ICCJ. Decizia nr. 972/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 972/2010
Dosar nr. 38660/3/2008
Şedinţa publică de la 16 februarie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 349/A din 4 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, împotriva sentinţei prin care a fost obligat la restituirea terenului situat în Bucureşti, sector 6 în suprafaţă de 293 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză; a mai fost obligat pârâtul să emită dispoziţie cu propunere de acordare de despăgubiri ce vor fi stabilite în condiţiile titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru terenul în suprafaţă de 227 mp imposibil de restituit în natură.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că „termenul de 60 de zile considerat de apelant ca fiind de recomandare pentru soluţionarea notificării, în toate formele de la apariţia Legii nr. 10/2001 şi până la ultima modificare prin Legea nr. 1/2009 şi ultimele Norme de aplicare a acestei legi nu reiese această concluzie".
Este adevărat că cele 60 de zile faţă de numărul mare de notificări nu poate fi respectat, dar natura termenului nu poate fi schimbată şi apelanta trebuie să soluţioneze notificarea în cele 60 de zile prevăzute de lege.
Celelalte critici sunt de ordin general, atâta timp cât la baza restituirii şi soluţionării cauzei a stat o expertiză, probă care este edificatoare şi răspunde chiar motivelor de apel.
2. Recursul
2.1. Motive
Municipiul Bucureşti, prin primar general, a declarat recurs motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
Termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare iar depăşirea lui poate fi sancţionată cel mult cu obligarea unităţii deţinătoare la despăgubiri.
Termenul de 60 de zile curge numai după completarea dosarelor de notificare cu actele necesare. Procedura administrativă presupune o serie de verificări ample şi laborioase, inclusiv sub aspectul regimului juridic al terenului în discuţie, sub aspectul neafectării sale de elemente de sistematizare şi utilităţi publice.
2.2. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit. art. 23, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Faţă de prevederile art. 25.1. alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, prorogarea termenului de 60 de zile în care unitatea notificată, trebuie să emită decizie sau dispoziţie motivată este posibilă dacă, în intervalul de 60 de zile de la data depunerii notificării, unitatea deţinătoare comunică persoanei care a făcut notificarea faptul că documentaţia depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
Notificarea nr. 2483 a fost comunicată Primăriei Municipiului Bucureşti în 14 noiembrie 2001.
Faţă de prevederile legii speciale de reparaţie incidente în cauză, Primăria Municipiului Bucureşti trebuia să soluţioneze această notificare în termen de 60 de zile.
Prorogarea termenului de emitere a deciziei/dispoziţiei asupra notificării putea avea loc dacă, în acelaşi interval de 60 de zile, unitatea notificată ar fi comunicat persoanei îndreptăţite aspectele enunţate în Normele metodologice.
De vreme ce prorogarea termenului îi profită, cea care trebuie să facă dovada îndeplinirii acestor cerinţe este unitatea notificată, aspect care nu a format obiectul vreunei probaţiuni.
Drept urmare, soluţia instanţelor de fond de a obliga unitatea notificata, restituie terenul în natură şi să emită dispoziţie cuprinzând propunerea de acordare de despăgubiri a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 25 din Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general împotriva Deciziei nr. 349/A din data de 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 971/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 973/2010. Civil. Conflict de competenţă. Recurs → |
|---|
