ICCJ. Decizia nr. 6621/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.6621/2010
Dosar nr.1473/117/2008
Şedinţa publică din 8 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 7 aprilie 2008, B.E. (căsătorit G.), B.I.E. şi B.A. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001 şi în contradictoriu cu Primarul, Primăria şi Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, anularea în parte a dispoziţiei nr. 1553 din 28 februarie 2008 şi să se dispună, în principal, restituirea terenului, iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale de reparaţie pentru terenul situat în municipiul Cluj-Napoca, str. H. Barbusse, înscris iniţial în CF Cluj-Napoca şi transcris în CF Cluj-Napoca, în suprafaţă de 713 mp.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 771 din 26 noiembrie 2009, a respins acţiunea civilă a reclamanţilor împotriva pârâţilor Primăria municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca ca fiind formulată împotriva unor persoane tară calitate procesuală pasivă. A respins acţiunea reclamanţilor formulată împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca având ca obiect plângere împotriva Deciziei nr. 1553 din 28 februarie 2008. A admis cererea de intervenţie în interesul pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca formulată de H.P.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia atacată s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanţilor, pentru un imobil construcţie, însă la art.2 s-a respins cererea acestora pentru terenul cu număr iniţial x înscris în CF, situat în Cluj-Napoca, str. H. Barbusse, întrucât revendicatorii şi antecesorii lor nu au fost proprietarii terenului, preluarea acestuia realizându-se de la alte persoane.
Reţinând că în cauză nu se pot face discuţii şi aprecieri asupra dispoziţiilor Legii nr. 58/1974, tribunalul a constatat, în raport de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, că antecesoarea reclamanţilor a cumpărat imobilul construcţie în baza unui act autentic de la N.I. şi N.S., iar în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, terenul a trecut în proprietatea statului, B.M. dobândind doar dreptul de folosinţă asupra acestuia.
Din această perspectivă, tribunalul a apreciat că reclamanţii nu au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001, neîntrunind condiţiile avute în vedere de art. 3, în acest sens fiind şi dispoziţiile cuprinse în H.G. nr. 250/2007.
Aşa fiind, din perspectiva Legii nr. 10/2001, calitatea de persoană îndreptăţită a solicita măsuri reparatorii, eventual ar fi fost soţii Nagy, cei de la care a cumpărat imobilul construcţie antecesoarea reclamanţilor, proprietari ai terenului la data trecerii acestuia la stat.
Prin decima nr. 31/ A din 17 februarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis în parte apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis plângerea formulată împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca. A anulat parţial dispoziţia nr. 1553 din 28 februarie 2008 emisă de pârât, respectiv art. 2 şi a constatat dreptul reclamanţilor la despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafaţă de 713 mp, parcela cu nr. top vechi x din CF vechi x Cluj. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
S-a reţinut de către instanţa de apel că reclamanţii sunt moştenitorii numitei B.M., care a cumpărat prin contract autentic de vânzare - cumpărare imobilul construcţie situat în Cluj-Napoca, str. H. Barbusse de la proprietarii de carte funciară N.I. şi N.S.
În baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, terenul aferent construcţiei a trecut în proprietatea Statului Român, cumpărătoarea B.M. dobândind dreptul de folosinţă asupra acestuia în temeiul Legii nr. 4/1973.
S-a constatat de către curtea de apel că în anul 1988, urmare plecării din ţară a reclamanţilor, imobilul a fost preluat de stat în conformitate cu Decretul nr. 223/1974, iar prin decizia nr. 270 din 31 august 1988 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judeţului Cluj s-a prevăzut în mod expres că imobilul include şi terenul în suprafaţă de 713 mp.
Făcând aplicaţiunea art. 3 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, curtea de apel a constatat că rezultă fără putinţă de tăgadă că reclamanţii au avut în patrimoniu dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 713 mp.
S-a reţinut că raţionamentul primei instanţe este greşit, motivat de faptul că preluarea imobilului în mod gratuit în proprietatea statului nu semnifică atitudinea fostului proprietar care l-a înstrăinat de a i se reconstitui dreptul de proprietate. In cauză, fostul proprietar al construcţiei nu are aptitudinea de a fi considerat persoană îndreptăţită, în sensul art. 3 din Legea nr.10/2001, pentru că aşa cum s-a reţinut prin decizia civilă nr. 270/1988, terenul a fost trecut în proprietatea statului de la reclamanţi, moştenitorii lui Balogh Măria, concluzia care se impune fiind aceea că aceasta a cumpărat întreg imobilul construcţie şi teren.
Preluarea abuzivă a terenului este evidenţiată tocmai de faptul că terenul a trecut în mod gratuit în proprietatea statului, astfel că poate fi încadrat în dispoziţiile art. 2 lit. h) sau i) din Legea nr. 10/2001.
Instanţa de apel a reţinut că a dispus în acest sens ţinând seama şi de cererile reclamanţilor de acordare a despăgubirilor în condiţiile legii speciale de reparaţie, cât şi de faptul că intervenientul H.P., proprietarul construcţiei, are atribuită în folosinţă suprafaţa de 713 mp teren precum şi de dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel încât au fost menţinute dispoziţiile instanţei de fond cu privire la admiterea cererii de intervenţie în interesul pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând admiterea acestuia şi modificarea deciziei atacate în sensul menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţată de tribunal.
A arătat că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 713 mp, întrucât aceştia nu au fost niciodată proprietarii terenului revendicat, preluarea la stat făcându-se de la alte persoane. A menţionat că doar imobilul construcţie revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, prin Decizia nr. 270 din 31 august 1988 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judeţului Cluj, cu plata despăgubirilor legale în cuantum de 19.737 lei.
Referitor la imobilul teren în suprafaţă de 713 mp, recurentul a precizat că acesta a fost preluat de stat, potrivit înscrierilor din cartea funciară, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 de la N.I. şi soţia N.S., proprietari ai acestuia.
Prin urmare, din perspectiva prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, recurentul a apreciat că reclamanţii nu au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în condiţiile legii speciale de reparaţie.
A arătat că în acest sens sunt şi dispoziţiile cuprinse în Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, la Cap. II pct.1-4 lit. c).
Recursul este fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.
Se reţine ca fiind întemeiată critica recurentului privitoare la faptul că în mod greşit instanţa de apel a constatat că reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru imobilul teren, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001.
În interpretarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, este de reţinut că scopul şi raţiunea acesteia nu pot fi decât acelea de a se acorda măsuri reparatorii doar foştilor proprietari ale căror imobile au fost preluate abuziv, în perioada de referinţă a actului normativ.
Astfel, în art. 3 al legii speciale de reparaţie, legiuitorul defineşte persoanele îndreptăţite la restituirea în natură sau prin echivalent, aceste categorii fiind enumerate limitativ, restrictiv, alineatul 1 litera a, dispunând că sunt îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii, persoanele fizice proprietari ai imobilelor, la data preluării în mod abuziv a acestora.
Singura excepţie este prevăzută în art. 4 alin. (2) din lege, potrivit căruia de prevederile acestui act normativ beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite, prin succesiune legală sau testamentară.
Or, reclamanţii, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, nu au fost niciodată proprietarii terenului în suprafaţă de 713 mp, situat în Cluj-Napoca.
Astfel, se constată că potrivit înscrierii în CF Cluj, apare evidenţiat imobilul construcţie situat în str. Romulus (în prezent str. Henri Barbusse), compus din casă de cărămidă, acoperită cu ţiglă, cu 1 cameră, 1 bucătărie, dependinţe, apoi curte şi grădină, cu menţiunea că terenul este înscris la Bl3. Conform înscrierii de la această poziţie, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, imobilul teren se intabulează în favoarea Statului Român. Se constată totodată, potrivit aceloraşi înscrieri din cartea funciară, că în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat la notariatul de Stat judeţean Cluj din 21 septembrie 1976 s-a intabulat dreptul de proprietate asupra construcţiei în favoarea autoarei reclamanţilor B.M.
Prin urmare, se reţine că în ipoteza înstrăinării construcţiei şi trecerii terenului în proprietatea Statului în condiţiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, chiar dacă înţelegerea părţilor privea şi terenul, dobânditorului construcţiei nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra acestuia, deoarece, prin lege, terenul era trecut în proprietatea Statului, direct din proprietatea vânzătorului.
De aceea, în ipoteza anulării actului de preluare, dreptul de proprietate asupra terenului ar fi fost redobândit de către vânzător, din patrimoniul căruia a fost preluat bunul şi nu de către cumpărător, căruia prin contractul de vânzare-cumpărare nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului.
În sensul celor de mai sus sunt şi dispoziţiile art.1.4 lit. c) din Normele metodologice, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 care se coroborează cu cele ale art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în raport de care sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii în baza acestei legi persoanele care aveau calitatea de proprietar al imobilului la data trecerii acestuia în proprietatea statului ori moştenitorii acestora.
În ceea ce priveşte constatarea instanţei de apel potrivit căreia din considerentele deciziei nr. 270 din 31 august 1988 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al judeţului Cluj reiese fără putinţă de tăgadă că reclamanţii au avut în patrimoniu dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, se reţine că aceasta este eronată, având în vedere că prin procesul-verbal de evaluare a imobilului preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, încheiat la 8 august 1988 de aceeaşi instituţie, s-a precizat că terenul aferent construcţiei este proprietate de stat, motiv pentru care nu face obiectul evaluării.
Pentru cele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul şi se va modifica decizia atacată în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei pronunţată de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 31/ A din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanţii B.A., B.(B.) I.E. şi G. (B.) E. împotriva sentinţei nr. 771 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6612/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6598/2010. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
