ICCJ. Decizia nr. 6681/2010. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6681/2010
Dosar nr. 243/45/2010
Şedinţa publică din 9 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 22 martie 2010, în Dosarul nr. 9865/245/2006 al Curţii de Apel Iaşi, recurenta D.M.E. a solicitat reexaminarea taxei de timbru în cuantum de 4.556 RON, stabilită prin rezoluţia completului de judecată investit cu soluţionarea cauzei.
Prin încheierea din data de 24 martie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, pentru minori şi familie, a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare a taxei de timbru, reţinând, în esenţă, că obiectul litigiului îl reprezintă anularea unui act juridic, iar cererea de recurs a fost introdusă la data de 8 martie 2010, aspecte ce determină aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 212/2008 (intrată în vigoare la 12 decembrie 2008) referitoare la timbrarea acţiunilor în funcţie de valoare.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie în anulare, D.M.E. solicitând desfiinţarea încheierii atacate, precum şi a deciziei de plată a taxei judiciare de timbru şi fixarea legală a taxei judiciare de timbru.
La termenul din 21 mai 2010, contestatoarea a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (2) O.U.G. nr. 212/2008, ce modifică şi completează Legea nr. 146/1997 şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale, în baza art. 29 alin. (5) Legea nr. 47/1992 şi suspendarea judecării cauzei pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, pentru minori şi familie, prin închierea din 28 mai 2010, în baza art. 29 alin. (1) şi (6) Legea nr. 47/1992, a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a art. II alin. (2) O.U.G. nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că, excepţia de neconstituţionalitate invocată de contestatoare nu are legătură cu obiectul cauzei deduse judecăţii, fiind contrară dispoziţiilor art. 29 alin. (1) Legea nr. 47/1992, aşa încât aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei din urmă încheieri, a exercitat calea de atac a recursului D.M.E., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că excepţia de neconstituţionalitate a art. II alin. (2) O.U.G. nr. 212/2008 este admisibilă conform art. 29 alin. (1) Legea nr. 47/1992, întrucât are legătură directă cu soluţionarea cauzei şi se referă la o lege în vigoare.
În motivarea recursului, reclamanta D.M.E. a arătat că acţiunea principală, având ca obiect constatarea şi declararea nulităţii absolute a unui act juridic, a fost introdusă în anul 2006, deci înaintea emiterii O.U.G. nr. 212/2008 şi a legii de aplicare a acesteia, care au intrat în vigoare când procesul s-a aflat în stadiul de apel la tribunal. Totodată, recurenta a susţinut că acţiunea, în toate căile de atac, trebuia taxată după modul de încadrare a litigiului, ca neevaluabil, la începutul procesului, conform art. 3 lit. h) Legea nr. 146/1997.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin încheierea din data de 28 mai 2010, curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a art. II alin. (2) O.U.G. nr. 212/2008, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (1) şi (6) Legea nr. 47/1992.
Reclamanta D.M.E. a atacat cu recurs această încheiere, însă în motivarea recursului nu a formulat critici care să vizeze considerentele hotărârii atacate, prin care s-a reţinut inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate invocate şi a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea acestei excepţii.
Prin motivele de recurs, reclamanta a susţinut inaplicabilitatea dispoziţiilor O.U.G. nr. 212/2008, privind stabilirea taxei judiciare de timbru datorate, făcând practic o analiză a aplicării legii în timp, ceea ce constituie un aspect diferit, ce nu are legătură cu motivarea încheierii atacate şi cu cererea prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale, cerere care a făcut obiectul analizei instanţei.
Aşadar, recurenta-reclamantă nu a formulat argumente în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, cu care a sesizat Curtea de Apel Iaşi şi care să poată fi supuse analizei instanţei de recurs ca instanţă de control judiciar.
Faţă de cele ce preced, văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.M.E. împotriva încheierii din 28 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, pentru minori şi familie, în Dosarul nr. 243/45/2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6690/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 6682/2010. Civil. Obligaţie de a face.... → |
|---|
