ICCJ. Decizia nr. 6680/2010. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6680/2010
Dosar nr. 4090/121/2009
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1256 din 12 februarie 2009, Judecătoria Galaţi, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut că a fost sesizată cu o cerere privind restituirea în natură a suprafeţei de 10.000 m.p. teren, situat pe raza municipiului Galaţi, şi, totodată, constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate emise în temeiul Legii fondului funciar.
Pentru a se dezinvesti de soluţionarea cauzei, Judecătoria Galaţi a reţinut că tribunalul este competent să soluţioneze litigiul, deoarece obiectul cererii are o valoare de peste 500.000 RON, având în vedere şi că reclamanta şi-a modificat acţiunea în sensul că înţelege să se judece doar cu pârâţii J.M. şi J.D.N. pentru revendicarea suprafeţei de 4.300 m.p teren situat în Galaţi.
La rândul său, Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 3 din 7 ianuarie 2010, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, având în vedere că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ. şi priveşte un teren ce a făcut obiectul legilor fondului funciar, fiind incidente dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ..
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Galaţi pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 5F din 4 martie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între judecătorie şi tribunal, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi (5) C. proc. civ., Curtea de apel a stabilit că revine în competenţa Judecătoriei Galaţi, soluţionarea cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ., privind revendicarea unui teren ce a făcut, anterior, obiectul Legii nr. 18/1991.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă a căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON, cu excepţia cererilor de împărţeală, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau după caz posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
Astfel, s-a constatat că cererea formulată de reclamantă este una petitorie, care tinde la recunoaşterea dreptului real imobiliar, ea privind însuşi fondul dreptului.
Litigiul se poartă asupra unui drept real patrimonial, dreptul de proprietate asupra unui teren intrat sub incidenţa Legii fondului funciar, disputată fiind apartenenţa acestuia la patrimoniul uneia sau alteia din părţi.
Cum Judecătoria Galaţi este instanţa civilă competentă să judece ca instanţă de fond, faţă de prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., Curtea a stabilit că acestei instanţe îi revine competenţa materială de a soluţiona cauza.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii J.M. şi J.D.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din următoarele motive:
Curtea a reţinut în considerentele hotărârii pronunţate că cererea dedusă judecăţii este întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ., dar priveşte de fapt, un teren ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991. Se consideră că simpla apreciere a instanţei nu poate fi primită fără a fi motivată în vreun fel.
Astfel, la termenul din 8 ianuarie 2009, reclamanta a arătat ca renunţă la capătul de cerere privind anularea titlurilor de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar şi înţelege să se judece pe calea dreptului comun, respectiv într-o acţiune în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ.. Faţă de această precizare a reclamantei, care stabileşte „ab initio" cadrul procesual şi determină obiectul acţiunii, în mod corect Judecătoria Galaţi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Galaţi
având în vedere obiectul cererii, dar şi valoarea acestuia de peste 500 000 RON. Or, Curtea de Apel nu a avut în vedere aceste aspecte la momentul când a soluţionat conflictul negativ de competenţă.
Reclamanta G.E. nu are calitatea de terţ faţă de actul de proprietate, aşa cum a reţinut în mod eronat Curtea de Apel Galaţi. Aceasta urmăreşte, prin prezenta cauză, o îmbogăţire fără just temei, având posibilitatea de-a lungul anilor să formuleze acţiune în justiţie, deoarece de mai bine de 10 ani pârâţii deţin terenul sub nume de proprietar, public şi netulburaţi de nimeni în posesiunea lor.
Susţinerea Curţii de Apel cum că terenul revendicat intră sub incidenţa legii fondului funciar este nefondată, cu atât mai mult cu cât, titlurile de proprietate nu sunt contestate. Recurenţii pârâţi fiind proprietari, deţin terenul în mod legal, iar reclamanta are la rândul ei mai multe terenuri, însă îl vrea şi pe cel în litigiu cu orice preţ. Prezentul litigiu nu priveşte în vreun fel reconstituirea dreptului de proprietate, ci se referă la o acţiune de drept comun în revendicare, în condiţiile prevăzute de art. 480 C. civ..
Acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie, reală, imprescriptibilă şi evaluabilă în bani. Prin expertiză s-a stabilit valoarea imobilului, astfel încât, se consideră că raportat la dispoziţiile art. 112 pct. 3 C. proc. civ. şi art. 1 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competent să judece prezenta cauză este Tribunalul Galaţi.
În acest sens se exemplifică, decizia nr. 1332/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi decizia nr. 4552/2005 a aceleiaşi instanţe, prin care s-a stabilit competenţa de judecare a acţiunilor în revendicare în favoarea tribunalului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat ca nu este fondat
Astfel, prin motivele de recurs formulate, se critică aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., invocate ca temei al investirii tribunalului cu soluţionarea prezentei cauze.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanţă „procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde RON, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar".
Prin urmare, în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă, în materie civilă, tribunalul este instanţă de excepţie, pentru că judecă numai litigiile date în mod expres în competenţa sa.
În cazul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., delimitarea competenţei de primă instanţă între tribunal şi judecătorie se face după criteriul valorii obiectului litigiului, invocat în speţă de recurenţii-pârâţi în susţinerea excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Galaţi.
Textul procedural cuprinde, însă, o excepţie de la acest criteriu valoric şi anume, cererile de drept comun, petitorii, sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
În speţă, acţiunea astfel cum a fost precizată de reclamantă, este o acţiune reală imobiliară, de drept comun, petitorie, întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ. şi priveşte un teren ce a făcut, anterior, obiectul legilor fondului funciar.
Prin urmare, cererea reclamantei se înscrie printre cele exceptate de art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. de la dispoziţiile legale privind competenţa după valoare.
În consecinţă, în baza acestor dispoziţii legale procedurale, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine Judecătoriei Galaţi.
Având în vedere că instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, a statuat în favoarea Judecătoriei Galaţi, competenţa de soluţionare a cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) teza a II- a C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâţii J.M. şi J.D.N. împotriva sentinţei nr. 5F din 4 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6678/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6684/2010. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
