ICCJ. Decizia nr. 748/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 748/2010
Dosar nr. 3574/3/2008
Şedinţa publică din 9 februarie 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1511 F din 30 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii M.D. şi E.M. împotriva pârâtului Municipiul Bucureşti, prin primarul general, care a fost obligat să le restituie, în deplină proprietate, imobilul situat în Bucureşti, cu excepţia părţii din imobil înstrăinată prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3820 din 19 decembrie 2000, încheiat între Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi R.S.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor lor privind imobilul trecut abuziv în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 303/A din 14 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauza cu minori şi de familie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că nu a fost stabilit cadrul procesual, respectiv dacă acţiunea în revendicare a fost întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ., situaţie în care acţiunea este inadmisibilă, sau pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, că procedura administrativă este în curs de derulare, notificarea urmând a fi soluţionată printr-o dispoziţie motivată şi că imobilul nu a fost preluat abuziv de către stat prin Decretul nr. 92/1950.
Recursul este nefondat.
Chiar dacă reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea şi pe prevederile art. 480 C. civ. şi pe cele ale Legii nr. 10/2001, din motivarea acţiunii rezultă clar faptul că temeiul de drept îl constituie dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanţii precizând că au formulat notificare în anul 2001, care însă nu a fost soluţionată, situaţie în care au înregistrat acţiunea la instanţă, la data de 13 iunie 2007, deoarece neemiterea dispoziţiei motivate de către pârât echivalează cu refuzul acestuia de a da curs notificării.
În ceea ce priveşte caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat, prin art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit că imobilele naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950 sunt imobile preluate abuziv.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general împotriva deciziei nr. 303/A din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 749/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 746/2010. Civil → |
|---|
