ICCJ. Decizia nr. 962/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 962/2010
Dosar nr. 21151/3/2007
Şedinţa publică de Ia 16 februarie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 84/A din 28 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC D.S. SRL
Pentru a decide astfel instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte modalitatea de determinare a bazei de calcul şi a sumei datorate de către apelantă la efectuarea raportului de expertiză, expertul a avut în vedere precizările pârâtei în sensul că ar realiza venituri şi din alte obiecte de activitate decât retransmiterea programelor T.V., precum şi înscrisurile pe care aceasta i le-a pus la dispoziţie. în apel, la termenul la care s-au discutat probele, apelanta nu a cerut decât administrarea probei cu înscrisuri şi, deşi i s-a acordat un termen în acest sens, nu şi-a îndeplinit obligaţia de a ataşa la dosar alte acte decât cele care erau deja depuse odată cu apelul.
Pârâta nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză până la primul termen ce a urmat comunicării raportului de expertiză.
Este legală obligarea pârâtei la plata T.V.A.-ului iar penalităţile de întârziere şi cheltuielile de judecată nu au fost raportate la T.V.A.
A fost considerat nefondat şi motivul de apel prin care s-a susţinut că în mod eronat au fost obligaţi la remiterea către reclamantă a raportului privind numărul de abonaţi deoarece SC D.S. SRL a fost înstrăinată la 10 ianuarie 2007 o altă societate comercială iar prima instanţă a obligat pârâta să comunice reclamantei raportul cuprinzând lista serviciilor de programe retransmise prin cablu, numărul abonaţilor şi valoarea abonamentului pentru perioada mai 2005 - decembrie 2006 iar nu după data de 10 ianuarie 2007.
2. Recursul
2.1. Motive
Apelanta pârâtă a declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
La al doilea termen de judecată recurenta a solicitat amânarea cauzei în mod legal pentru a-şi susţine apărarea apelului şi a-l dovedi cu acte, iar nejustificat instanţa a rămas în pronunţare privând recurenta de dreptul constituţional la apărare.
De asemenea, „invocăm aceleaşi argumente ca şi în apel în susţinerea prezentului recurs".
2.2. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul este nefondat, şi va fi respins în consecinţă, pentru următoarele considerente:
Conform art. 156 C. proc. civ., instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Cererea depusă la 30 martie 2009 de către avocat P.M., prin care a arătat faptul că nu se poate prezenta la termenul din 7 aprilie 2009, motivat de faptul că ar avea dosare la alte instanţe, nu a fost însoţită de dovezi din care să rezulte aspectele invocate, astfel încât în mod corect judecătorii apelului au considerat că nu este întemeiată. în egală măsură, avocatul aflat în imposibilitate de prezentare are obligaţia asigurării substituirii.
Cât priveşte faptul că în cererea de recurs se arată că partea „invocă aceleaşi argumente ca şi în apel în susţinerea prezentului recurs", Înalta Curte a considerat că nu se poate socoti învestită cu analiza vreunei critici, motivele de nelegalitate a hotărârii date în apel trebuind să fie prezentate explicit prin cererea de recurs, aşa cum rezultă din art. 303 alin. (1) C. proc. civ.
În etapa recursului, cale extraordinară de atac, nu sunt incidente prevederi precum cele înscrise în art. 292 alin. (2) C. proc. civ., conform cu care în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprind motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă.
Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. - faţă de faptul că singurul motiv de recurs este în legătură cu nesocotirea unor dispoziţii procedurale.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
Întrucât recurenta se află în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ. va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC D.S. SRL împotriva Deciziei nr. 84/A din data de 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Obligă pe recurentă la 1075 lei cheltuieli de judecată către intimata U.C.M.R. - A.D.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 960/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 966/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
