ICCJ. Decizia nr. 6703/2010. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6703/2010
Dosar nr. 5614/120/2009
Şedinţa publică din 10 decembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele:
Reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor prin Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat restrângerea exerciţiului dreptului la liberă circulaţie în Anglia pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului T.D.
Reclamantul a arătat că pârâtul a fost returnat din Franţa la data de 16 octombrie 2009 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, aprobat prin H.G. nr. 278/1994 şi că în baza art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 România trebuie să îşi probeze capacitatea de a stopa migraţia ilegală şi prezenţa, fără respectarea condiţiilor legale de intrare şi şedere a pârâtului şi a altor persoane aflate în situaţii similare pe teritoriul unor state străine.
Învestit cu soluţionarea cererii,Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 213 din 1 februarie 2010 a admis cererea reclamantului şi a restrâns dreptul la libera circulaţie a pârâtului pe teritoriul Franţei pe o perioadă de 6 luni, începând cu 16 octombrie 2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, susţinând că în mod greşit tribunalul a luat măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie de la data returnării pârâtului, respectiv 16 octombrie 2009 şi solicitând ca această măsură să se dispună începând cu data rămânerii definitive a sentinţei apelate, respectându-se astfel principiul neretroactivităţii legii civile.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin decizia nr. 54 din 15 martie 2010 a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte hotărârea şi a dispus restrângerea dreptului la liberă circulaţie a pârâtului pe teritoriul Franţei pe o perioadă de 6 luni, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 213 din 1 februarie 2010 a Tribunalului Dâmboviţa şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs.
Critica se referă la faptul că în mod eronat instanţa de apel a dispus ca măsura restrângerii la dreptul de liberă circulaţie al pârâtului să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii şi nu de la data pronunţării acesteia, încălcându-se astfel dispoz. art. 39 din Legea nr. 248/2005 potrivit cărora exercitarea căilor de atac nu suspendă executarea hotărârii instanţei.
Cererea de recurs nu a fost timbrată.
Înalta Curte va analiza în baza dispoz. art. 137 C. proc. civ. excepţia netimbrării recursului, aceasta având prioritate întrucât priveşte învestirea legală a instanţei.
Potrivit dovezii de citare a recurentului - fila 11 dosar recurs acesta a fost citat pentru termenul de judecată din 10 decembrie 2010, cu menţiunea de a achita taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei.
Recurentul nu s-a supus acestei exigenţe legale.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, aşa cum a fost modificată, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice şi care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 30 din Normele de aplicare ale a acestui act normativ, alături de art. 9 din O.G. nr. 32 din 18 august 1995 privind timbrul judiciar, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar datorate, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
La termenul de judecată din data de 10 decembrie 2010, Înalta Curte a constatat că recurentul nu s-a conformat obligaţiei de timbrare, procedural comunicată acestuia şi, în consecinţă, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei civile nr. 54 din 15 martie 2010 a Curţii de Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6708/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 6704/2010. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
