ICCJ. Decizia nr. 6646/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6646/2010
Dosar nr. 1503/111/2007
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 81 din 3 martie 2009 ponunţată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. 1503/111/2007, s-a respins acţiunea precizată, formulată de reclamantul I.A. împotriva pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, Consiliul Local al Municipiului Oradea, SC A. SA Oradea, prin lichidator judiciar SC R. SRL Oradea, SC M.I.E. SRL Oradea, în calitate de succesor în drepturi a SC H.C. SRL Oradea, şi a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei SC M.I.E. SRL Oradea suma de 10.000 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele: Numita N.K. a fost proprietară tabulară asupra imobilului din litigiu, respectiv asupra nr. top. XXX şi YYY înscrise în CF Oradea, în suprafaţă totală de 1566 mp.
Acestea au fost expropriate în baza Decretului prezidenţial nr. 307, ulterior fiind trecute în proprietatea SC A. SA, cele două numere topografice fiind transcrise în CF Oradea, în această coală de carte funciară, se face menţiunea că nr. top. XXX şi YYY se transcriu în CF Oradea, iar prin încheierea nr. 65444/2008 se îndreaptă eroarea materială din CF Oradea, făcându-se menţiunea că numerele topografice din litigiu se transcriu în CF Oradea. Din această coală, se face trimitere, în care se menţionează că nr. top. XXX şi YYY îşi contopesc suprafaţa cu nr. top. ZZZ apoi se sistează, iar nr. top. ZZZ se dezmembrează, astfel rezultând nr. top. QQQ şi WWW, se face trimitere, în care se face menţiunea transcrierii în CF Oradea. În CF Oradea se face vorbire de constituirea numărului cadastral transcris în CF Oradea, în care se face trimitere, unde numărul cadastral se dezmembrează, iar numărul cadastral se transcrie în CF Oradea.
Prin contractul de vânzare-cumpărare din 28 noiembrie 2005, vânzătoarea SC H.C. SRL Oradea vinde cumpărătoarei SC M.I.E. SRL Oradea imobilul reprezentând în natură teren intravilan în suprafaţă de 880 mp., împreună cu contracţiile - hală şi corp administrativ - suprafaţa construită de 829 mp., înscrise în CF Oradea şi număr cadastral, precum şi cotă de 1445/2876 mp din terenul intravilan în suprafaţă de 1445 mp, înscris în CF Oradea, număr cadastral.
Conform art. 6 alin. (2) Legea nr. 213/1998, bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie. Comparativ cu Legea nr. 112/1995, care s-a limitat a prevedea noţiuni cu caracter reparatoriu pentru imobilele cu destinaţie de locuit preluate de stat cu titlu, şi la terenurile aferente acestora, Legea nr. 10/2001 are în vedere acordarea de măsuri reparatorii pentru construcţii şi terenurile aferente acestora, preluate abuziv de stat, cu sau fără titlu, indiferent de destinaţiile avute în vedere la data preluării lor.
Reclamantul, nu a formulat cerere în baza Legii nr. 10/2001.
Potrivit deciziei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 60/2007, s-a dispus ca în ceea ce priveşte revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1045 - 22 decembrie 1989 - preluate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 - concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale conform principiului speciala generalibus derogant, chiar dacă aceasta nu este prevăzut în legea specială.
Având în vedere că reclamantul nu a uzat de prevederile legii speciale, prima instanţă a apreciat că nu poate revendica imobile care fac obiectul Legii nr. 10/2001 pe calea dreptului comun, cu atât mai mult cu cât ele au fost dobândite de cumpărători de bună-credinţă conform celor mai sus arătate.
Faţă de împrejurarea că se revendică imobilele în natură, tribunalul a constatat că pârâţii Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi SC H.C. SRL Oradea nu au calitate procesuală pasivă, iar în ceea ce o priveşte pe SC A. SA Oradea, această societate nu mai există, fiind dizolvată prin procedura falimentului.
În raport de cele de mai sus, s-a respins acţiunea ca inadmisibilă pe calea dreptului comun.
Împotriva acestei sentinţe, în termen şi scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat apel reclamantul I.A., solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul admiterii acţiunii şi, în consecinţă, a se constata preluarea abuzivă a imobilului - teren intravilan, liber de construcţii, situat în Oradea, înscris în CF Oradea, cu număr cadastral, în suprafaţă de 1556 mp., din 2876 mp., trecut în proprietatea SC A. SA Oradea.
Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 158/2009 a admis apelul reclamantului, a desfiinţat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătorie.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că, asupra imobilului înscris în CF Oradea, cu nr. top. XXX şi YYY, în suprafaţă totală de 1566 mp, proprietară tabulară a fost antecesoarea lanţului reclamant, numita N.K., imobil care a fost expropriat prin Decretul nr. 307/1977, iar ulterior trecut în proprietatea SC A. SA.
Deşi reclamantul a invocat în cererea de chemare în judecată ca femei al acţiunii sale, dispoziţiile art. 11 alin. (3) Legea nr. 18/1991, modificată, prima instanţă a apreciat ca inadmisibilă acţiunea acestuia, cu motivarea că reclamantul nu a uzat de prevederile legii speciale, respectiv ale Legii nr. 10/2001, situaţie în care o acţiune în revendicare pe calea dreptului comun nu este posibilă.
De altfel, apelantul arată şi în motivele de apel că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (3) Legea nr. 18/1991, modificată, motiv pentru care discuţiile referitoare la faptul că nu a parcurs procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 le apreciază ca fiind fără nici un suport în prezenta cauză.
Pe de altă parte, prin întâmpinarea depusă în dosarul primei instanţe, intimata Primăria Municipiului Oradea - Comisia de aplicare a Legii fondului funciar, confirmă faptul că reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu, în baza dispoziţiilor Legii nr. 1/2000, cererea fiind însă respinsă de către Comisie.
Faţă de cele relevate mai sus, Curtea de Apel Oradea apreciază că, raportat la susţinerile reclamantului şi temeiul de drept al acţiunii sale, competenţa de soluţionare a prezentei cauze în primă instanţă revine Judecătoriei Oradea, considerente pentru care în temeiul art. 297 alin. (2) C. proc. civ. a admis ca fondat apelul, civil de faţă, şi pe cale de consecinţă, a anulat sentinţa civilă nr. 81 din 3 martie 2008 a Tribunalului Bihor şi a trimis cauza la Judecătoria Oradea.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au dedarat recurs paraţii Direcţia Generala a Finanţelor Publice Bihor, Consiliul Local Municipiului Oradea şi SC M.I.E. SRL, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 6, 9 C. proc. civ..
Recurenta Direcţia Generala a Finanţelor Publice Bihor critica hotărârea sub următoarele aspecte:
- Cererea reclamantului este inadmisibilă întrucât nu a urma calea prevăzută de Legea nr. 10/2001.
- Eronat s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei având în vedere dispoziţiile legii speciale respectiv Legea nr. 10/2001 care circumscriu că, competenţa, de soluţionare a unei astfel de cauze revine secţiei civile a tribunalului în 4 cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare.
- Statul Român nu are calitatea procesuală pasivă în raport de prevederile art. 215 Decretul nr. 31/1954, iar unitatea cu personalitate juridică deţinătoare a imobilului aflat în litigiu este Primarul Oradea şi că reclamantul din prezenta cauză nu are calitate procesuală activă.
Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Oradea critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Pentru imobilele supuse analizei trebuia urmată procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001 aşa cum corect a reţinut instanţa fondului, prin depunerea unei notificări în termenul prevăzut de lege, care trebuia adresată actualului deţinător al imobilelor.
Pârâta SC M.I.E. SRL , critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- acţiunea reclamantului este inadmisibilă întrucât nu a urmat calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, fiind temeiul de drept aplicabil cauzei pendinte, astfel că, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului şi nu Judecătoriei ca instanţă de fond.
- S-au ignorat în cauză dispoziţiile deciziei nr. 33 din 9 iunie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care dispune în sensul că, concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale conform principiului „specialia generalibus derogant".
Exaninând criticile formulate prin intermediul cererilor de recurs, Înalta Curte constată nefondat recursul pentru cele ce succed:
Se va face o singură analiză a celor trei recursuri declarate în cauză, întrucât criticile aduse hotărârii recurate sunt comune vizând în principal, inadmisibilitatea acţiunii reclamantului, precum şi nerespectarea dispoziţiilor Deciziei în Interesul Legii nr. 33/2008.
Hotărârea recurată prin care, s-a admis apelul reclamantului, s-a desfiinţat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Bihor, este legală.
Conform principiului disponibilităţii, consacrat de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., instanţele sunt abilitate să se pronunţe în limitele în care au fost învestite prin cererea de chemare în judecată şi prin eventualele cereri reconvenţionale sau de intervenţie.
Cadrul procesual atât sub aspectul obiectului cât şi al părţilor între care se derulează litigiul, este cel fixat de părţi, nefiind permis instanţei ca, din oficiu să se pronunţe în afara limitelor în care a fost investită, prin introducerea în cauză a altor persoane între care se poartă procesul.
Prin demersul judiciar, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (3) Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005.
Având în vedere principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil, instanţa era obligată să analizeze obiectul litigiului în făpbrt de dispoziţiile art. 11 alin. (3) Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 şi nicidecum să analizeze imobilele supuse analizei sub un alt temei de drept decât cel invocat cu claritate şi susţinut de reclamant atât la instanţa fondului prin considerentele acţiunii, cât şi prin motivele de apel, cum corect s-a reţinut în cauză.
În ceea ce priveşte competenţa secţiei civile a tribunalului de soluţionare a cauzei, nici această critică nu poate fi primită, având în vedere că prin art. 53 Legea nr. 18/1991 se stabileşte că, împotriva Hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Aşadar, instanţa de apel în mod corect a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ..
Drept urmare, temeiul de drept al acţiunii fiind stabilit corect ca fiind dispoziţiile Legii nr. 18/1991 modificată, acţiunea reclamantului nu poate fi apreciată ca inadmisibilă pe motiv că, nu s-a urmat calea Legii nr. 10/2001.
Se mai susţine prin motivele de recurs că la soluţionarea cauzei nu s-au respectat dispoziţiile Deciziei în Interesul Legii nr. 33/2008.
Contrar acestor susţineri, decizia nr. 33 din 9 iunie se referă la acţiunile întemeiate pe dreptul comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Or, prin demersul judiciar, reclamantul a solicitat restituirea imobilului în raport cu dispoziţiile Legii nr. 18/1991 modificată, nefiind astfel incidente cauzei decizia nr. 33/2008.
Aşadar, Înalta Curte în baza art. 312 C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii SC M.I.E. SRL, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor şi Consiliul Local Municipiului Oradea împotriva deciziei civile nr. 158 A din 08 decembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6673/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6637/2010. Civil. Obligaţie de a face.... → |
|---|
