ICCJ. Decizia nr. 6683/2010. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6683/2010
Dosar nr. 499/54/2010
Şedinţa publică din 9 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată umătoarele:
Constată că prin decizia civilă nr. 2239 din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, a fost declinată competenţa soluţionării cererii de revizuire formulată de S.D. împotriva deciziei nr. 852 din 5 februarie 2010 a aceleiaşi instanţe, în contradictoriu cu intimata Casa judeţeană de Pensii Dolj.
În justificarea soluţiei de declinare s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., faptul că, faţă de temeiul revizuirii reprezentat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se îndreaptă la instanţa mai mare în grad.
Legal investită, având în vedere dispoziţiile procedurale menţionate anterior, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit cererii de revizuire promovate, s-a arătat că prin pronunţarea deciziei nr. 852 din 5 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, s-a creat o situaţie de contrarietate cu alte hotărâri ale aceleiaşi instanţe.
Astfel, prin decizia a cărei anulare se cere, admiţându-se recursul Casei de Pensii Dolj, a fost modificată sentinţa de primă instanţă şi respinsă acţiunea prin care se solicitase recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei, prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare (respectiv, a formelor de retribuire în acord prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) Legea nr. 57/1974).
În felul acesta, prin soluţia adoptată se contravine altor hotărâri ale aceleiaşi instanţe întrucât în procese având acelaşi obiect şi vizând alţi pensionari, depunându-se aceleaşi documente în susţinerea pretenţiilor, decizia din recurs a fost favorabilă petenţilor.
Analizând aspectele deduse judecăţii pe calea revizuirii, Înalta Curte constată că acestea nu sunt încadrabile în dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru a face admisibilă calea de atac exercitată.
Potrivit dispoziţiilor legale care constituie temei al cererii revizuentei, este reglementat un remediu procesual pentru situaţia în care, nesocotindu-se autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri, este pronunţată o hotărâre contrară.
Pentru ca o hotărâre să se impună însă, cu efectul autorităţii de lucru judecatîntr-un al doilea proces este necesar, potrivit textului de lege menţionat, să fie vorba „de una şi aceeşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
Altfel spus, tripla identitate de elemente - părţi, obiect, cauză - la care face referire art. 1201 C. civ. reglemntând conţinutul excepţiei autorităţii de lucru judecat, trebuie să se regăsească în al doilea proces, iar instanţa să fi statuat în sens contrar primei judecăţi.
În speţă însă, revizuenta nu invocă o asemenea situaţie, ci aspecte de practică neunitară (faptul că mai multe instanţe s-au pronunţat diferi în soluţionarea unor pricini similare).
Astfel, identitatea de parte nu este dată, cum greşit se susţine, de împrejurarea că toţi care au acţionat în judecată intimata au calitatea de pensionari, foşti salariaţi ai aceleiaşi şi societăţi.
În sensul legii, identitea de parte vizează prezenţa juridică a aceleiaşi persoane (în nume propriu sau prin mandatar) în acelaşi raport juridic dedus judecăţii în ambele procese.
Or, revizuenta nu invocă faptul că în contradictoriu cu aceasta s-a mai desfăşurat o judecată care ar fi ajuns la un rezultat contrar celui pronunţat prin decizia atacată, ci împrejurarea că în raport de alte persoane, soluţia a fost diferită.
Nefiind vorba deci, de hotărâri potrivnice care să o vizeze pe reclamantă, aceasta nu poate pretinde că ar fi fost nesocotită, prin decizia atacată, autoritatea de lucru judecat al unei hotărâri anterioare.
Faptul că unor foşti salariaţi ai aceleiaşi societăţi, actualmente pensionari, le-a fost admisă acţiunea, în timp ce altora (situaţia revizuentei) pretenţiile le-au fost respinse, se poate constitui - în condiţii de identitate a situaţiei juridice a părţilor care au acţionat separat în valorificarea unor drepturi - într-un aspect de jurisprudenţă neunitară, iar nu de neocotire a autorităţii de lucru judecat.
Mecanismul prin intermediul căruia sunt înlăturate situaţiile de practică neunitară îl reprezintă însă, recursul în interesul legii, iar nu revizuirea pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ..
În consecinţă, văzând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate reglementate de textul procedural care a constituit fundamentul căii de atac promovate, Înalta Curte urmează să respingă revizuirea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.D. împotriva deciziei nr. 852 din 05 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6682/2010. Civil. Obligaţie de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 6616/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
