ICCJ. Decizia nr. 6748/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6748/2010
Dosar nr. 3256/117/2007
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 187 din 08 martie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 9031/117/2006, s-a admis excepţia de inadmisibilitate pentru petitele 1-3 din cererea de chemare în judecată.
S-a admis excepţia de prematuritate pentru petitul 4, în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a notificării şi pentru petitul 5.
S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Z.A. împotriva pârâtului Statul Român prin Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca şi a pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost obligat să emită dispoziţie motivată prin care să soluţioneze notificarea trimisă de antecesoarea reclamantei, Z.I., înregistrată din 2001, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, ap. A şi terenul aferent, înscris în CF XXX Cluj şi CF YYY Cluj.
S-au respins restul petitelor ca urmare a admiterii excepţiilor inadmisibilităţii şi prematurităţii mai sus indicate.
S-a respins petitul pentru cheltuielile de judecată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia civilă nr. 201/A/2007 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 9031/117/2006, sentinţa primei instanţe a fost desfiinţată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleaşi instanţe de fond.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 252 din 23 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunţata în Dosarul nr. 3256/117/2007, s-a admis în parte, acţiunea civilă formulată de reclamanta Z.A. împotriva pârâţilor Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Statul Român prin Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, s-a anulat în parte, Dispoziţia de respingere parţială şi propunerea privind acordarea de despăgubiri din 18 iulie 2007, emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, în ceea ce priveşte pct. 2.
S-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei Z.A. a imobilului-apartament A, situat în Cluj-Napoca, înscris în CF nr. YYY.
S-a menţinut dispoziţia atacată, în ceea ce priveşte respingerea cererii pentru terenul aferent.
S-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate, în favoarea reclamantei Z.A. asupra imobilului apartament A, situat în Cluj-Napoca, înscris în CF nr. YYY, cu titlu de lege.
S-au respins restul capetelor de cerere.
S-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul, în rejudecare, a reţinut că prin dispoziţia din 18 iulie 2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, dată în soluţionarea notificării înregistrate din 08 noiembrie 2001, ce a format obiectul dosarului intern, s-a respins cererea formulată de antecesoarea reclamantei, Z.I., pentru cota de teren aferentă apartamentului A din imobilul situat în judeţul Cluj, întrucât revendicatoarea nu a făcut dovada proprietăţii asupra acestuia şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la preluare pentru imobilul construcţie situat în Cluj-Napoca, judeţul Cluj.
S-a reţinut în considerentele dispoziţiei atacate, faptul că imobilul solicitat a trecut în proprietatea Statului în baza Legii nr. 4/1973, prin decizia din 05 august 1988 a Comitetului Executiv al Consiliului Judeţean Cluj, cu plata despăgubirilor legale aferente pentru construcţie, de la Z.I., proprietara construcţiei, iar terenul a fost preluat la stat în baza art. 30 Legea nr. 58/1974, potrivit înscrierilor din CF nr. XXX Cluj. Totodată, apartamentul a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 foştilor chiriaşi.
Dispoziţia atacată a fost dată de pârât pe parcursul soluţionării prezentei cauze, iar prin aceasta s-a recunoscut calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, în temeiul legii speciale, astfel încât, capetele de cerere formulate iniţial prin acţiune, în constatarea preluării abuzive şi anularea deciziei de preluare, au rămas fără obiect.
În ceea ce priveşte precizarea de acţiune şi care vizează dispoziţia emisă de primar în soluţionarea notificării, se constată că aceasta a fost atacată, atât în ceea ce priveşte măsura acordării de despăgubiri pentru apartamentul A din imobil, preluat abuziv de la antecesoarea reclamantei, cât şi în ceea ce priveşte respingerea acordării de măsuri reparatorii pentru terenul aferent acestuia.
Cu privire la apartament, deşi s-a susţinut de către pârât faptul că acesta nu este liber, fiind înstrăinat foştilor chiriaşi în temeiul Legii nr. 112/1995, pârâtul nu a fost în măsură să probeze aceste susţineri. Contractul de vânzare-cumpărare se referă la apartamentul B din imobilul situat în Cluj-Napoca, iar potrivit evidenţelor actuale de carte funciară, a rezultat că apartamentul A din imobil este înscris în CF nr. YYY Cluj-Napoca, în favoarea Statului Român, în administrarea Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca.
Constatând astfel, că nu există nici un impediment pentru ca apartamentul A să poată fi restituit în natură reclamantei, această măsură reprezentând regula în ceea ce priveşte măsurile speciale reparatorii prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, tribunalul în temeiul art. 26 din acest act normativ, a admis în parte acţiunea civilă, a anulat în parte dispoziţia atacată, în ceea ce priveşte pct. 2 al acesteia, a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilului apartament şi întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al acesteia, reţinând faptul că apartamentul are o identificare de sine stătătoare în evidenţele de carte funciară, iar acţiunea a fost formulată în contradictoriu cu proprietarul tabular.
Calitatea reclamantei de moştenitoare a autoarei notificării a fost dovedită potrivit actelor de stare civilă depuse la Dosarul nr. 9031/117/2006 al Tribunalului Cluj.
În ceea ce priveşte terenul aferent acestui apartament, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert V.F., acesta se identifică în CF. XXX Cluj, şi are o suprafaţă de 340 m.p., pe acest teren fiind edificată construcţia apartament, cu suprafaţa de 57 m.p. şi alte două construcţii, magazie pe fundaţie de beton, pereţi tablă şi depozit în suprafaţă de 10 m.p., pe fundaţie de beton, pereţi tablă.
Potrivit evidenţelor din CF nr. XXX Cluj, antecesoarea reclamantei şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra apartamentului cu încheierea de CF din 1978, în baza sentinţei civile nr. 5137/1977 a Judecătoriei Cluj-Napoca, cu titlu de moştenire ca bun propriu, iar în ceea ce priveşte terenul aferent, acesta a trecut în proprietatea Statului român în baza art. 30 Legea nr. 58/1974, reclamanta dobândind un drept de folosinţă pe durata existenţei construcţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991. Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (3) din acest din urmă act normativ, terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor, ca efect al preluării în condiţiile dispoziţiilor art. 30 Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai drepturilor de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor. Textul alin. (4) precizează că rămân aplicabile dispoziţiile art. 23 ale Legii nr. 18/1991.
Prin urmare, reţinând faptul că regimul juridic al terenurilor nu cade sub incidenţa Legii nr. 10/2001, acesta fiind supus reglementării prevăzute prin dispoziţiile art. 36 alin. (3) cu aplicarea art. 23 Legea nr. 18/1991, cererea formulată a fost respinsă.
Raportat la prevederile art. 274 C. proc. civ., reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Constatând însă, că suma solicitată cu titlu de cheltuieli reprezintă contravaloarea raportului de expertiză întocmit în cauză, cu privire la teren, iar solicitarea reclamantei de a-i fi restituit acesta nu-şi găseşte justificarea în prezenta cauză, instanţa a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamanta Z.A..
Prin decizia civilă nr. 35/A din 18 februarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia civila, de munca şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis apelul reclamantei Z.A. împotriva sentinţei atacate, pe care a schimbat-o, în parte, după cum urmează:
A admis în totalitate acţiunea precizată.
A anulat dispoziţia din 18 iulie 2007, emisă de Primarul municipiului Cluj- Napoca şi în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a notificării din 08 noiembrie 2001, formulată de antecesoarea reclamantei, Z.I., cu privire la cota parte de teren aferentă apartamentului A din imobilul situat în Cluj-Napoca, judeţul Cluj.
A dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantei Z.A., a cotei reale de 320/666 parte din terenul din CF nr. XXX Cluj, aferent apartamentului A din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în CF nr. YYY Cluj, format din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, hol şi antreu, cu părţile indivize comune de 48 % înscrise în CF Cluj.
A dispus întabularea în CF nr. XXX Cluj, a dreptului de proprietate al reclamantei Z.A. asupra cotei reale de 320/666 parte din terenul aferent, cu titlu de drept lege, în baza Legii nr. 10/2001.
A înlăturat din sentinţă dispoziţia referitoare la menţinerea dispoziţiei din 18 iulie 2007 în ceea ce priveşte respingerea cererii pentru teren şi respingerea restului petitelor.
A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţă.
Au fost obligaţi pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Statul Român prin Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, în solidar, să plătească reclamantei Z.A. suma de 1.650 RON cheltuieli de judecată în fond.
A respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii Statul Român prin Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca şi Primarul municipiului Cluj-Napoca, în contra aceleiaşi sentinţe.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea, în temeiul art. 295 C. proc. civ., a reţinut următoarele argumente:
Fosta proprietară tabulară Z.I. a solicitat Primăriei municipiului Cluj-Napoca, prin notificarea expediată din 08 noiembrie 2001, prin BEJ M.G., restituirea în natură a imobilului situat în Cluj Napoca, precum şi a terenului aferent înscris în CF nr. YYY şi CF nr. XXX Cluj Napoca.
Prin contractul de vânzare-cumpărare din 14 ianuarie 1997, încheiat între Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca şi numitul R.V., acesta din urmă a dobândit dreptul de proprietate asupra ap. B situat în Cluj Napoca, CF nr. YYY, compus din camere, cu o suprafaţă utilă de 70,71 mp., precum şi cota indiviza de 48%, corespunzătoare cotei de 100/208 mp., din terenul aferent construcţiei pentru preţul de 20.135.930 RON.
Deşi pârâţii apelanţi au învederat instanţei că, în realitate, apartamentul înstrăinat prin contractul de vânzare mai sus menţionat, este apartamentul A şi nu apartamentul B, aşa cum a fost menţionat dintr-o eroare materială în cuprinsul contractului, aceştia nu au reuşit să dovedească, în condiţiile art. 1169 C. civ., această împrejurare.
Din compararea înscrisurilor intitulate „schiţă funcţională" privind apartamentul A şi apartamentul B situate în imobilul din Cluj-Napoca a rezultat că este vorba de 2 apartamente distincte şi nu de un singur apartament, aşa cum în mod greşit au susţinut pârâţii apelanţi, suprafaţa utilă a celor două apartamente fiind diferită, respectiv suprafaţa utilă a apartamentului A este de 76,94 mp, iar suprafaţa utilă a apartamentului B este de 70,71 mp., dar şi nr. topografice sunt diferite.
La prima instanţă a fost efectuată o expertiză tehnică topografică, prin care s-a constatat că terenul în litigiu este înscris în CF nr. XXX Cluj, cu suprafaţa de 340 m.p. pe care este edificată construcţia în suprafaţă de 57 mp., înscrisă în CF nr. YYY. Pe acest teren sunt edificate construcţii definitive (casa), cât şi provizorii (magazie, depozit), terenul nefiind afectat de lucrări de amenajare tehnică, detalii de sistematizare sau servituti legale, însă, nu poate fi restituit în natură fiind ocupat de construcţii.
Deşi, reclamanta a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză instanţa de fond le-a respins, apreciind că nu se impune întocmirea unui tabel de mişcare parcelară, construcţiile menţionate de expert având un caracter provizoriu.
În apel, pentru lămurirea situaţiei de fapt a terenului în litigiu instanţa a dispus completarea raportului de expertiză cu întocmirea unui tabel de mişcare parcelară.
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară completat şi întocmit de expert V.F., terenul în litigiu înscris în CF nr. XXX Cluj, are în realitate suprafaţa de 686 mp., faţă de suprafaţa de 665 mp. înscrisă în cartea funciară, considerent pentru care expertul a făcut propuneri de rectificare a suprafeţei imobilului teren.
Totodată, expertul a arătat că pe terenul aferent construcţiei există construcţii provizorii constând în magazie şi depozit, care au fost edificate fără autorizaţie de construire.
Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi al celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor ca efect al preluării în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai drepturilor de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor. Textul alin. (4) precizează că rămân aplicabile dispoziţiile art. 23 ale Legii nr. 18/ 1991.
În mod greşit, instanţa de fond a stabilit că terenul aferent apartamentului A face obiectul Legii nr. 18/1991, deşi acest teren era situat în intravilanul municipiului Cluj Napoca, atât la dala preluării abuzive, cât şi la data notificării, iar în plus, antecesoarea reclamantei nu avea calitatea de proprietar al imobilului construcţie şi nici aceea de titular al dreptului de folosinţă a terenului aferent acesteia aşa încât nu este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcţiei în baza art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.
Având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2000 potrivit cărora, imobilele preluate în mod abuziv indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini, Curtea a constatat că terenul în litigiu aferent apartamentului A, reprezintă un teren liber întrucât construcţiile menţionate de expert au caracter provizoriu, fiind edificate fără autorizaţie de construire, conform art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, astfel încât poate fi restituit în natură.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca şi Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Criticile formulate prin cele două recursuri sunt comune şi vizează, în esenţă, următoarele aspecte:
Dispoziţia din 18 iulie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca este legală şi temeinică, având în vedere că apartamentul A situat în imobilul municipiul Cluj-Napoca, preluat în proprietatea Statului Român în baza Legii nr. 4/1974, cu plata despăgubirilor legale aferente în sumă de 77.044 RON, de la autoarea reclamantei Z.I., a fost vândut numitului R.V. în baza contractului de vânzare-cumpărare din 14 ianuarie 1997. La baza încheierii acestui act de înstrăinare a stat contractul de închiriere din 7 martie 1991.
În aceste condiţii, prin dispoziţia contestată s-a stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale de reparaţie pentru imobilul construcţie, avându-se în vedere şi despăgubirile primite la preluarea imobilului de către stat.
În ceea ce priveşte terenul solicitat, acesta a fost preluat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, motiv pentru care, a fost respinsă notificarea anteces oarei reclamantei pentru cota de teren aferentă apartamentului A.
Faţă de această situaţie, în mod greşit s-a respins apelul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca, în condiţiile în care, s-a învederat instanţei de apel că, numai dintr-o eroare materială nerectificată, încă, în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare din 14 ianuarie 1997 s-a menţionat, în loc de apartamentul A, apartamentul B. De precizat este faptul că, la baza încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare a stat contractul de închiriere din 7 martie 1991 încheiat cu numitul R.V..
Mai mult, din evidenţele Primăriei nu rezultă că apartamentul B din imobilul în litigiu s-ar fi aflat vreodată în proprietatea statului şi deci, că acesta ar fi putut înstrăina acest apartament unei terţe persoane.
De asemenea, comparând planul Releveului de la preluare cu schiţa funcţională, anexă la contractul de vânzare-cumpărare din 1997, reiese faptul că este vorba de unul şi acelaşi apartament compus din 2 camere, o bucătărie, o baie, o cămară alimente, un hol, un antreu cu părţile indivize comune în cote de 48/100 parte.
O altă critică vizează exonerarea recurenţilor-paraţi de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât, apreciază că aceştia nu au fost în culpă procesuală în cauză.
Motivele de recurs astfel structurate au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constata ca sunt fondate.
Astfel, prin notificarea înregistrată din 9 noiembrie 2001, numita Z.I. a solicitat restituirea în natură a apartamentului A şi a terenului aferent acestuia, imobil situat în municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj.
Prin dispoziţia din 18 iulie 2007, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a respins cererea formulată pentru cota de teren aferentă apartamentului A, deoarece notificatoarea nu a făcut dovada proprietăţii asupra acestuia, iar pentru apartamentul nr. 1 din imobil, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale -Titlul VII din Legea nr. 247/2005, avându-se în vedere şi despăgubirile primite la preluarea imobilului de către stat.
Referitor la criticile privind identificarea apartamentului în litigiu, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a stabilit pe deplin situaţia de fapt a apartamentului solicitat, cu privire la care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, în condiţiile legii speciale, în scopul aplicării corecte a legii în cauză.
Astfel, conform extrasului funciar depus la dosar fond, apartamentul A din imobil, a fost înscris în CF. individuală nr. YYY, ca bun propriu al d-nei Z.I., dobândit în întregime cu titlu de moştenire şi partaj.
În baza Legii nr. 4/1973, prin decizia din 5 august 1988 a comitetului Executiv al Consiliului Popular al judeţului Cluj, apartamentul A a fost preluat în proprietatea statului, cu plata despăgubirilor legale în sumă de 77.044 RON, iar terenul aferent a fost preluat de stat, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Din referatul întocmit de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 rezultă că apartamentul sus-menţionat a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 fostului chiriaş R.V..
Contractul de închiriere din 7 martie 1991 (ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare în baza Legii nr. 112/1995) a fost încheiat între R.A.A.J.F.L. şi chiriaşul R.V. pentru apartamentul A, aspect ce reiese şi din fişa de calcul pentru stabilirea chiriei lunare a locuinţei şi tabelul cuprinzând situaţia apartamentului A.
De asemenea, cererea de cumpărare înregistrată din 16 septembrie 1996 la Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, a fost formulată de chiriaşul R.V. pentru apartamentul A din imobilul în litigiu.
În Tabelul cuprinzând documentaţia tehnică de întabulare a imobilului se arată la rubrica „Descrierea construcţiei", că este realizată cu parter şi cuprinde două apartamente: apartamentul înscris şi care este proprietate personală şi al doilea înscris care este al Statului Român, ca urmare a preluării în baza Legii nr. 4/1974. Că sunt două unităţi locative distincte rezultă şi din planul de situaţie ataşat.
În extrasul de CF eliberat la 22 mai 2008, apare apartamentul A şi Statul Român înscris cu dreptul de proprietate asupra acestuia, ceea ce este conform şi constatărilor expertului din raportul de expertiză judiciară efectuată în cauză.
Mai mult, conform extrasului de CF eliberat la 31 august 2006, s-a respins cererea petentului R.V. pentru întabularea dreptului său de proprietate asupra apartamentului A în Cartea Funciară.
Prin urmare, faţă de actele dosarului, situaţia apartamentului în litigiu nu este clară.
Instanţele anterioare nu au stabilit pe deplin, dacă în imobil există un singur apartament sau dacă sunt două; de asemenea, nu au stabilit dacă apartamentul A a fost cumpărat de chiriaşul R.V. în temeiul Legii nr. 112/1995 şi dacă în contractul de vânzare-cumpărare astfel încheiat s-a strecurat vreo eroare materială în ceea ce priveşte numărul apartamentului, respectiv dacă este vorba despre apartamentul A sau apartamentul B, respectiv, dacă este unul şi acelaşi apartament, sau nu.
În acest sens, se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate şi chiar a unei cercetări la faţa locului cu privire la imobilul în litigiu, pentru a identifica apartamentul în cauză, în scopul de a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.
Cum asemenea probe nu se pot administra în recurs, în raport de dispoziţiile art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Curte de apel, pentru ca în baza efectului devolutiv al apelului, să stabilească pe deplin care este situaţia apartamentului în litigiu, faţă de care să facă o corectă aplicare a legii speciale de reparaţie - Legea nr. 10/2001.
În acest sens, în recurs, se va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 314 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâţii Primarul municipiului Cluj Napoca şi Consiliul local al municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 35A din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi de familie.
Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6749/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6747/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
