ICCJ. Decizia nr. 6743/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6743/2010
Dosar nr. 3750/86/2009
Şedinţa publică din 10 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17 mai 2007 sub nr. 3581/86/2007 reclamanta A.V. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia de aplicare a Legii nr. 247/2005 de pe lângă Primăria Municipiului Suceava, prin primar şi Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava, solicitând instanţei obligarea pârâtelor la retrocedarea suprafeţei de 2.268 mp teren, liber de construcţii, situat în satul Sf. Ilie Nou din totalul de 0,50 ha, cu care figurează înscris în Registrul Agricol autorul său.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că suprafaţa în litigiu a fost înscrisă în registrul agricol al comunei Şcheia şi a fost ocupată în vechiul regim comunist de O.J.R.S.A Suceava (în baza deciziei nr. 214 din 06 martie 1963), iar, în baza Legii nr. 247/2005 de modificare şi completare a Legii nr. 10/2001, a notificat pe pârâte prin biroul executorului judecătoresc J.C., solicitând retrocedarea în natură sau despăgubiri pentru suprafaţa de 2.268 mp.
S-a mai arătat că nici până în prezent organele în drept să dispună nu au soluţionat cererea petentei, amânând în mod nejustificat soluţionarea ei, în condiţiile în care a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, care este liber de construcţii şi poate fi restituit în natură, petenta având calitatea de persoană îndreptăţită la retrocedare.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001, art. 9 Legea nr. 247/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 1371 din 15 noiembrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 3581/86/2007, Tribunalul Suceava a respins acţiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A.V.. Prin decizia civilă nr. 51 din 15 aprilie 2008 Curtea de Apel Suceava, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 1371 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe cu motivarea că, deşi s-au făcut aprecieri pe fondul cauzei, în mod greşit a fost respinsă acţiunea pentru depunerea peste termen a notificării întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001. Recursul formulat împotriva acestei decizii a fost constatat nul.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Suceava la data de 03 iunie 2009 sub nr. 3750/86/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 1737 din 6 octombrie 2009, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a respins ca nefondate excepţia privind lipsa calităţii juridice procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava şi acţiunea civilă, a admis excepţia privind lipsa calităţii juridice procesuale pasive a pârâtei Comisia de aplicare a Legii nr. 247/2005 de pe lângă Primăria municipiului Suceava-prin primar şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea faţă de această pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, examinând pe fond acţiunea, tribunalul a constatat că nu este întemeiată întrucât terenul în litigiu nu face obiectul restituirii în baza Legii nr. 10/2001.
Astfel, în temeiul Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit în favoarea defunctei R.A., autoarea reclamantei A.V., dreptul de proprietate asupra mai multor suprafeţe de teren evidenţiate în registrul agricol din perioada 1959-1962 din care face parte şi terenul în litigiu în suprafaţă de 2.268 mp, situat pe raza satului S.I. comuna Şcheia, eliberându-se tidul de proprietate din 15 martie 1996.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 1327 din 14 martie 2001 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2008 din 15 iunie 2002 a Curţii de Apel Suceava, s-a anulat parţial titlul de proprietate din 1996 în sensul excluderii suprafeţei de 2.269 mp teren situată la locul numit „Vatră Sat" înscris în pct. 1 alin. (2) din titlu.
În considerentele hotărârilor judecătoreşti mai sus menţionate se reţine cu autoritate de lucru judecat că petentei trebuia să i se reconstituie şi să i se elibereze titlul de proprietate pe terenul primit de G.A.G Sf. Ilie şi nu pe cel aflat în administrarea Direcţiei judeţene pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava, întrucât pe acest teren s-au făcut investiţii şi nu poate face obiectul reconstituirii în raport de dispoziţiile art. 42 pct. 3 Legea nr. 18/1991.
Nu s-a reţinut nici un moment că petenta nu ar fi fost îndreptăţită să i se reconstituie dreptul de proprietate, ci doar că titlul de proprietate a fost emis pentru amplasamentul în discuţie cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 18/1991.
Prin urmare, dreptul de proprietate asupra terenului reconstituit reclamantei în baza legii fondului funciar nu a fost anulat şi nici contestat.
Chiar dacă terenul a fost exclus din titlul de proprietate pentru considerentele mai sus arătate, reconstituirea dreptului de proprietate a rămas valabilă prin hotărârea de validare, act de competenţa exclusivă a Comisiei judeţene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, emis în baza notei de propunere întocmite de Comisia locală de fond funciar în conformitate cu dispoziţiile art. 59-51 Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3 Legea nr. 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare, art. 6 şi art. 41 H.G. nr. 890/2005.
În aceste circumstanţe, reclamanta are posibilitatea de a solicita în baza legilor fondului funciar punerea efectivă în posesie pe un alt amplasament şi apoi emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 2.268 mp teren.
În ceea ce priveşte atribuirea efectivă a terenului, această operaţiune se va face pe un alt amplasament liber, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (2) Legea nr. 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare, iar, în ipoteza neacceptării ofertei, beneficiarul actului de reconstituire are deschisă procedura reglementată de art. 3 alin. (4) Legea nr. 1/2000 raportat la Titlu VII Legea nr. 247/2005 pentru a obţine despăgubiri.
Împotriva menţionatei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamanta A.V..
Prin decizia civilă nr. 6 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că în mod corect a sesizat prima instanţă de fond incidenţa dispoziţiilor art. 8 Legea nr. 10/2001, potrivit cărora nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar, solicitate potrivit prevederilor acestei legi.
Terenul în litigiu, a fost preluat de G.A.C. Sf. Ilie, apoi a fost transmis prin schimb în administrarea Centrului de Insămânţări Artificiale Suceava, G.A.C. Sf. Ilie primind teren echivalent în lotul zootehnic al C.I.A. Suceava.
Autoarei reclamantei, R.A., i s-a reconstituit dreptul de proprietate în conformitate cu dispoziţiile Legii fondului funciar, eliberându-i-se tidul de proprietate din 15 august 1996.
La cererea pârâtei din prezenta cauză, tidul a fost anulat parţial, în sensul excluderii parcelei în litigiu. Prin decizia civilă nr. 2008 din 25 iunie 2002, instanţa de recurs a reţinut că prin schimbul din anul 1962 a operat o subrogaţie reală cu tidu universal, terenul primit de G.A.C. Sf. Ilie dobândind situaţia juridică a acestei parcele, încât reclamantei trebuia să i se elibereze titlu pe terenul primit la schimb de G.A.C.
Reconstituirea dreptului de proprietate pe numele autoarei reclamantei s-a efectuat prin hotărârea Comisiei Judeţene Suceava nr. 7115 din 12 septembrie 1991, act ce nu a fost contestat s-au anulat. Prin urmare, în prezent reclamanta are reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 2.268 mp, având a se adresa Comisiei abilitate conform Legii nr. 18/1991 pentru atribuirea efectivă a terenului pe un alt amplasament şi eliberarea tidului de proprietate.
Împrejurarea că altor persoane care au avut în proprietate teren învecinat li s-a restituit terenul pe vechiul amplasament nu poate constitui motiv de schimbare a sentinţei apelate în speţă.
Împotriva menţionatei decizii a declarat şi motivat recurs, în termen legal, apelanta-reclamantă A.V. invocând motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ..
În argumentarea recursului s-a arătat că recurenta nu împărtăşeşte considerentele expuse în motivare de către instanţe, întrucât, prin Decizia nr. 51 din 15 aprilie 2008, Curtea de Apel Suceava, a constatat că excepţia tardivităţii formulării notificării la Legea nr. 10/2001 nu este fondată şi a trimis cauza spre rejudecare, stabilind astfel cadrul legal al soluţionării cauzei ca fiind Legea nr. 10/2001 şi nu Legea nr. 18/1991, cum susţine instanţa.
În condiţiile în care instanţa constată că pârâta Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava are calitate procesuală pasivă în cauză, (în subordinea căreia se află O.J.R.S.A Suceava la această dată) refuzul unităţii deţinătoare a imobilului in litigiu de a retroceda suprafaţa în cauză se constată a fi nejustificat, faţă de probatoriul administrat în cauză.
S-a mai precizat că, până la această dată, toate celelalte persoane care au deţinut teren, înainte de înfiinţarea O.J.R.S.A, şi-au redobândit terenurile în acest perimetru prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Situaţia juridică a terenului în litigiu, în suprafaţă de 2.268 mp, rezultă din cuprinsul cărţii funciare, Dosarul nr. 3581/86/2007 al Tribunalului Suceava, unde se menţionează că acest teren a avut destinaţia de teren arabil la data dobândirii în proprietate de către autorul reclamantei. De asemenea, în notificarea adresată de reclamantă Oficiului de Reproducţie şi Selecţia Animalelor Suceava, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, se menţionează că terenul are destinaţia de teren arabil.
Din considerentele deciziei civile nr. 2008 din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Suceava, rezultă că acest teren a fost preluat de G.A.C. Sf. Ilie făcând obiect al unui contract de schimb cu Centrul de Insămânţări Artificiale Suceava, astfel că terenul primit în schimb de către G.A.C. Sf. Ilie a dobândit situaţia juridică a acestei parcele şi pe acest teren trebuia să i se reconstituie reclamantei dreptul de proprietate, astfel cum au motivat ambele instanţe de fond în prezenta cauză, făcând aplicarea subrogaţiei reale cu titlu universal.
Ulterior, astfel cum reiese din înscrisurile aflate la Dosarul nr. 3581/86/2007 al Tribunalului Suceava, terenul în litigiu nu a fost expropriat, nu se află amplasat în intravilanul domeniului public al comunei Şcheia şi nu s-a primit de către reclamantă teren în compensare.
Înalta Curte observă că a fost emis, în temeiul Legiinr. 18/1991, un titlu de proprietate din 1996 prin care reclamantei i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu, însă acest titlu a fost anulat parţial, numai în ceea ce priveşte amplasamentul acestei parcele de teren, prin sentinţa civilă nr. 1327/2001, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 2008 din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Suceava, menţionată anterior.
Prin această decizie s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că dreptul de proprietate al reclamantei este corect stabilit în titlul de proprietate din 1996, numai amplasamentul este indicat greşit căci terenul este ocupat de amenajări, conform art. 42 alin. (3) al Legea nr. 18/1991.
Prin urmare, dreptul reclamantei a făcut obiect de analiză pe cale judecătorească în aplicarea Legea nr. 18/1991, fiind recunoscut în mod irevocabil pe această cale, astfel încât devine incident art. 8 al Legii nr. 10/2001 potrivit cu care nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, astfel cum este cazul în speţă.
Posibilitatea de revendicare a terenurilor în temeiul Legii nr. 10/2001 este dată de situaţia premiză ca terenurile să aibă caracter intravilan la data formulării notificării şi să nu fi făcut obiect de analiză în temeiul Legii nr. 18/1991, deoarece nimănui nu îi este permis să îşi valorifice un drept pe două căi, conform principiului electa una via non datur recursus ad alteram.
De altfel, prin dispoziţia din 8 decembrie 2005 a Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava, a fost respinsă notificarea formulată de către reclamanta din prezenta cauză în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în litigiu, cu motivarea că terenul aparţine domeniului public, iar autoarea notificării se poate adresa Comisiei Comunale Şcheia de aplicare a Legii nr. 18/1991 pentru a i se acorda teren în compensare, această dispoziţie nefiind contestată.
Argumentul recurentei potrivit căruia prin decizia civilă nr. 51/2008 a Curţii de Apel Suceava, prin care s-a finalizat primul ciclu procesual în prezenta cauză, s-a constatat că notificarea pe Legea nr. 10/2001 nu este tardivă, ceea ce ar atrage, în opinia recurentei, incidenţa pe fondul cauzei a Legii nr. 10/2001, nu poate fi primit.
Verificând conţinutul acestei decizii, Înalta Curte constată că instanţa de apel a observat că prima instanţă a intrat în analiza fondului cauzei, fără să administreze probe şi să acorde părţilor cuvântul pe fondul cauzei, mai mult a rămas în pronunţare numai pe excepţie. În considerarea acestor neregularităţi, încă de la începutul motivării soluţiei, s-a făcut precizarea că instanţa de apel va examina cauza doar sub aspectul faţă de care părţile au pus concluzii şi şi-au făcut apărări, respectiv numai asupra tardivităţii formulării notificării.
Verificarea respectării termenului de formulare a notificării întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 se realizează strict prin raportare la textul de lege invocat de reclamant, ca şi temei juridic al acţiunii, constituind un aspect peremptoriu care trebuie analizat cu prioritate, deoarece, în situaţia în care s-ar constata depăşirea termenului legal, nu ar mai fi necesară analiza nici unui motiv de nelegalitate, căci instanţa nu ar fi legal investită. Numai după ce se constată că instanţa a fost investită în termenul legal, aceasta poate trece la analizarea altor aspecte legate de verificarea competenţei, de timbraj, de admisibilitatea acţiunii, de verificarea cadrului procesual, iar apoi a problemelor de fond ale cauzei.
Prin urmare, dezlegarea dată de instanţă aspectelor de tardivitate se realizează în limita temeiului juridic invocat de reclamant, iar nu prin raportare la temeiul juridic care guvernează raportul juridic dedus judecăţii potrivit legii aplicabile, cunoscut fiind că temeiul juridic aplicabil cauzei este cel prevăzut de lege, iar nu cel invocat de reclamant.
Cu toate acestea, potrivit principiului disponibilităţii, reclamantul poate investi instanţa cu o cerere pe care el o consideră supusă domeniului de reglementare a unei anumite legi, urmând ca această calificare să fie cenzurată de către instanţă, însă numai după ce aceasta se consideră legal investită. Astfel fiind, aspectele privind investirea instanţei, cum sunt cele referitoare la tardivitate, constituie aspecte de ordin procedural şi se analizează în considerarea legii pe care reclamantul îşi întemeiază cererea şi care conţin reglementări specifice sub acest aspect.
Numai după ce se consideră legal investită, instanţa va trece la analizarea legii aplicabile cauzei, putând constata că temeiul juridic care reglementează raportul juridic dedus judecăţii este diferit de cel indicat de reclamant. În aceste condiţii, argumentele juridice avute în vedere la soluţionarea excepţiei tardivităţii nu pot lega instanţa în dezlegarea aspectelor care privesc fondul cauzei.
În aceste condiţii, faptul că în primul ciclu procesual s-a făcut aplicarea Legii nr. 10/2001, acest aspect fiind dezlegat în mod irevocabil numai sub aspectul tardivităţii formulării notificării, nu constituie un argument pentru imposibilitatea schimbării temeiului juridic al acţiunii.
Nici argumentul recurentei că, până la această dată, toate celelalte persoane care au deţinut teren, înainte de înfiinţarea O.J.R.S.A, şi-au redobândit terenurile în acest perimetru prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile nu este suficient pentru admiterea acţiunii, deoarece nu s-a dovedit că situaţia juridică a imobilelor în discuţie a fost identică cu cea din prezenta cauză, iar practica judiciară nu constituie izvor de drept.
Pentru aceste argumente şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de apelanta-reclamantă A.V. împotriva deciziei nr. 6 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6744/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6742/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
