ICCJ. Decizia nr. 6625/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6625/2010
Dosar nr. 7843/3/2009
Şedinţa publică din 8 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 792 din 25 mai 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia de prematuritate. A respins cererea formulată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Bucureşti ca prematură.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a formulat cerere de restituire, în temeiul Legii nr. 112/1995, la Primăria municipiului Bucureşti, pentru imobilul situat în Bucureşti, str. Paris. Din relaţiile comunicate de pârâtă a rezultat că menţionata cerere nu a fost soluţionată, iar urmare intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 a fost depusă spre conservare.
Pornind de la considerente teoretice, tribunalul a constatat că interesul reclamantului de a formula contestaţie împotriva modului de soluţionare a cererii de restituire ar fi fost născut şi actual numai în situaţia în care respectiva cerere ar fi fost soluţionată, iar partea ar fi fost nemulţumită de soluţia dată. S-a reţinut astfel că nu există o decizie de soluţionare a cererii de restituire, motiv pentru care s-a concluzionat că la momentul formulării acţiunii, interesul reclamantului de a o promova nu era născut.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în majoritate, prin decizia nr. 122/ A din 17 februarie 2010 a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii. A admis apelul declarat de reclamantul A.I. împotriva sentinţei tribunalului, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut de către instanţa de apel, referitor la excepţia de inadmisibilitate a acţiunii ridicată din oficiu, că faptul că în art. 49 din Legea nr. 10/2001 se stabileşte, în sarcina secretarilor autorităţii administrativ - teritoriale, obligaţia de a lua măsuri pentru conservarea tuturor dosarelor constituite de Comisiile de aplicare a Legii nr. 112/1995, nu conduce la concluzia potrivit căreia cei cărora nu li s-a răspuns la cererea formulată în temeiul Legii nr. 112/1995 nu ar mai putea beneficia de despăgubiri decât în condiţiile Legii nr. 10/2001.
S-a constatat că în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, din modul de redactare al acestui text de lege rezultând că este o normă dispozitivă, persoana îndreptăţită fiind aceea care are opţiunea de a formula sau nu cerere de despăgubiri în temeiul legii noi de reparaţie.
S-a reţinut totodată că Legea nr. 112/1995 nu este abrogată nici expres şi nici tacit, iar faptul că instituţia obligată să răspundă cererii formulate nu şi-a respectat această îndatorire legală în termenul de 60 de zile prevăzut nu poate fi imputabil reclamantului, care în nici un caz nu poate fi privat de dreptul său de a obţine reparaţiile prevăzute de lege la data formulării cererii.
Cu privire la respingerea acţiunii de către tribunal ca prematur introdusă, curtea de apel a reţinut că nepronunţarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 asupra cererii reclamantului echivalează cu un răspuns negativ, astfel încât partea este îndreptăţită să se adreseze justiţiei.
Prin respingerea ca prematură a cererii, în condiţiile în care timp de 14 ani reclamantul nu a primit un răspuns, s-ar încălca dreptul de acces la o instanţă prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Bucureşti prin Primar general, solicitând respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă, în raport de dispoziţiile Legii nr. 215/2001.
S-a solicitat totodată admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. S-a arătat că se impune admiterea excepţiei inadmisibilităţii având în vedere că Legea nr. 112/1995 şi-a încetat aplicabilitatea privind măsurile reparatorii la care aveau dreptul foştii proprietari, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. S-a precizat că având în vedere că reclamantul nu a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 nu are deschisă cale acţiunii în justiţie pentru obligarea statului la plata contravalorii unei locuinţe naţionalizate, motivat de faptul că la data înregistrării cererii de chemare în judecată Legea nr. 10/2001 era în vigoare excluzând calea reprezentată de Legea nr. 112/1995, conform principiului specialia generalibus derogant.
Înalta Curte, în prealabil analizei motivelor de casare, constată că recursul este tardiv declarat.
Astfel, aşa cum rezultă din actele dosarului, respectiv din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare, aflată la fila 33 a Dosarului nr. 7843/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, decizia atacată, pronunţată în apel a fost comunicată recurentei - pârâte la data de 26 martie 2010.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Se reţine că termenul de recurs este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac.
Or, în speţă, cererea de recurs a fost înregistrată la data de 14 aprilie 2010, după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea deciziei atacate, termen calculat potrivit dispoziţiilor art. 101 C. proc. civ. şi care se împlinea la 12 aprilie 2010, într-o zi lucrătoare.
Pentru cele ce preced, reţinând sancţiunea reglementată de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea în termen a actului procedural (în cauză, exerciţiul căii de atac), recursul va fi respins ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Bucureşti prin Primar general împotriva deciziei nr. 122/ A din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6623/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6627/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
