ICCJ. Decizia nr. 6637/2010. Civil. Obligaţie de a face. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6637/2010
Dosar nr. 3237/1/2010
Şedinţa publică din 8 decembrie 2010
Asupra cererii de revizuire constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 aprilie 2010, S.L.E., invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7, 6 şi 2 din C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei nr. 469 din 8 aprilie 2010, pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Revizuenta a arătat că decizia atacată este potrivnică deciziei nr. 696 din 12 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi deciziei nr. 1661 din 25 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Contrarietatea deciziilor menţionate, a susţinut revizuenta, constă în faptul că prin deciziile nr. 696 din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi nr. 1661 din 25 octombrie 2006 a Tribunalului Bucureşti s-a constatat irevocabil că cele două camere din podul imobilului situat în Bucureşti, sector 5 sunt proprietate de stat, iar prin decizia nr. 469 din 8 aprilie 2010 s-a constatat irevocabil că cele două camere sunt proprietatea comună a revizuentei şi numiţilor B.M. şi B.C..
A mai arătat revizuenta, că Statul Român, în a cărei proprietate se află cele două încăperi nu a fost apărat, deoarece nu a fost citat în proces, deşi s-a făcut dovada că el este adevăratul proprietar şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut respectiv asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi că a dat mai mult decât s-a cerut lui B.M. şi B.C..
Analizând cererea de revizuire, se constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
În ceea ce priveşte cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., potrivit acestui text de lege, revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului lucrului judecat, situaţie în care executarea hotărârilor este imposibilă, pentru că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă
Deşi textul de lege nu consacră şi această condiţie, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri se poate cere doar atunci când, în cadrul celui de al doilea proces, nu s-a invocat prima hotărâre, ce se pretinde a fi potrivnică, sau atunci când, deşi prima hotărâre a fost invocată, instanţa nu a ţinut seama de puterea lucrului judecat.
Condiţia este impusă în mod logic de exigenţele respectaţii puterii lucrului judecat rezultând din cea de a doua hotărâre.
Or, se constată că, în cauză, o asemenea exceepţie a fost invocată în faţa Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care, prin decizia nr. 1096A din 11 noiembrie 2009, a analizat efectele deciziilor civile nr. 1661 din 25 octombrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi nr. 696 din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Tribunalul a reţinut că prin cele două hotărâri s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că podul imobilului este proprietate de stat dar că este obligat, potrivit dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., în calitate de instanţă de rejudecare, să se conformeze deciziei de casare nr. 1856 din 5 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a stabilit că toţi proprietarii de apartamente au dobândit o cotă indiviză asupra părţilor de folosinţă comună, inclusiv asupra podului.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti prin decizia atacată pe calea revizuirii, care, la rândul ei, a analizat argumentele revizuentei privind deciziile irevocabile anterioare şi a constatat că tribunalul trebuia să respecte caracterul obligatoriu al deciziei de casare.
Constatând că în procedura judiciară fiinalizată prin hotărârea atacată pe calea revizuirii, puterea lucrului judecat a fost analizată, Înalta Curte nu poate să repună în discuţie modul în care a fost soluţionată excepţia deoarece acesta ar însemna de fapt exercitarea unui control judiciar care nu se poate realiza decât pe calea controlului judiciar prevăzut de lege.
Nefondate sunt şi susţinerile revizuentei referitoare la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 322 pct. 2 şi 6 C. proc. civ. .
Astfel, motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. se refera exclusiv la obiectul cererii de chemare în judecată, adică la pretenţiile concrete deduse judecăţii.
Excepţia de neconstituţionalitate nu reprezintă o pretenţie concretă dedusă judecăţii, ci un mijloc de apărare, prin care partea poate ataca o normă legală de care poate depinde soluţia pronunţată în cauză, astfel încât dispoziţiile pct. 2 al art. 322 C. proc. civ. nu este incident.
De asemenea, susţinerea că reclamanţilor B.M. şi B.C. li s-ar fi acordat mai mult decât au cerut nu este reală, deoarece, prin cererea de chemare în judecată, aceştia au solicitat obligarea pârâtei să-şi ridice obiectele depozitate în spaţiul comun, să permită reclamanţilor accesul pe scară şi la pod, posibilitatea efectuării unor reparaţii şi străpungerea zidului în vederea asigurării accesului nelimitat la pod şi în aceste limite instanţele s-au pronunţat.
De altfel, revizuenta nu indică ce anume s-ar fi acordat în plus reclamanţilor, limitându-se să afirme că li s-au acordat drepturi prin încălcarea dreptului său de proprietate.
În ceea ce priveşte motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., se constată că părţi în proces au fost B.M. şi B.C., în calitate de reclamanţi şi S.L.E. în calitate de pârât.
Din moment ce Statul Român nu a fost parte în proces, nu se poate pune problema lipsei acestuia de apărare sau apărării cu viclenie.
Modul în care instanţele ar fi soluţionat o eventuală cerere de introducere în cauză a Statului nu poate fi examinat pe calea revizuirii, deoarece motivele de revizuire sunt strict şi limitativ prevăzute de lege.
Faţă de cele mai sus expuse, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată S.L.E. împotriva deciziei nr. 469 din 8 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6646/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6634/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
