ICCJ. Decizia nr. 970/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 970/2010
Dosar nr. 4274/117/2008
Şedinţa publică de la 16 februarie 2010
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 9 octombrie 2008, reclamanta SC D.I.E. SRL a solicitat instanţei să dispună, prin hotărârea ce se va pronunţa, obligarea pârâţilor C.G. şi C.E.D. să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului teren şi casă de locuit situat în localitatea Mihai Viteazu, judeţul Cluj, identificat în C.F. Mihai Viteazu, cu suprafaţă totală de 700 mp, prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare autentic la notar public, iar încaz de refuz, sentinţa civilă să ţină loc de act de înstrăinare autentic cu consecinţa întabulării dreptului reclamantului de proprietate.
Tribunalului Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 87 din 12 februarie 2009 a admis acţiunea, a obligat pârâţii să încheie cu reclamanta contract autentic de vânzare-cumpărare pentru imobil, potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţi la data de 29 mai 2008 sau, în caz contrar, hotărârea va ţine loc de act apt de întabulare şi a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului astfel dobândit, cu titlu de cumpărare.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi la data de 29 mai 2008, pârâţii au înstrăinat reclamantei imobilul în litigiu şi s-au obligat a transfera ulterior, respectiv până la data de 15 iunie 2008, în favoarea reclamantei dreptul de proprietate. Preţul stipulat, în sumă de 500.000 lei, a fost achitat integral în trei tranşe, prin transfer bancar, conform menţiunilor cuprinse în antecontract. Apărările pârâţilor în sensul că preţul nu a fost achitat în întregime şi că sumele achitate au fost plătite cu alt titlu, raporturile intervenite între părţi având caracter mai complex, nu au fost dovedite, iar potrivit extraselor de cont depuse în copie la dosar, sumele de bani au fost achitate în baza contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel pârâţii C.G. şi C.E.D., solicitând schimbarea în totalitate a sentinţei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia civilă nr. 214/A din data de 2 iulie 2009, a respins ca nefondat apelul, reţinând în motivare că pârâţii nu neagă încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare şi s-a dovedit prin extrasele de cont B.C.R. din 29 mai 2008, din 03 iunie 2008 şi respectiv, din 06 iunie 2008 că plăţile s-au făcut cu titlu de avans la contractul de vânzare-cumpărare şi apoi cu titlu de plată antecontract vânzare-cumpărare, concluzia care se impune fiind că susţinerile pârâţilor sunt lipsite de orice suport probator.
Împotriva acestei decizii au exercitat calea de atac a recursului pârâţii, susţinând că atât tribunalul, cât şi curtea de apel au dat hotărâri eronate şi solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta SC D.I.E. SRL.
În dezvoltarea recursului, ce nu a fost motivat în drept, pârâţii au făcut o prezentare a situaţiei de fapt, arătând care au fost raporturile dintre părţi, relaţiile de afaceri ce s-au derulat între societăţile comerciale ale părţilor, precum şi situaţia plăţii sumelor de bani vehiculate în cauză.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza excepţiile invocate, respectiv tardivitatea şi nulitatea recursului.
Potrivit dovezilor de primire aflate la filele 18 şi 19 din Dosarul nr. 4274/117/2008 al Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 214/A din 2 iulie 2009 a fost comunicată pârâţilor C.G. şi C.E.D. la data de 17 iulie 2009.
Recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost înregistrat la Curtea de Apel Cluj la data de 31 iulie 2009, ultima zi pentru declararea acestuia fiind 3 august 2009 (luni).
Având în vedere că recursul a fost declarat înlăuntrul termenului legal, excepţia tardivităţii urmează a fi respinsă.
Cu privire la excepţia nulităţii recursului este de reţinut că, potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obţine doar în condiţiile de nelegalitate strict reglementate prin dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În speţă, pârâţii nu s-au conformat exigenţelor cerute de art. 3021, 304 C. proc. civ., pentru că în cererea de recurs nu au indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nu au formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, iar susţinerile acestora nu sunt structurate din punct de vedere juridic.
Astfel, recurenţii nu s-au conformat obligaţiei de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a motivelor nu permite instanţei să realizeze în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea în limitele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Prin „precizări şi completări ale motivelor de recurs” depuse de recurenţii-pârâţi în dosarul de recurs la data de 8 februarie 2010, mult după împlinirea termenului procedural, aceştia au invocat în mod formal incidenţa dispoziţiilor art. 312 pct. 3 şi 4 raportat la art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., reiterând susţinerile cu caracter general prezentate prin cererea de recurs.
Ca urmare, întrucât recurenţii nu au formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de textul legal susmenţionat, rezumându-se la expunerea unor fapte şi afirmaţii, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 303(2) C. proc. civ.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii-pârâţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă, constând în onorariu de avocat. Acestea nu se justifică a fi acordate în cuantumul solicitat, urmând a fi micşorate în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., faţă de soluţia adoptată de instanţă, de constatare a nulităţii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii declarării recursului.
Constată nulitatea recursului declarat de pârâţii C.G. şi C.E.D. împotriva Deciziei civile nr. 214/A din data de 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă recurenţii la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC D.I.E. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 968/2010. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 971/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
