ICCJ. Decizia nr. 6649/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6649/2010
Dosar nr. 111/30/2009
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08 ianuarie 2009 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia civilă, reclamanţii A.G. şi E.E.M. prin mandatar convenţional V.L., în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul Local al aceluiaşi municipiu Timişoara, au solicitat instanţei anularea Dispoziţiei nr. 2673 emisă la data de 28 noiembrie 2008 de către pârât şi obligarea acestuia la acordarea în echivalent prin compensare a imobilului situat în Timişoara, Calea Bogdăneştilor şi despăgubiri băneşti, iar prin cererea precizatoare, au solicitat, în subsidiar, obligarea pârâtului la acordarea în compensare a unui imobil liber sau de aceeaşi valoare cu cea a imobilului expropriat.
Prin sentinţa civilă nr. 1719/ PI din 13 iulie 2009 a Tribunalului Timiş, instanţa a constatat că petiţionarii notificatori legitimează vocaţia de a accede la beneficiul acordat de Legea nr. 10/2001, s-a anulat Dispoziţia nr. 2673 emisă la data de 28 noiembrie 2008 de către pârât şi a fost obligat emitentul acestui act la emiterea unei noi dispoziţii motivată, de acordare a unei măsuri reparatorii prin echivalent constând în atribuirea în compensare a unui alt imobil sau, în subsidiar, a fost obligat pârâtul să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, modificată. Totodată, s-a respins acţiunea împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Timişoara, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa fondului a reţinut că imobilul identificat topografic în CF Timişoara - având descrierea, casă parter şi curte, în întindere de 876 mp, situat în Timişoara, str. Titan, a aparţinut proprietarului tabular E.N., autorul comun al petiţionarilor, iar prin Decretul nr. 348/1965 antecesorul a fost spoliat de acest bun, construcţia fiind demolată.
Reclamanţii au urmat procedura prevăzută de legea specială, astfel că au formulat notificarea nr. 145 din 9 iulie 2001, soluţionată prin Dispoziţia nr. 2673 emisă la 28 noiembrie 2008 de către pârât, prin care s-a respins demersul petiţionarilor ca fiind declanşat de persoane care, în absenţa unor acte doveditoare a calităţii de moştenitori, nu pot accede la beneficiul legii speciale de reparaţie.
Anterior emiterii dispoziţiei, ca urmare a refuzului soluţionării notificării, reclamanţii au investit Tribunalul Timiş cu o acţiune finalizată prin sentinţa civilă nr. 927/ PI din 24 aprilie 2007, definitivă şi irevocabilă, hotărâre prin care li s-a constatat calitatea de persoane îndreptăţite, pârâtul fiind obligat la emiterea unei dispoziţii motivate privind notificarea nr. 145/2001 formulată cu privire la imobilul din Timişoara, str. Titan.
Prima instanţă a reţinut că, fără a observa ca fiind tranşată jurisdicţional irevocabil chestiunea legitimării vocaţiei petiţionarilor de a cere şi obţine, în calitate moştenitori legali, pe calea procedurii administrative nejurisdicţionale sui generis, configurata legislativ de Legea nr. 10/2001, retrocedarea proprietăţii imobiliare de care defunctul lor tată a fost spoliat, prin efectul operaţiunii de expropriere, în perioada de referinţă a legii reparatorii speciale, - pe calea hotărârii judecătoreşti având nr. 927/ PI din 24 aprilie 2007 dată de acelaşi Tribunal Timiş, în Dosar nr. 751/30/2007, în finalul demersului judiciar ce a purtat asupra refuzului notificate de a răspunde notificării - nu-i mai era îngăduit entităţii chemată jurisdicţional la a statua asupra notificării, să procedeze la verificarea aceleiaşi chestiuni, în contextul procedurii nejurisdicţionale a cărei finalizare a fost ordonat jurisdicţional, decât cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Mai mult, prin decizia civilă nr. 1113/ A dată la 14 aprilie 2000, la rândul ei aflată sub puterea lucrului judecat, prin care, acelaşi Tribunal Timiş, reformând, pe calea apelului, soluţia instanţei inferioare, s-a dat eficienţă unui alt demers judiciar declanşat de reclamanţi şi s-a constatat caracterul abuziv al preluării de către stat a imobilului identificat topografic cu nr. x, în CF Timişoara, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare subsecvent, ce purta asupra proprietăţii tabulare supusă retrocedării jurisdicţionale, perfectată de stat pe durata detenţiei precare, în condiţiile Legii nr. 112/1995, s-a dispus rectificarea cărţii funciare în care se afla identificată topografic proprietatea imobiliară respectivă, prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea statului şi al subachizitorului şi reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea foştilor proprietari tabulari, constatându-se, totodată, calitatea reclamanţilor de moştenitori legali ai defunctului E.N., lucru confirmat şi prin decizia civilă nr. 8295 din 18 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva sentinţei civile nr. 1719 din 13 iulie 2009 a Tribunalului Timiş au declarat apel pârâţii, arătând că, în mod greşit s-a reţinut excepţia autorităţii lucrului judecat, deoarece celelalte hotărâri judecătoreşti vizează un alt imobil inclusiv calitatea de persoană îndreptăţită a reclamanţilor.
Referitor la imobilul situat în Timişoara, Calea Bogdăneştilor, s-a reţinut că acesta a fost vândut, iar Statul Român nu mai este proprietar şi, ca atare, acest imobil nu poate fi atribuit în compensare.
Prin decizia civilă nr. 306 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins apelul pârâtului, cu motivarea că, în mod corect prima instanţă a reţinut că entitatea administrativă, fără nici un temei, a reluat aceeaşi chestiune a legitimării vocaţiei reclamanţilor, deşi prin hotărâri judecătoreşti anterioare s-a stabilit în mod irevocabil că reclamanţii ai calitate procesuală activă şi sunt persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001 în a solicita revendicarea imobilelor abuziv naţionalizate şi adoptarea de măsuri cu caracter reparator, instanţa aplicând just dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, prin raportarea acestor dispoziţii legale la art. 1 ale aceleiaşi legi, întrucât reparaţia integrală se poate realiza prin emiterea unei dispoziţiile motivate privind acordarea unor măsurii reparatorii prin echivalent, constând în atribuirea, în compensare, a unui alt imobil corespunzător, sau în măsura alternativ - subsidiară - de acordare de despăgubiri în condiţiile Titlului VII, din Legea nr. 247/2005.
Împotriva deciziei civile nr. 306 din 26 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara au declarat recurs pârâţii, susţinând că, în mod nelegal instanţa de apel a considerat că în speţă operează prezumţia lucrului judecat cu privire la calitatea de persoană îndreptăţită a reclamanţilor, motivare reţinută şi de instanţa de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 927/ PI din 24 aprilie 2007 pronunţată în Dosar nr. 751/30/2007, definitivă şi irevocabilă, s-a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea A.G. în sensul obligării Primarului Municipiului Timişoara să emită o dispoziţie, cu privire la imobilul descris mai sus, instanţa nepronunţându-se asupra calităţii de persoană îndreptăţită, cum în mod greşit se arată în contestaţie.
Prin adresele repetate, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a solicitat completarea dosarului administrativ cu certificat de moştenitor după E.N. apostilat şi tradus, acte de stare civilă, decret de expropriere nr. 348/1965, declaraţie dacă s-au încasat despăgubiri pentru imobilul demolat si teren, însă petiţionarii nu s-au conformat acestor solicitări.
Mai arată că ambele instanţe au reţinut autoritatea de lucru judecat, având în vedere decizia civilă nr. 1113/ A din 14 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 1871/C/2000, hotărâre ce a avizat un alt imobil.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea în echivalent a imobilului situat în Timişoara, Calea Bogdăneştilor arată că acest imobil a fost vândut, şi, ca atare, nu poate fi atribuit în compensare, iar iniţiativa compensării cu alt bun aparţine unităţii deţinătoare, iar nu persoanei îndreptăţite.
Analizând recursul din prisma criticilor formulate, şi care se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu poate fi primit, pentru considerentele ce succed:
Contrar criticilor recurenţilor, în speţă nu s-a reţinut excepţia autorităţii de lucru judecat, reglementată de art. 166 C. proc. civ., care ar fi atras consecinţa respingerii acţiunii fără a mai fi analizată pe fond, deoarece litigiile anterioare care s-au purtat între părţi au diferit prin cauză şi obiect şi parţial prin cadrul procesual.
Cu toate acestea, instanţa de apel a dat eficienţă prezumţiei de lucru judecat, care, fără a fi o excepţie de natură a paraliza noul litigiu, obligă instanţa ca, în soluţionarea lui să ţină seama de hotărârile anterioare, în măsura în care privesc chestiuni litigioase care se repun în discuţie.
În condiţiile art. 1200 pct. 4 şi 1202 C. civ., o hotărâre irevocabilă se bucură de prezumţia absolută de adevăr a celor judecate, principiu exprimat prin adagiul res iudicata pro veritate habetur, astfel încât aspectele soluţionate prin aceasta nu mai pot fi puse în discuţie într-un proces ulterior.
În speţă, conform art. 1200 pct. 4 C. civ. dând eficienţă prezumţiei puterii lucrului judecat a hotărârilor pronunţate în litigii anterioare, ce au statuat irevocabil că reclamanţii au calitate procesuală activă şi sunt persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001 de a revendica imobilele abuziv naţionalizate şi adoptarea de măsuri cu caracter reparator, în limitele prevăzute de legea specială de reparaţie, curtea de apel a pronunţat o hotărâre legală, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Entitatea deţinătoare, învestită cu soluţionarea notificării petiţionarilor, a emis dispoziţia fără a observa ca fiind tranşată jurisdicţional irevocabil chestiunea legitimării vocaţiei petiţionarilor de a cere şi obţine, în calitate moştenitori legali, pe calea procedurii administrative nejurisdicţionale prevăzută de Legea nr. 10/2001, retrocedarea proprietăţii imobiliare ce a aparţinut autorului comun - pe calea sentinţei civile nr. 927/ PI din 24 aprilie 2007 dată de Tribunalul Timiş, în finalul demersului judiciar ce a purtat asupra refuzului entităţii de a răspunde notificării.
Faţă de aceste aspecte statuate irevocabil, nu-i mai era îngăduit entităţii chemată jurisdicţional la a statua asupra notificării, să procedeze la verificarea aceleiaşi chestiuni, în contextul procedurii nejurisdicţionale a cărei finalizare a fost ordonată jurisdicţional, decât cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
În ce priveşte solicitarea reclamanţilor de atribuire a unui anumit bun în compensare, trebuie arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de către entitatea învestită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În raport cu dispoziţiile pct. 1.7 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, măsura reparatorie constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent este obligatorie şi ea permite entităţii obligate la restituire să ofere persoanei îndreptăţite, în compensare, orice bunuri sau servicii disponibile pe care le deţine, care se află în circuitul civil şi care sunt acceptate de persoana îndreptăţită.
În ceea ce priveşte motivul de recurs vizând modul greşit de apreciere a situaţiei de fapt, în sensul că nu are în patrimoniu teren disponibil, iar imobilul situat în Timişoara, Calea Bogdăneştilor a fost vândut, critica nu va fi primită întrucât, instanţa de recurs nu poate face o astfel de analiză în actuala configuraţie a art. 304 C. proc civ.
Faţă de cele arătate, decizia curţii de apel apare ca fiind legală, nefiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine decizia şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 306 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6638/2010. Civil. Recalculare pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6694/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
