea a admis apelul şi a schimbat sentinţa în parte, dispunând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1292 mp, de către pârâta SC I.N.C.E.R.C. SA, către reclamant, menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul SC I.N.C.E.R.C. Bucureşti, criticând-o pentru următoarele motive:
Terenul solicitat nu poate fi restituit în natură, în prezent fiind ocupat de construcţii, alei de acces, platformă betonată şi spaţiu verde, care formează un tot urbanistic.
În ipoteza retrocedării terenului, pe care se află edificate construcţii (subterane şi supraterane), instalaţii, pe care se află amplasaţi senzorii staţiei seismice, ce fac parte din reţeaua naţională seismică, s-ar distruge baza materială de cercetare a I.N.C.E.R.C., sucursala Iaşi, de importanţă naţională.
Deşi, în cauză, s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară, de către expert C.V., din documentele existente la dosar nu rezultă cu certitudine că terenul care a aparţinut fabricii de textile D.M.G. R.M. se află în posesia I.N.C.E.R.C., sucursala Iaşi.
Prin acţiune, reclamantul a solicitat imobilul, construcţie şi teren.
Pe planurile cadastrale anexate la cererea de recurs, terenul revendicat este situat la nr. 6, iar nu la nr. 4.
Pe strada la nr. 6 se găsea, conform planurilor cadastrale anexate, un depozit al I.L.F, dar nu rezultă dacă această construcţie este identică cu Fabrica de Textile D.M.G. R.M.
Curtea de Apel Iaşi a procedat la aplicarea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care se referă la persoanele ce au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995.
În realitate, terenul nu poate fi retrocedat, cum, greşit, au menţionat expertul şi instanţa de apel, deoarece suprafaţa de teren de 1292 mp nu este liberă, pe aceasta aflându-se construcţii subterane si construcţii supraterane, necesare pentru funcţionarea sucursalei I.N.C.E.R.C. Iaşi, fără de care activitatea Institutului ar fi întreruptă, astfel.
Pe suprafaţa Sl ( anexa din raportul de expertiză întocmit de expertul C.V.) se află:
- canale termice (T);
- reţele de apă - canale din beton ciment (S);
- reţele electrice - canale din beton ciment (E).
Pe suprafaţa S2 ( anexa din raportul de expertiză întocmit de expertul C.V.) se află:
- canal pentru reţea electrică de înaltă tensiune 800 KVA (EE), care leagă obiectivele Hala 102 şi 103 de Postul Trafo (PT);
- reţele de gaz (G);
- drumul de acces la celelalte obiective betonat.
Pe suprafaţa S4 ( anexa din raportul de expertiză întocmit de expertul C.V.) se află:
- reţea electrică de înaltă tensiune 800 KVA (EE)
- platforma tehnologică grea betonată;
- reţele dren şi staţii de pompare subterane (D);
- reţele de epuisment (S).
Toate acestea asigură funcţionalitatea simulatoarelor seismice prin Halele 102 şi 103.
Pe suprafaţa S5 ( anexa din raportul de expertiză întocmit de expertul C.V.) se află:
- reţea de canalizare - canale din beton ciment (S);
- dren (D);
- drumuri de acces betonate;
- reţele de joasă şi înaltă tensiune (E,EE).
Conform expertizei, ar trebui retrocedat şi terenul ocupat de „Staţia de pompare şi rezervor dren", obiectiv care nu este amplasat decât parţial în conturul delimitat de expert, ceea ce ar însemna că s-ar bloca, prin inundare, întregul batiu (cota-8 m) şi ar fi oprită funcţionarea tuturor simulatoarelor seismice ale căror staţii de acţionare se găsesc în batiul obiectivelor 102 şi 103.
Sub „Platforma tehnologică betonată", în suprafaţă de 533 mp, se află amplasate numeroase construcţii subterane vitale pentru desfăşurarea activităţii sucursalei I.N.C.E.R.C. Iaşi.
În expertiza efectuată de expert C.V. se afirmă că "drumurile de acces din incintă către hale nu sunt blocate ca urmare a retrocedării în natură", lucru nereal deoarece, prin restituirea terenului, pe care se află edificate construcţii (subterane şi supraterane), instalaţii pe care se află amplasaţi senzorii staţiei seismice, ce fac parte din reţeaua naţionala seismică, s-ar distruge baza materială de cercetare a I.N.C. – D.C.E.C. - I.N.C.E.R.C., sucursala Iaşi, de importanţă naţională, unică în ţară.
Expertul tehnic judiciar, C.V., având pregătirea de cadastru-topografie, nefiind inginer constructor, nu are pregătirea necesară, confundă construcţiile numai cu clădirile supraterane, neluând în considerare construcţiile subterane menţionate, ducând, astfel, în eroare, instanţa de judecată.
În Decizia Curţii de Apel se arată că expertul recunoaşte că prin „două porţiuni restrânse, terenul este traversat prin subteran de reţeaua de gaz metan, canal de salubritate şi dren", neglijând, în special, linia de înaltă tensiune de 800 KVA, ce traversează platforma betonată si care alimentează PT si transformatoarele respective.
Prin retrocedarea parcelei de 1292 mp se blochează liniile de alimentare şi distribuţie cu energie electrică a întregii platforme de cercetare, activitatea şi accesul la Halele 101, 102 şi 103, accesul rapid al specialiştilor E - ON şi al pompierilor la toate construcţiile existente şi la postul Trafo, de mare putere, în caz de avarie sau incendiu.
Blocarea acestor activităţi ar avea drept consecinţe nerealizarea programelor naţionale de cercetare (PN), pentru care există contracte ferme, privind consolidarea seismică şi reabilitarea termică a fondului construit existent, cu impact major asupra siguranţei clădirilor la acţiunea cutremurelor puternice şi a intervenţiilor de urgenţă post seism, precum şi asupra consumului energetic al clădirilor, respectiv asupra dezvoltării resurselor neconvenţionale de energie.
Restituirea în natură a terenului menţionat duce la imposibilitatea funcţionării simulatoarelor seismice şi climatice, cu grave prejudicii pentru ţară şi colaborări externe, acestea fiind necesare pentru verificarea construcţiilor, utilajelor economice (în special, energetice) şi a vieţilor oamenilor la acţiunea cutremurelor puternice şi a agenţilor climatici severi.
Rezultatele cercetărilor de inginerie structurala antiseismica au fost înglobate în proiectarea si construcţia Centralei nucleare de la Cernavodă, Centralei Rovinari, Palas Constanţa şi Bucureşti Sud.
La I.N.C.E.R.C. Iaşi au fost efectuate studiile privind proiectarea antiseismică a staţiilor şi galeriilor de metrou din Bucureşti, cu elaborarea de instrucţiuni specifice.
Datele înregistrate de seismografele, accelerografele aparţinând reţelei naţionale I.N.C.D.E.C. - I.N.C.E.R.C. au fost esenţiale după cutremurul din 1977, pentru proiectarea structurilor de rezistenţă a clădirilor.
Sub terenul I.N.C.E.R.C., sucursala Iaşi, se află, pe lângă batiurile de mare capacitate ale platformelor vibrante, şi senzori de adâncime ai reţelei naţionale seismice. Datele furnizate continuu şi în timp real de accelerometre sunt vitale pentru funcţionarea la capacitate a reţelei seismice naţionale.
Conform Ordinului 1711/2006 - Codul de proiectare seismică, pentru a măsura, în mod corect, intensitatea şi tot ceilalţi parametrii ai unei mişcări seismice, este necesară amplasarea unor senzori seismici inclusiv sub un teren liber de construcţii.
În concluzie, reţeaua de senzori a I.N.C.E.R.C. este „afectată... şi altor amenajări de utilitate publică", potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi, prin urmare, „măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent".
În art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se prevede că: "...pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent", prevedere aplicabilă şi în această cauză.
Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, menţinerea hotărârii primei instanţe, ca fiind legală şi temeinică, reclamantul urmând a primi despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv de către stat, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În dosar au depus întâmpinare intimatul reclamant şi intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Iaşi, solicitând, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.
Conform art. 305 C. proc. civ., s-a încuviinţat recurentului proba cu înscrisuri, pe care acesta le-a depus la dosar, la filele 44-77.
Analizând Decizia civilă recurată din perspectiva criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel a reţinut, în fapt, potrivit raportului de expertiză întocmit de C.V., că, din suprafaţa de teren de 1572 mp, solicitată prin notificare şi aflată în deţinerea I.N.C.E.R.C., sucursala Iaşi, suprafaţa de teren de 1292 mp este liberă de construcţii, prin două porţiuni fiind traversată, în subteran, de reţea de gaz metan, canal de salubritate şi dren. De asemenea, drumurile de acces din incinta institutului către hale (construcţii) nu sunt blocate întrucât accesul se poate face şi prin str., situată în partea de nord a incintei.
Pârâtul a susţinut, în primul rând, că nu există certitudine în ceea ce priveşte terenul fostă proprietate a autoarei reclamantului, care, potrivit planurilor cadastrale anexate la cererea de recurs, ar fi fost situat la nr. 6 şi cel pretins de reclamant, de la nr. 4, şi că acest imobil s-ar afla în posesia I.N.C.E.R.C., sucursala Iaşi.
De asemenea, a arătat că, în realitate, terenul restituit în natură, prin hotărârea Curţii de Apel, este afectat şi de alte lucrări şi instalaţii, supraterane şi subterane, decât cele menţionate în raportul de expertiză întocmit în dosarul de fond, de utilitate publică şi de o importanţă deosebită nu numai în desfăşurarea activităţii pârâtului, dar şi la nivel naţional.
Aceste critici tind la schimbarea situaţiei de fapt reţinute de instanţa de apel, în raport de probele administrate în cauză, o astfel de reevaluare nemaifiind permisă faţă de structura actuală a recursului, în urma abrogării motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Astfel, în fapt, instanţa de apel a reţinut că terenul în litigiu se află în posesia I.N.C.E.R.C., sucursala Iaşi, iar suprafaţă de 1292 mp este liberă de construcţii, fiind afectată în două porţiuni restrânse de o reţea de gaz metan, un canal de salubritate şi dren, iar accesul către construcţiile aparţinând I.N.C.E.R.C., sucursala Iaşi, nu este împiedicat de restituirea terenului întrucât există şi alte posibilităţi de acces către acestea.
În ipoteza în care pârâtul era interesat în schimbarea situaţiei de fapt cu privire la lucrările care, conform susţinerilor sale, ar afecta terenul în litigiu, altele decât cele reţinute de expert C.V. şi, totodată, contesta atât identitatea imobilului solicitat prin notificare cu cel aflat în proprietatea autoarei sale şi deţinut de I.N.C.E.R.C., sucursala Iaşi, dar şi pregătirea profesională a expertului în materie, avea posibilitatea să solicite în apel, în apărare, efectuarea unei noi expertize, de către unul sau trei experţi ingineri în specialitatea necesară identificării construcţiilor subterane şi importanţei lor în desfăşurarea activităţii de ansamblu a Institutului. Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtul a formulat, în două rânduri, obiecţiuni la raportul întocmit de expert C.V., ultimele dintre acestea nefiind puse în discuţia părţilor, de prima instanţă.
Recurentul nu a solicitat, însă, încuviinţarea efectuării unei noi expertize în apel, în condiţiile art. 292 şi art. 295 C. proc. civ.
Pe de altă parte, faţă de situaţia de fapt reţinută în legătură cu terenul în litigiu, în mod corect, Curtea de Apel a procedat la restituirea în natură a suprafeţei de 1292 mp, pe care a considerat-o liberă în sensul Legii speciale de reparaţie nr. 10/2001.
Restituirea în natură a unui teren preluat, în mod abuziv, de către stat, are prioritate faţă de forma de reparaţie în echivalent, potrivit art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi art. 9 din actul normativ sus enunţat, iar existenţa unor lucrări de tipul celor reţinute de Curte ca afectând terenul restituit nu constituie un impediment la aplicarea acestei forme de reparaţie.
În ceea ce priveşte existenţa reţelelor subterane (de gaz metan, canal de salubritate şi dren), acestea sunt considerate amenajări de utilitate publică în sensul Legii nr. 10/2001 (art. 11.3 din Normele metodologice de aplicare unitară) în măsura în care ar reprezenta conducte de mare calibru, ceea ce nu rezultă din dosar. Singura problemă care s-ar putea pune în legătură cu terenul restituit, afectat de astfel de reţele subterane sau/şi supraterane, ar fi determinată de posibilitatea edificării în viitor a unor construcţii, de către cel ce a obţinut un asemenea teren, în speţă, de reclamant.
Acesta din urmă, cunoscând situaţia imobilului, în sensul existenţei amenajărilor efectuate anterior obţinerii bunului în justiţie, a optat şi a acceptat să i se restituie în natură un asemenea bun, astfel încât va putea să edifice o construcţie doar în condiţiile legislaţiei de specialitate în vigoare, urmând, dacă este cazul mutării reţelelor respective, să procedeze în acest sens, pe propria cheltuială.
Referitor la drumurile de acces din incinta Institutului, acestea nu reprezintă amenajări de utilitate publică potrivit textului de lege sus-menţionat, deoarece se află în incinta instituţiei şi nu sunt destinate nevoilor comunităţii, şi anume circulaţiei persoanelor care fac parte din aceasta. În plus, după cum a reţinut şi Curtea în raport de expertiza efectuată în cauză, accesul către construcţiile aparţinând I.N.C.E.R.C. nu este împiedicat de restituirea în natură a terenului către reclamant deoarece acesta se poate realiza şi pe alte căi.
În ceea ce priveşte porţiunea de teren ocupată de „Staţia de pompare şi rezervor dren", contrar celor susţinute de recurent, în raportul de expertiză, omologat de instanţă, nu s-a propus restituirea în natură şi a suprafeţei afectate de această lucrare, ci, dimpotrivă terenul respectiv a fost exclus de la această formă de reparaţie, nefiind inclus în porţiunea haşurată cu verde pe schiţa de la fila 118 dosar fond, anexă la raport şi care reprezintă suprafaţa ce urmează a fi primită în natură de M.S. „Staţia de pompare şi rezervor dren" a fost haşurată cu culoarea roşie pe această schiţă şi nu face parte din terenul pentru care Curtea a dispus restituirea în natură către reclamant, astfel încât nu există pericolul de inundare a întregului batiu al I.N.C.E.R.C., cu consecinţe negative asupra funcţionării simulatoarelor seismice, după cum a arătat recurentul.
Referitor la importanţa activităţii desfăşurate de pârât, inclusiv prin sucursalele sale din teritoriu, pentru dezvoltarea cercetării în domeniu şi pentru siguranţa cetăţenilor, dar şi a clădirilor edificate pe teritoriul acestei ţări, susţinerile sale în sensul arătat sunt incontestabile, dar nu au legătură cu restituirea în natură a terenului în litigiu, dispusă de instanţa de apel, deoarece suprafaţa în discuţie reprezintă doar o mică porţiune din imobilul deţinut de I.N.C.E.R.C. - Sucursala Iaşi şi este liber de acele construcţii care, în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi art. 11.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii, ar constitui un impediment la aplicarea acestei forme de reparaţie în beneficiul reclamantului.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, după cum s-a arătat deja, reclamantul va fi obligat să suporte rigorile legislaţiei speciale în domeniu, în măsura în care va intenţiona, în viitor, să schimbe destinaţia actuală a imobilului, inclusiv prin edificarea unei construcţii.
A mai susţinut pârâtul că instanţa de apel a procedat şi la o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care se referă la persoanele ce au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995.
Critica nu este întemeiată întrucât instanţa a avut în vedere, după cum rezultă din considerentele deciziei, dispoziţia art. 20 alin. (1) din legea în forma de la data intrării sale în vigoare, iar nu în forma actuală, şi care enunţa categoriile de persoane juridice ce puteau fi sesizate cu notificare în temeiul actului normativ respectiv, din categoria cărora făcea parte şi recurentul pârât, după cum a constatat Curtea, în mod corect.
În concluzie, prin restituirea unei suprafeţe de teren libere în sensul Legii nr. 10/2001, instanţa de apel a procedat la o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi art. 9 cu referire la art. 10 alin. (1) şi (2) din această lege, astfel încât nu sunt întrunite condiţiile de nelegalitate invocate de recurent pentru modificarea deciziei, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru toate aceste argumente, în baza art. 312 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul I.N.C.E.R.C. Bucureşti împotriva deciziei nr. 42 din 25 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 633/2010. Civil. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 415/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
