ICCJ. Decizia nr. 6708/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6708/2010
Dosar nr. 3418/1/2010
Şedinţa publică din 10 decembrie 2010
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 21 aprilie 2010 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe, sub nr. 3418/1/2010, contestaţia în anulare formulată de SC I. SA împotriva deciziei civile nr. 5731 din 19 mai 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 964/1/2008, în contradictoriu cu intimata D.M.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin decizia atacată i s-a respins recursul, menţinându-se soluţia fondului de obligare a sa la restituirea către intimată a unui teren în suprafaţă de 4.621 mp.
Hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, deoarece concluzia pe care ea se fundamentează nu a avut la bază un înscris probatoriu administrat în recurs, respectiv cel de la fila 10 din dosar.
Astfel, răspunzând la critica vizând pronunţarea hotărârii din apel cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motivată pe ideea că societatea pârâtă era integral privatizată dinaintea intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, instanţa de recurs a reţinut că „din tabelul nominal cu acţionarii la societatea pârâtă nu rezultă la ce dată au devenit aceştia acţionari, astfel încât să se poată susţine că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 societatea era privatizată integral şi deci reclamanta avea dreptul numai la despăgubiri propuse de instituţia care a efectuat privatizarea.”
Or, la fila 10 din dosarul de recurs era depusă Structura Sintetică a Registrului Consolidat, comunicată de Registrul Român al Acţionarilor SA cu adresa nr. 34234 din 07 septembrie 1999, din care reieşea contrariul celor reţinute de instanţa de recurs, respectiv că societatea era privatizată integral la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În consecinţă, soluţia din recurs este rezultatul unei erori materiale în sensul art. 318 C. proc. civ.
Intimata D.M. nu a depus întâmpinare, ci concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
La prezenta cauză a fost ataşat Dosarul nr. 964/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care s-a pronunţat decizia atacată.
Contestaţia în anulare este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Art. 318 teza I C. proc. civ. deschide calea contestaţiei în anulare împotriva hotărârilor instanţelor de recurs, atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale.
Prin greşeală materială în sensul textului de lege enunţat se înţelege o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, precum respingerea greşită a unui recurs ca tardiv, anularea greşită a acestuia ca netimbrat şi altele asemenea.
În speţă, „eroarea materială” a fost justificată de contestatoare pe neanalizarea de către instanţa de recurs a unui înscris probatoriu vizând fondul cauzei, ceea ce ar fi condus la stabilirea greşită a situaţiei de fapt, cu consecinţa respingerii recursului ca nefondat.
Astfel, contestatoarea pretinde că, în analizarea criticii de nelegalitate întemeiată pe dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, instanţa de recurs ar fi stabilit greşit că ea nu era o societate integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, ignorând ceea ce rezulta din înscrisul probatoriu depus la fila 10 din dosar, intitulat „Structura Sintetică a Registrului Consolidat”, comunicat de Registrul Român al Acţionarilor.
Contestatoarea este, practic, nemulţumită de situaţia de fapt stabilită de instanţa de recurs pe un aspect al cauzei, ceea ce pune problema unei eventuale greşeli de judecată, iar nu a unei greşeli materiale dintre cele avute în vedere de art. 318 C. proc. civ.
Dincolo de faptul că instanţa de recurs a analizat înscrisul probatoriu la care face referire contestatoarea, la pct. 4.3 din decizia contestată făcându-se trimitere expresă la tabelul nominal cu acţionarii la societatea pârâtă, respectiv înscrisul eliberat de Registrul Român al Acţionarilor în justificarea concluziei că societatea recurentă nu era integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, este de menţionat că nemulţumirea reală a contestatoarei vizează de fapt modul de interpretare a acestui înscris probatoriu şi de stabilire pe baza lui a situaţiei de fapt.
Or, aşa cum s-a arătat deja, eroarea materială invocată în cadrul contestaţiei în anulare nu poate privi probleme de fond, ci numai de procedură, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Contestaţia în anulare nu deschide părţilor calea unui recurs la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, sub motiv că s-a stabilit eronat situaţia de fapt, aşa cum se pretinde de către contestatoare.
Reţinând, aşadar, că la dezlegarea cauzei în recurs, instanţa nu a săvârşit vreo eroare materială în sensul art. 318 teza I C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare dedusă judecăţii, ca nefondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea căzută în pretenţii va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va obliga pe contestatoare, care a căzut în pretenţii prin respingerea cererii sale, la plata cheltuielilor de judecată către intimata D.M.
Cheltuielile de judecată, dovedite cu chitanţa de la fila 15 din dosar ca reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 5.000 lei, vor fi reduse la 1.500 lei, pe temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., deoarece ele sunt nepotrivit de mari faţă de complexitatea redusă a pricinii şi munca îndeplinită de avocat prin raportare la aceasta - pricina a avut ca obiect o cale de retractare şi s-a judecat la primul termen de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC I. SA împotriva deciziei civile nr. 5731 din 19 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Obligă pe contestatoarea SC I. SA la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata D.M., reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6720/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6703/2010. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
