ICCJ. Decizia nr. 6682/2010. Civil. Obligaţie de a face. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6682/2010
Dosar nr. 498/54/2010
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţa, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2455/1 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova a fost declinată competenţa soluţionării cererii de revizuire formulată de Z.V. împotriva deciziei nr. 643 din 29 ianuarie 2010 a aceleiaşi instanţe, în contradictoriu cu intimata Casa judeţeană de pensii Dolj.
În justificarea soluţiei de declinare s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se îndreapta la instanţa mai mare în grad.
Legal investită având în vedere dispoziţiile procedurale menţionate anterior, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit cererii de revizuire promovate, s-a arătat ca prin pronunţarea deciziei nr. 643 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova s-a creat o situaţie de contrarietate cu alte hotărâri ale aceleiaşi instanţe.
Astfel, prin decizia a cărei anulare se cere, admiţându-se recursul Casei de Pensii Dolj, a fost modificată sentinţa de primă instanţă şi respinsă acţiunea prin care se solicitase recalcularea drepturilor de pensii ale contestatorului, prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare.
În felul acesta, prin soluţia adoptată se contravine altor hotărâri ale aceleiaşi instanţe întrucât în procese având acelaşi obiect şi vizând alţi pensionari, depunându-se aceleaşi documente în susţinerea pretenţiilor, decizia din recurs a fost favorabilă petenţilor.
Analizând aspectele deduse judecăţii pe calea revizuirii, Înalta Curte constată că acestea nu sunt încadrabile în dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru a face admisibilă calea de atac exercitată.
Potrivit dispoziţiilor legale care constituie temei al cererii revizuentului, este reglementat un remediu procesual pentru situaţia în care, nesocotindu-se autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri, este pronunţată o hotărâre contrară.
Pentru ca o hotărâre să se impună însă, cu efectul autorităţii de lucru judecat într-un al doilea proces este necesar, potrivit textului de lege menţionat, să fie vorba „de una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
Astfel spus, tripla identitate de elemente - părţi, obiect, cauză - la care face referire art. 1201 C. civ. reglementând conţinutul excepţiei autorităţii de lucru judecat, trebuie să se regăsească în al doilea proces, iar instanţa să fi statuat în sens contrar primei judecăţi.
În speţă însă revizuentul nu invocă o asemenea situaţie, ci aspecte de practică neunitată (faptul că mai multe instanţe s-au pronunţat diferit în soluţionarea unor pricini similare).
Astfel, identitatea de parte nu este dată, cum greşit se susţine, de împrejurarea că toţi care au acţionat în judecată intimata au calitatea de pensionari şi au fost salariaţi ai aceleiaşi societăţi.
În sensul legii, identitatea de parte vizează prezenţa juridică a aceleiaşi persoane (în nume propriu sau prin mandatar) în acelaşi raport juridic dedus judecăţii în ambele procese.
Or, revizuentul nu invocă faptul că în contradictoriu cu acesta s-a mai desfăşurat o judecată care ar fi ajuns la un rezultat contrar celui pronunţat prin decizia atacată, ci împrejurarea că în raport de alte persoane soluţia a fost diferită.
Nefiind vorba deci, de hotărâri potrivnice care să îl vizeze pe reclamant, acesta nu poate pretindecă ar fi fost nesocotită, prin decizia atacată, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare.
Faptul că unor foşti salariaţi şi aceleşi societăţi, actualmente pensionari, le-a fost admisă acţiunea, în timp ce altora (situaţia revizuentului) pretenţiile le-au fost respinse, se poate constitui - în condiţii de identitate a situaţiei juridice a părţilor - într-un aspect de jurisprudenţă neunitară, iar nu de nesocotire a autorităţii de lucru judecat.
Mecanismul prin intermediul căruia sunt înlăturate situaţiile de practică neunitară îl reprezintă însă, recursulîn interesul legii, iar nu revizuirea pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ..
În consecinţă, văzând ca nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate reglementate de textul procedural care au constituit fundamentul căii de atatc promovate, Înalta Curte urmează să respingă revizuirea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Z.V. împotriva deciziei nr. 643 din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6681/2010. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6683/2010. Civil. Recalculare pensie.... → |
|---|
