ICCJ. Decizia nr. 6690/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6690/2010
Dosar nr. 51221/3/2009
Şedinţa din Camera de consiliu de la 9 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată urnntoavde:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3962/105/2009, pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul H.M.Z. a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 600.000 euro, câte 100.000 de euro pentru fiecare an de detenţie, cu titlu de daune morale şi despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 1689 din 13 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Prahova, în Dosarul nr. 3962/105/2009, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Prahova, invocată de reprezentantul Ministerului Public.
A fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul H.M.Z., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. 51221/3/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 210 din 16 februarie 2010, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul H.M.Z., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Prahova.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia, cu următoarea motivare:
La termenul din 16 februarie 2010 tribunalul a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, faţă de prevederile art. 4 alin. (4) Legea nr. 221/2009.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (4) Legea nr. 221/2009, cererea întemeiată pe prevederile acestei legi este de competenţa tribunalului, secţia civilă, în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată.
Cum reclamantul şi-a ales domiciliul la avocat Qinciu Viorel, în oraşul Câmpina, jud. Prahova, competenţa de soluţionare revine Tribunalului Prahova, în circumscripţia căruia domiciliază reprezentantul reclamantului.
Faţă de prevederile art. 68 C. proc. civ., tribunalul a apreciat că, în cauză, competenţa teritorială este determinată de domiciliul procedural ales al reclamantului, întrucât intenţia legiuitorului a fost aceea de a evita eventualele cheltuieli de deplasare a părţii, făcute în vederea procesului.
Prin adoptarea Legii nr. 221/2009 în forma în care a şi fost publicată, legiuitorul român a urmărit să îi faciliteze reclamantului judecarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 221/2009, printr-o soluţionare rapidă a acestora, care să implice o modalitate de administrare a probatoriilor la îndemâna părţii ce a formulat cererea, în speţă, reclamantul prin reprezentantul său judiciar ales.
Tribunalul, ţinând seama de voinţa legiuitorului la adoptarea Legii nr. 221/2009, a apreciat că revine Tribunalului Prahova competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, motiv pentru care, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă nit între două tribunale, care nu se găsesc în drcunscripţia aceleiaşi curţi de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul H.M.Z. a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin condamnările cu caracter politic pe care le-a suferit în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, respectiv suma de 600.000 euro, câte 100.000 euro pentru fiecare an de detenţie, cu titlu de daune morale şi despăgubiri materiale.
Cererea astfel formulată îşi are temeiul juridic în Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Potrivit art. 4 alin. (4) lege, competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri, care este imprescriptibilă şi scutită de taxă judiciară de timbru, aparţine tribunalului, secţia civilă, în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată.
În speţă, reclamantul şi-a ales domiciliul în oraşul C., judeţul Prahova, la avocatul ales Qinciu Viorel.
Acesta fiind domiciliul procesual ales al reclamantului (care domiciliază în Germania), Înalta Curte constată că cererea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009, este de competenţa tribunalului, secţia civilă, în circumscripţia căruia şi-a ales domiciliul reclamantul, fiind pe deplin aplicabile dispoziţiile imperative ale art. 4 alin. (4) referitoare la competenţa teritorială.
Aşa cum în mod corect a reţinut şi Tribunalul Bucureşti, Legea nr. 221/2009 fiind o lege specială cu un profund caracter reparatoriu, legiuitorul român a urmărit să faciliteze persoanei interesate judecarea cererilor formulate în temeiul acestei legi, printr-o soluţionare rapidă a acestora, care să implice o modalitate de administrare a probatoriilor la îndemâna părţii ce a formulat cererea, în speţă, reclamantul prin reprezentantul său judiciar ales.
Drept consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită de instanţa supremă, în favoarea Tribunalului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6685/2010. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 6681/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
