ICCJ. Decizia nr. 6590/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6590/2010
Dosar nr. 3326/117/2007
Şedinţa publică din 7 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 726 din 12 noiembrie 2009, Tribunalul Cluj a admis acţiunea formulată de reclamantul C.V. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Cluj Napoca şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 6414 din 25 iunie 2007 emisă de pârât, obligându-l pe acesta să emită o nouă dispoziţie prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru imobilul înscris în CF, cu arător la „D.G.”, în suprafaţă de 5.653 mp., având în vedere valoarea de circulaţie a acestui imobil de 745.800 euro, cu cheltuieli de judecată de 980 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că prin dispoziţia contestată s-a respins notificarea nr. 1670 din 11 octombrie 2001, formulată de reclamant pentru terenul în litigiu, reţinându-se că acesta a fost preluat de stat în baza actului de schimb întemeiat pe Decretul nr. 151/1950, de la C.V. şi C.I., preluare care nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Prima instanţă a reţinut, în baza probatoriului administrat şi a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, că imobilul în litigiu face parte din categoria celor preluate abuziv, întrucât contractul de schimb de care se prevalează pârâtul este lovit de nulitate absolută, în conformitate cu dispoziţiile art. 948 C. civ., pentru lipsa consimţământului copermutanţilor persoane fizice şi a obiectului său.
Astfel, instanţa a constatat că actul de schimb nu a fost semnat de antecesorii reclamantului, iar în ceea ce priveşte terenul pe care aceştia urmau să-l primească cu titlu de schimb, acesta nu este determinat şi nici măcar determinabil, în condiţiile în care s-a stipulat doar că se află în perimetrul G.A.C. Înfrăţirea.
În consecinţă, s-a considerat că reclamantul este îndreptăţit să solicite acordarea de măsuri reparatorii conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, pentru terenul în litigiu.
Reţinând că, aşa cum a rezultat din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert G.T., terenul este ocupat în întregime de amenajamentele construite pentru buna funcţionare a nodului N de circulaţie, neputând fi restituit în natură, prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) şi art. 10 alin. (10) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâtul, solicitând modificarea acestei hotărâri în sensul respingerii acţiunii, întrucât s-a reţinut nelegal că sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, deşi nu erau aplicabile dispoziţiile art. 948 C. civ. întrucât existenţa şi validitatea contractului de schimb erau prezumate de art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, care consacră principiul publicităţii absolute, potrivit căruia drepturile reale nu se puteau strămuta, decât cu condiţia intabulării.
S-a criticat hotărârea primei instanţe şi în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, solicitându-se cenzurarea cuantumului acestora raportat la complexitatea activităţii depuse de avocatul reclamantului, sens în care s-a invocat decizia Curţii Constituţionale nr. 492 din 8 iunie 2006.
Prin decizia civilă nr. 66 din 17 martie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins ca nefondat apelul Primarului Municipiului Cluj Napoca, reţinând, în esenţă, că art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 151/1950, potrivit căruia actele de schimb de terenuri erau obligatorii chiar semnate de către o singură parte, era în contradicţie cu însăşi ideea de contract, ce presupune întotdeauna acordul de voinţă al cocontractanţilor, principiu consacrat de art. 969 C. civ.
Având în vedere că unul dintre copermutanţi nu a semnat actul, s-a reţinut că nu există contract de schimb, fiind evident caracterul abuziv al trecerii în proprietatea statului a terenului aparţinând antecesorilor reclamantului.
S-a considerat, totodată, că este nul absolut contractul de schimb şi pentru lipsa obiectului, întrucât în cuprinsul acestuia nu era prevăzută suprafaţa pe care trebuia să o primească autorul reclamantului.
S-a avut în vedere că imobilul nu a putut fi restituit în natură, fiind ocupat în întregime de amenajamentele nodului N de circulaţie, reţinându-se însă că obligarea pârâtului de a propune măsuri reparatorii constând în despăgubiri în sumă de 745.800 euro nu a constituit obiectul criticilor apelantului.
Critica vizând cheltuielile de judecată a fost considerată ca nefondată, apreciindu-se că onorariul de 980 lei nu este exagerat de mare, ci proporţional cu efortul depus de avocatul reclamantului şi complexitatea cauzei, în condiţiile în care au existat mai multe termene de judecată şi s-a efectuat şi o expertiză tehnică.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 şi solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului şi respingerii acţiunii.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a invocat greşita aplicare de către instanţele de fond şi apel a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care terenul revendicat a fost preluat de stat cu titlu de schimb de la autorii reclamantului, C.V. şi C.I.
S-a reţinut că instanţele au încălcat dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 1.3 din H.G. nr. 250/2007, care prevăd că incidenţa preluării abuzive nu este prezumată, ci, în funcţie de fiecare situaţie, unitatea obligată prin lege să soluţioneze notificarea trebuie să aprecieze situaţia respectivă ca încadrându-se în prevederile legii potrivit art. 2 alin. (1).
S-a criticat hotărârea pentru greşita reţinere a nulităţii absolute a contractului de schimb pentru lipsa obiectului, potrivit art. 948 C. civ., întrucât, întrucât existenţa şi validitatea contractului de schimb imobiliar se prezumă raportat la dispoziţiile art. 17 din Decretul nr. 115/1938, care consacră principiul publicităţii absolute, potrivit căruia drepturile reale imobiliare nu se puteau strămuta, nu numai faţă de terţi, dar şi în raporturile dintre părţi, decât dacă s-a efectuat întabularea.
Ca atare, s-a învederat că, în speţă, imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, transferul producându-şi pe deplin efectele, de vreme ce a avut loc întabularea în cartea funciară potrivit art. 32 din Legea nr. 115/1938, iar, pe cale de consecinţă, reclamantul nu este îndreptăţit la măsuri reparatorii pentru terenul în litigiu.
Cea de a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat necenzurarea cheltuielilor de judecată, respectiv a cuantumului onorariului avocaţial, prin prisma proporţionalităţii sale cu complexitatea activităţii depuse, invocându-se în acest sens jurisprudenţa CEDO şi decizia Curţii Constituţionale nr. 492 din 9 iunie 2006.
Intimatul C.V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului pârâtului ca nefondat.
În faza procesului nu s-au administrat probe noi.
Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Terenul în litigiu, înscris în CF Cluj, în suprafaţă de 5.653 mp., ce a aparţinut autorilor reclamantului, C.V. şi C.I., a intrat în patrimoniul Statului Român în baza contractului de schimb încheiat în anul 1962.
Actul de schimb încheiat în baza Decretului nr. 151/1950 (fila 47 dosar fond) atestă că proprietarii tabulari C.I. şi C.V. au predat terenul înscris în CF Cluj, dar nu s-a identificat terenul pe care aceşti copermutanţi urmau să-l primească.
De altfel, actul de schimb nu este semnat de autorii reclamantului, ceea ce denotă că nu a existat acordul la încheierea contractului.
Potrivit art. 2 din Decretul nr. 151/1950, pentru a se asigura condiţii prielnice pentru constituirea gospodăriilor agricole colective, loturile fărâmiţate puteau fi comasate, prin schimburi de terenuri.
Art. 5 din acelaşi act normativ stipula condiţiile în care operează schimburile de teren, în sensul că se acordă suprafeţe egale şi terenuri de aceeaşi calitate şi în poziţii cât mai avantajoase.
Conform art. 7 alin. (2) din acelaşi decret, actele de schimb erau obligatorii, chiar semnate numai de una dintre părţi.
Dispoziţia menţionată contravine principiului acordului de voinţă al cocontractanţilor, consacrat de art. 969 C. civ., de însăşi esenţa contractului, astfel încât actul de schimb este nul absolut, nefiind semnat de unul dintre copermutanţi.
S-a constatat, totodată, corect de către instanţele de fond şi apel că sancţiunea nulităţii operează şi pentru lipsa obiectului, deoarece în contractul de schimb nu este prevăzută suprafaţa de teren ce urma să fie primită de autorii reclamantului.
Nu se poate susţine că, având în vedere caracterul obligatoriu al schimbului, contractul nu trebuia să îndeplinească condiţiile generale de validitate.
Art. 2 lit. i) din Legea 10/2001 prevede expres că orice preluare în perioada de referinţă, 1945-1989, fără respectarea dispoziţiilor în vigoare la data preluării este considerată ca fiind abuzivă.
Curtea va reţine că instanţa de apel, confirmând hotărârea primei instanţe, a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale menţionate, în speţă, dovedindu-se caracterul abuziv al preluării, în condiţiile în care, sub pretextul schimbului obligatoriu, s-a preluat terenul proprietatea autorilor intimatului reclamant, fără a i se da un alt teren în schimb, de aceeaşi valoare sau suprafaţă cu cel schimbat, cum prevedea însuşi actul normativ în temeiul căruia a operat preluarea.
Într-adevăr, art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 consacra principiul publicităţii absolute, însă aplicarea acestui principiu nu conduce la ideea că simpla întabulare a unui act poate garanta validitatea sa.
O interpretare contrară ar conduce la ideea că, odată ce un contract a fost întabulat, nu se mai poate verifica îndeplinirea condiţiilor sale de validitate şi, pe cale de consecinţă, nu s-ar mai putea constata nulitatea sa, ceea ce este de neconceput.
Ca atare, se va reţine că imobilul a fost preluat abuziv şi intră sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, astfel că, având în vedere imposibilitatea restituirii în natură a terenului, în mod corect s-a constatat că reclamanta este îndreptăţit la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Pârâtul a fost obligat să propună măsuri reparatorii constând în despăgubiri, ţinând cont de valoarea de circulaţie stabilită prin expertiză, însă natura măsurilor reparatorii în echivalent nu a constituit obiect al criticilor formulate de pârât prin motivele de apel şi de recurs.
Critica referitoare la necenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul de către prima instanţă, este, de asemenea, nefondată.
Instanţa are prerogativa de a cenzura cuantumului onorariului avocaţial din perspectiva proporţionalităţii sale cu complexitatea cauzei şi activităţii depuse.
În acest context, s-a apreciat corect că, având în vedere obiectul acţiunii, faptul că au existat mai multe termene de judecată şi s-au administrat probe, printre care şi expertiză, cuantumul onorariului de 980 lei, nu este exagerat de mare, ci rezonabil, proporţional cu efortul depus de avocat.
De altfel, la prima instanţă, nici cu ocazia dezbaterilor şi nici în scris, pârâtul nu a solicitat ca, în ipoteza în care se va admite cererea reclamantului, cheltuielile de judecată să fie reduse.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 66/ A din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6583/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6591/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
