ICCJ. Decizia nr. 6583/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6583/2010
Dosar nr. 2679/1/2001 (nr. vechi 3022/2001)
Şedinţa publică din 6 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 181 din 2 martie 2000 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, a respins acţiunea precizată formulată de reclamanţii F.L., F.A., I.O., I.N. şi I.G. în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
S-a reţinut că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1932 D.I. a dobândit parcela 10172 din parcela Obor situată în Bucureşti, Bd. Ferdinand. Prin procesul-verbal întocmit de C.P.I.C.F. Bucureşti s-a atestat că imobilul situat în Str. Amiral Murgescu, compus din teren în suprafaţă de 330 mp şi casă cu parter şi etaj, aparţine proprietarului D.I.
Prin Decretul nr. 241 din 28 martie 1962 proprietarii D.I., D.S., I.M. şi I.P. au fost expropriaţi.
În art. 3 din decretul de expropriere se dispune că pentru imobilele expropriate potrivit art. 1, locuitorilor şi organizaţiilor prevăzute în tabelul anexă nr. 2 li se vor plăti despăgubiri în numerar, conform H.C.M. nr. 1676/1995. Aceeaşi menţiune este prevăzută şi de art. 3 din Decizia nr. 999 din 7 aprilie 1962 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei.
În acţiune reclamanţii recunosc că autorii lor au primit despăgubiri pentru construcţie, nu însă şi pentru teren.
Faţă de dispoziţiile legale privind despăgubirile cât şi faţă de faptul că reclamanţii nu au făcut dovada cuantumului despăgubirilor primite, tribunalul a apreciat cu privire la despăgubiri atât pentru construcţie cât şi pentru teren.
S-a avut în vedere faptul că exproprierea a avut loc în 1962 anterior intrării în vigoare a Legii nr. 58/1974 şi 59/1974, dată de la care pentru terenuri nu se mai plăteau despăgubiri, întrucât acestea treceau în proprietatea statului fără plată.
Apoi, foştilor proprietari statul le-a pus la dispoziţie apartamente ce au fost închiriate conform art. 4 din aceeaşi decizie nr. 999/1962.
În acţiunea iniţială reclamanţii au solicitat în subsidiar obligarea pârâtei la c/valoarea terenului, valoare ce urma a fi stabilită printr-o expertiză tehnică.
La termenul din 23 septembrie 1999 reclamanţii au solicitat efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, având ca obiective identificarea imobilului, stabilirea vecinătăţilor, efectuarea unei schiţe plan; dacă terenul este liber de construcţii şi dacă nu este, care este utilitatea construcţiei. In cazul acestei expertize nu s-a solicitat şi evaluarea terenului.
După depunerea raportului de expertiză tehnică în care s-a arătat că fostul teren din Str. Amiral Murgescu este ocupat de blocul de locuinţe din Str. Căminului şi utilităţile acestuia, reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că solicită obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în valoare de 156.750.000 lei.
Nu s-a solicitat suplimentarea expertizei cu obiectivul evaluarea terenului, valoarea fiind apreciată de reclamanţi fără a se preciza vreun criteriu de evaluare al terenului, pentru ca în final să se aprecieze că imobilul a fost trecut în proprietatea statului pentru cauză de utilitate publică pentru care foştii proprietari au primit despăgubiri.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii arătând că despăgubirile au fost acordate doar pentru construcţie şi nu pentru terenul în suprafaţă de 330 mp, situaţie ce va fi dovedită cu acte.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii F.L., F.A., I.O., I.N., I.G., iar prin decizia civilă nr. 195 din 10 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-au reţinut următoarele considerente:
Prin Decretul nr. 241/1962 s-a dispus exproprierea imobilului teren şi construcţii ce a aparţinut autorilor reclamanţilor.
Prin acelaşi decret şi prin decizia nr. 999 din 7 aprilie 1962 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei R.P.R. s-a stabilit că persoanelor expropriate li se vor plăti despăgubiri conform H.C.M. nr. 1676/1959.
Cum reclamanţii prin înscrisurile depuse nu au probat că despăgubirile acordate au fost doar pentru construcţie, astfel că îndeplinindu-se condiţiile prevăzute de art. 481 C. civ. s-a reţinut de către instanţa de apel că în mod legal s-a respins acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta F.L. solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Cum reclamanţii au formulat notificare în condiţiile Legii nr. 10/2001, cauza a fost suspendată la 26 iunie 2006 în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/201 până la soluţionarea notificării depuse în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în litigiu.
Astfel, prin Dispoziţia nr. 5570 din 13 martie 2006 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti s-a soluţionat notificarea reclamanţilor în sensul că pentru imobilul obiect al prezentului litigiu s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin urmare, în aceste condiţii în care pretenţiile reclamanţilor legate de imobilul din litigiu au fost soluţionate deja prin dispoziţia sus-menţionată în condiţiile Legii speciale nr. 10/2001, nu mai subzistă motivele invocate de reclamantă cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 480-481 C. civ.
Din perspectiva celor expuse recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta F.L. împotriva deciziei nr. 195/ A din 10 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6581/2010. Civil. Actiunea in anularea... | ICCJ. Decizia nr. 6590/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
