ICCJ. Decizia nr. 740/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 740/2010
Dosar nr. 377/62/200.
Şedinţa publică din 9 februarie 2010
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Braşov, secţia civilă, la 11 ianuarie 2007, reclamantul S.A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii Comuna Vulcan, prin primar, Primarul Comunei Vulcan şi Comisia Locală de Aplicare a Legii 10/2001, să se dispună obligarea acestora la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a grădinii de 860 mp, înscrisă în C.F. 428 Vulcan, nr.top. 93, cu plata unei amenzi civile de 50 lei pentru Satul Român şi 100 lei pentru reclamant.
Prin întâmpinare, pârâţii au solicitat respingerea cererii, arătând că, asupra solicitării reclamantului, s-au pronunţat prin Dispoziţia nr. 574/2004 prin care s-au acordat despăgubiri, acceptate de reclamant. În acelaşi sens, s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, întrucât, prin declaraţia autentificată sub nr. 752 din 7 aprilie 2004 a acceptat soluţia adoptată prin dispoziţia menţionată.
Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 319/S din 14 mai 2007, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins acţiunea acestuia ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamantul, împreună cu fratele său, S.I., au depus notificarea nr. 40/2002, cu privire la imobilul din Vulcan, înscrise în C.F. nr. 428 Vulcan, sub nr.top 92 şi 93, casă de 824,40 mp şi grădină de 900 mp.
La 15 aprilie 2002, reclamantul a donat fratelui său partea sa din dreptul de proprietate asupra imobilului menţionat, potrivit declaraţiei autentificate sub nr. 4448, iar la 12 martie 2004, pârâta Primăria Comunei Vulcan a emis dispoziţia nr. 574, prin care a respins cererea de restituire în natură propunând acordarea de drepturi băneşti de 36.412 dolari SUA, respectiv echivalentul în lei al acestei sume.
La 7 aprilie 2003, fratele reclamantului, S.I. a acceptat prevederile dispoziţiei menţionate.
Prima instanţă a considerat că, întrucât reclamantul este parte în dispoziţia contestată, calitatea sa procesuală se justifică, motiv pentru care excepţia invocată prin întâmpinare de către pârâţi a fost respinsă.
S-a considerat, însă, că, întrucât prin adresa din 22 iunie 2005, reclamantul a solicitat punerea în executare a dispoziţiei şi restituirea în natură a terenului de sub nr.top 93, cu privire la care s-a pronunţat pârâta prin dispoziţia atacată, revenirea asupra donaţiei autentice făcute fratelui său, are consecinţe juridice numai în raporturile dintre părţi şi nu şi în ceea ce priveşte dispoziţia contestată.
Împotriva hotărârii menţionate a declarat apel reclamantul, susţinând că notificarea trebuia soluţionată prin restituirea în natură a imobilului, potrivit normelor legale, iar, pe de altă parte, dispoziţia nr. 574 din 12 martie 2004 a Primăriei Vulcan nu a putut fi pusă în executare, grădina aferentă construcţiei înstrăinate de stat, putând fi restituită în natură, deoarece se află şi în prezent în proprietatea acestuia.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze de minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 186/A din 14 decembrie 2007, a respins apelul reclamantului ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că prezenta contestaţie este tardivă, această excepţie fiind, de altfel, invocată la fond de către pârâtă, dar nepusă în discuţia părţilor.
S-a considerat că nu s-a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) (fost art. 24) din Legea nr. 10/2001 şi s-a constatat că oferta de despăgubire a fost acceptată prin act autentic valid de către mandatarul părţii, conform art. 24 alin. (3) din Legea 10/2001.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs reclamantul S.A., în termenul legal.
Prin motivele de recurs, reclamantul a susţinut, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că, în mod cu totul eronat, instanţa de apel nu a făcut nicio referire la răspunsurile la interogatoriu date de Comisia Locală pentru aplicarea Legii 10/2001 şi, de către Primăria Vulcan, în sensul că sunt de acord cu emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a terenului grădină, în suprafaţă de 860 mp, cu condiţia ca reclamantul să facă dovada cetăţeniei române.
S-a arătat de către recurent că refuzul restituirii în natură, motivat de neîndeplinirea obligaţiei de a face dovada cetăţeniei române, nu are suport legal, raportat la dispoziţiile art. II titlul II din OUG nr. 184/2002.
Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs a vizat faptul că Primăria Vulcan nu a achitat despăgubirile băneşti acordate prin dispoziţia contestată şi nici nu a înaintat dosarul Guvernului României în vederea acordării acestora, tergiversând astfel soluţionarea notificării.
Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, Curtea va constata că acestea nu se circumscriu motivului de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel criticile formulate prin primul motiv de recurs nu vizează soluţia pronunţată de instanţa de apel în sensul constatării tardivităţii contestaţiei reclamantului conform dispoziţiilor art. 26 alin. (3) (fost art. 24) din Legea nr. 10/(2001.
Recurentul se referă la omiterea pronunţării asupra răspunsurilor la interogatoriu date de pârâte, respectiv la neanalizarea unei probe administrate, care prezenta concludenţă în cauză cu referire la posibilitatea restituirii în natură a grădinii de 860 mp.
În contextul judecării apelului prin admiterea excepţiei tardivităţii contestaţiei, această critică nu se circumscrie soluţiei pronunţate prin Decizia recurată, astfel că nu poate fi analizată.
Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs referitoare la neacordarea despăgubirilor stabilite prin Decizia contestată, de asemenea, nu se circumscrie soluţiei pronunţate şi nici nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., neconstituind o critică de nelegalitate ci o exprimare a nemulţumirii reclamantului determinată de tergiversarea punerii în executare a dispoziţiei contestate.
Pentru aceste considerente, Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 306 alin. ultim C. proc. civ., urmează să constate că niciunul dintre motivele de recurs nu se circumscrie cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentul reclamant şi nici celorlalte motive prevăzute de art. 304 C. proc. civ., şi, în consecinţă, să constate nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul S.A. împotriva deciziei nr. 186/Ap din 14 decembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 739/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 738/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
