ICCJ. Decizia nr. 855/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 855/2010
Dosar nr. 612/119/2006
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1451 din 07 octombrie 2008, Tribunalul Covasna a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Oraşul Covasna şi a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta O.L.l. în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Covasna prin primar, iar în consecinţă:
A anulat dispoziţiile nr. 76/2001 şi nr. 125 din 19 iulie 2002 emise de Primăria Oraşului Covasna.
A obligat pe primarul Oraşului Covasna să procedeze la emiterea unei noi dispoziţii prin care să dispună restituirea în natură a imobilului identificat în C.F. Covasna, alcătuit din construcţii şi terenul aferent de 680 mp, situat în oraşul Covasna, jud. Covasna, în favoarea reclamantei, cu stabilirea obligaţiei de a menţine destinaţia imobilului pe care o are în prezent, de sediu primărie, pe o perioadă de până la 3 ani, în condiţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, a H.G. nr. 1886/2006 şi întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele acesteia.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, care, prin Decizia nr. 5/Ap din 28 ianuarie 2009, a respins apelul pârâtului ca nefondat, precum şi cererea de intervenţie în interesul apelantului-pârât, formulată în această etapă procesuală de Primarul Oraşului Covasna.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut, în esenţă, că soluţia restituirii în natură, dispusă în primă instanţă, se justifică în raport de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către pârât, care a criticat-o pentru nelegalitate în baza motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6 teza a II-a, pct. 7 teza I, pct. 8 şi pct. 9 teza a II-a C. proc. civ.
Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare, invocând, însă, în şedinţa publică din 12 februarie 2010 excepţia inadmisibilităţii recursului, cu motivarea că hotărârea primei instanţe putea fi atacată doar cu recurs la curtea de apel, conform art. 2 alin. (2) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, astfel că deşi instanţa anterioară a calificat greşit calea de atac ca fiind apel în loc de recurs şi a judecat în complet de apel, părţile nu mai au deschisă calea recursului la instanţa supremă.
Ceea ce pretinde intimata-reclamantă este, deci, faptul că hotărârea primei instanţe fiind supusă numai recursului, curtea de apel a soluţionat greşit cauza ca instanţă de apel, or, procedând în acest mod, curtea de apel a pronunţat o hotărâre atacabilă cu recurs, conform dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., astfel că excepţia inadmisibilităţii recursului nu poate fi primită.
Argumentele invocate de intimata-reclamantă în susţinerea excepţiei inadmisibilităţii recursului conturează, în fapt, motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., deoarece aduc în discuţie nelegala alcătuire a completului de judecată care a soluţionat calea de atac împotriva sentinţei de fond, ca urmare a calificării greşite a căii de atac drept apel în loc de recurs.
Acest motiv de ordine publică, asupra căruia părţile şi-au spus cuvântul în şedinţa publică din 12 februarie 2010, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., este fondat şi pe temeiul lui recursul pârâtului va fi admis în considerarea următoarelor argumente:
Prin cererea de chemare în judecată cu care a învestit tribunalul, reclamanta a solicitat modificarea dispoziţiilor administrative de acordare de despăgubiri băneşti pentru imobilul obiect al notificării din 2001, emise de primarul Oraşului Covasna anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, în baza art. 16 din Legea nr. 10/2001 nemodificată, în sensul restituirii în natură a acestui imobil în baza prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, aşa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 247/2005. în drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 2 din anexa 2 la Legea nr. 10/2001.
Rezultă că acţiunea reclamantei are natura juridică a contestaţiei reglementate de art. 2 alin. (1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, reprodus în anexa 2 la Legea nr. 10/2001.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005 (intrată în vigoare la 24 iulie 2005), deciziile sau dispoziţiile având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a acestui act normativ şi nevalorificate, pot fi atacate la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, hotărârea pronunţată de prima instanţă poate fi atacată cu recurs la curtea de apel.
Prin urmare, raportat la natura pricinii şi la dispoziţiile legale enunţate, hotărârea pronunţată în cauză în primă instanţă de Tribunalul Covasna era susceptibilă numai de exerciţiul căii de atac a recursului.
Curtea de Apel Braşov a judecat, însă, ca instanţă de apel, în compunerea de 2 judecători prevăzută de lege pentru judecata apelului, şi nu ca instanţă de recurs, în compunerea de 3 judecători impusă de dispoziţiile art. 54 alin. (2) teza a II-a din Legea de organizare judiciară nr. 304/2004, republicată.
Calificând greşit calea de atac exercitată împotriva sentinţei primei instanţe drept apel în loc de recurs şi judecând în compunerea prevăzută de lege pentru apel, curtea de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, supusă casării în baza art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
Pe temeiul acestui motiv, care face de prisos analizarea criticilor formulate de recurentul - pârât, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel, ca instanţă de recurs. Soluţia casării cu trimitere se justifică, chiar în absenţa unui text legal în acest sens, întrucât curtea de apel este singura instanţă competentă să judece recursul în cauză, potrivit art. 2 alin. (2) din Titlul I al Legii nr. 247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Oraşul Covasna prin primar împotriva Deciziei nr. 5/Ap din 28 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel, ca instanţă de recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 844/2010. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 867/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
