ICCJ. Decizia nr. 6624/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6624/2010
Dosar nr. 1209/35/2009
Şedinţa publică din 8 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 octombrie 2009 G.R. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii Primarul municipiului Oradea şi Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, revizuirea deciziei nr. 67 din 16 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea şi urmare a anulării acestei hotărâri, obligarea primarului municipalităţii să-i facă ofertă potrivit prevederilor art. 1 alin. (2)-(5) Legea nr. 10/2001 republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 209/2005.
În motivarea cererii, revizuientul a susţinut că atât prin cererea de sesizare a instanţei de judecată, cât şi prin apel, a solicitat obligarea primarului să-i ofere, ca măsură reparatorie, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, un alt imobil în echivalent celui preluat în mod abuziv de stat, cerere ce a rămas nesoluţionată, urmare a soluţionării recursurilor declarate împotriva susmenţionatei hotărâri.
A susţinut că în acest caz sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi reluarea soluţionării apelului pe capătul de cerere menţionat.
Cât priveşte termenul de declarare a cererii, astfel cum acesta este precris de dispoziţiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., a învederat că acesta a început să curgă de la momentul soluţionării recursului, iar dreptul şi interesul său de a formula prezenta cerere, de la data la care a luat cunoştinţă de considerentele hotărârii instanţei de recurs, respectiv 7 octombrie 2009, moment în raport cu care cererea sa se situează în interiorul termenului prescris de dispoziţiile legale evocate.
Prin decizia nr. 12/2010 - A din 17 februarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a admis cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 67/A din 16 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, care a fost desfiinţată.
Rejudecând apelul, instanţa de revizuire a admis apelul formulat de apelantul G.R. împotriva sentinţei nr. 390/C din 5 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor, care a fost desfiinţată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut, în esenţă, sub aspectul declarării cererii de revizuire în termenul prevăzut de lege, că în raport de soluţiile pronunţate în cauză, momentul de la care a început să curgă termenul pentru formularea revizuirii este acela în care revizuientul a luat cunoştinţă de conţinutul deciziei instanţei de recurs, întrucât până în acel moment nu a avut interes să formuleze o atare cerere, pretenţia sa trebuind să fie soluţionată din oficiu de către instanţă, chiar în lipsa formulării unei revizuiri.
Cât priveşte fondul cererii, s-a relevat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii revizuientului-reclamant astfel cum aceasta a fost formulată, context în care decizia atacată a fost desfiinţată.
Rejudecând apelul, instanţa a constatat că tribunalul nu a cercetat fondul pricinii, motiv pentru care, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ. a desfiinţat hotărârea primei instanţe, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul Ministeral Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 4, 7, 9 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii atacate şi respingerea cererii de revizuire.
În dezvoltarea recursului s-a susţinut că aspectele invocate în susţinerea cererii de revizuire sunt apărări ce ţin de fondul cauzei şi nu se constituie în motive ce ar putea fi încadrate în prevederile art. 322 C. proc. civ., astfel cum eronat a reţinut curtea de apel.
Greşit a fost respinsă excepţia de tardivitate a formulării cererii invocată în cauză, întrucât termenul de o lună pretins de dispoziţiile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., pentru motivul de revizuire invocat ca temei al cererii deduse judecăţii, se calculează de la data comunicării deciziei atacate (pronunţată de curtea de apel) şi nicidecum de la data comunicării hotărârii instanţei de recurs.
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a încercat să uzeze de o nouă cale de atac, pentru a evita dispoziţiile hotărârii instanţei de recurs.
Prin decizia atacată, curtea de apel în mod nelegal şi cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, a desfiinţat hotărârea primei instanţe, făcând referire şi cu privire la calitatea sa procesuală în cauză, deşi hotărârea instanţei de recurs (decizia nr. 5153 din 5 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) nu a analizat aspectul menţionat, ci a soluţionat fondul pricinii, în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Recursul este fondat.
Deşi încadrate global în prevederile art. 304 pct. 4, 7 şi 9 C. proc. civ., criticile dezvoltate în recurs se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea legii.
Se reţine astfel, prioritar, a fi fondată critica privind greşita respingere a excepţiei tardivităţii cererii dedusă judecăţii soluţionată de instanţa de revizuire prin raportare la alte criterii decât cele legale.
Astfel, legea procesual civilă pretinde, în conformitate cu dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că în cazul prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. (motivul de revizuire invocat ca temei al cererii deduse judecăţii) termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte de la data comunicării hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare.
În speţă, hotărârea supusă revizuirii - decizia nr. 67 A din 16 aprilie 2008 a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea în apel, plasându-se astfel în categoria hotărârilor definitive (art. 377 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.), pentru care legea pretinde exercitarea căii de atac rriehţionate în termenul de o lună de la data comunicării sale.
C. proc. civ. s-a raportat şi în această ipoteză, la un punct de plecare precis determinat al termenului de revizuire, care este acela al „comunicării hotărârii definitive" şi nu la alte momente pretins procesuale (luarea la cunoştinţă a considerentelor instanţei de recurs, lipsa de interes la momentul comunicării hotărârii definitive în raport de soluţia adoptată, ce mulţumea partea la momentul dat). Fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, revizuirea se evidenţiază nu doar prin motivele care pot fundamenta o atare cerere şi obiectul său, ci şi a termenelor în care poate fi formulată, elemente ce se înscriu în condiţiile specifice, de excepţie, de exercitare a unei atare cereri ce beneficiază de o reglementare precisă şi restrictivă.
Ca urmare, nu pot fi extinse, prin analogie nici motivele ce pot susţine o atare cerere şi nici termenele de exercitare, care nu pot fi decât cele legale, atât în ce priveşte durata, cât şi momentul/punctul de pleţare de la care încep să curgă.
Cum, în speţă, cu încălcare dispoziţiilor legale menţionate, instanţa de revizuire în mod greşit a reţinut declararea în termen a cererii de revizuire, deşi aceasta a fost formulată cu mult peste termenul legal evocat (aproximativ un an şi jumătate), în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul dedus judecăţii va fi admis cu consecinţa modificării deciziei curţii de apel în sensul respingerii cererii de revizuire ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia generală a finanţelor publice Bihor împotriva deciziei nr. 12-A din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Modifică decizia atacată în sensul că respinge cererea de revizuire formulată de G.R. împotriva deciziei civile nr. 67 din 16 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea, ca tardivă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6626/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6622/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
