ICCJ. Decizia nr. 6633/2010. Civil. Grăniţuire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6633/2010
Dosar nr. 3225/1/2010
Şedinţa publică din 8 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin decizia nr. 183/ R din 1 martie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins irevocabil, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A.L. împotriva deciziei civile nr. 1480/ R din 16 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 7676.1/325/2009.
S-a reţinut că decizia a fost pronunţată de tribunal în calea de atac a recursului, fiind irevocabilă, motiv pentru care nu mai poate fi atacată cu recurs.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul.
Înalta Curte, în prealabil analizei motivelor de recurs, constată că acesta nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător .
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Una dintre regulile comune referitoare la instituirea şi exercitarea căilor de atac este unicitatea dreptului de a uza de o atare cale. În procedură, dreptul de a exercita o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează o dată cu declararea acesteia. Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una şi aceeaşi cale de atac. În caz contrar, excepţia puterii lucrului judecat va putea fi invocată de cel interesat sau de instanţă din oficiu, spre a se anihila calea de atac inadmisibilă.
Din dispoziţiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Or, în speţă, s-a exercitat calea de atac a recursului împotriva încheierii civile pronunţată în şedinţa publică din 28 mai 2009 de către Judecătoria Timişoara, mai mult decât atât fiind declarat recurs şi împotriva deciziei prin care s-a soluţionat respectivul recurs.
Prin urmare, hotărârea pronunţată de curtea de apel, fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea „recursului la recurs”, ceea ce nu a fost în intenţia legiuitorului.
Astfel, pârâtul nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a recursului în această materie.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Cum recursul pârâtului înfrânge această regulă a procedurii civile, el se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul A.L. împotriva deciziei nr. 183/ R din 1 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6694/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6631/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
