ICCJ. Decizia nr. 991/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 991/2010
Dosar nr. 882/99/2008
Şedinţa publică din 17 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1304 din 15 septembrie 2008 Tribunalul Iaşi a respins acţiunea formulată de reclamanţii D.D., D.E., D.F. şi M.E. privind anularea dispoziţiei nr. 100 din 30 ianuarie 2008 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Iaşi prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului situat în Iaşi, cu motivarea că notificatorii nu au depus înscrisurile doveditoare ale calităţii de persoane îndreptăţite la restituire.
Faţă de împrejurarea că nu s-au depus actele doveditoare, tribunalul a respins cererea reclamanţilor şi a menţinut dispoziţia atacată.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii D.D., D.E. şi M.E. susţinând, că în exercitarea rolului activ, instanţa trebuia să solicite depunerea actelor doveditoare. Neprocedând astfel, s-a trecut la soluţionarea cauzei fără a asigura administrarea în cauză a probatoriilor necesare, iar reclamanţii au fost privaţi de un tratament echitabil în justiţie.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 10 din 21 ianuarie 2009 a respins apelul reţinând că s-au depus la dosar, la solicitarea instanţei, contractul de vânzare cumpărare încheiat la 10 noiembrie 1945 prin care autorul reclamanţilor, D.D. a dobândit suprafaţa de 1440 mp teren în Iaşi şi înscrisuri emise de autorităţile competente din conţinutul cărora a rezultat că terenul solicitat nu figurează ca expropriat.
Instanţa a apreciat că din înscrisurile depuse nu a rezultat situaţia imobilului după data dobândirii de către autorul reclamanţilor şi nici dacă este vorba despre imobilul solicitat. De asemenea, nu s-a dovedit preluarea abuzivă a imobilului.
Ca atare, instanţa de apel a considerat că reclamanţii nu sunt persoane îndreptăţite la măsurile reparatorii şi a respins apelul.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii D.D., D.E. şi M.E. învederând că Decizia a fost pronunţată faţă de o persoană fără capacitate de folosinţă întrucât reclamantul D.F. a decedat la 20 ianuarie 2008, iar pe fondul cauzei, înscrisurile depuse la dosar dovedesc calitatea de persoane îndreptăţite. Aceste înscrisuri, coroborate cu faptul că în prezent terenul se află în proprietatea statului constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă.
Recurenţii nu au indicat temeiul recursului, însă analiza criticilor formulate face posibilă încadrarea acestora în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul este fondat pentru motivele care succed.
Nu se poate reţine prima critică inserată în motivarea recursului.
La dosarul de apel a fost depus, la fila 13, certificatul de moştenitor nr. 21 din 12 martie 2008 emis de BNP S.B., conform căruia unica moştenitoare a defunctului D.F. este soţia supravieţuitoare, D.L.G., iar instanţa, prin încheierea din 10 decembrie 2008 a dispus introducerea acestei moştenitoare în cauză şi citarea ei în calitate de intimat.
Celelalte critici vor fi reţinute.
In materia Legii nr. 10/2001, dată fiind perioada mare de timp care a trecut de la momentul preluării imobilelor de către stat, legiuitorul a statuat că proba dreptului de proprietate asupra imobilelor, precum şi preluarea abuzivă a acestora, se poate realiza şi prin alte mijloace de probă decât cele admise în litigiile de drept comun.
Potrivit art. 23 al Legii nr. 10/2001 actele doveditoare ale dreptului de proprietate se pot depune până la data soluţionării notificării.
Deoarece textul nu conţine prevederi speciale în privinţa dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite asupra imobilelor solicitate, înseamnă că aceste prevederi se întregesc cu cele cuprinse în pct. 23.1 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007, în conformitate cu care, prin acte doveditoare se înţelege orice acte translative de proprietate, extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, acte sub semnătură privată încheiate înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950, expertize judiciare sau extrajudiciare sau orice alte înscrisuri de care persoana îndreptăţită înţelege să se folosească în dovedirea cererii sale. Ca urmare, rezultă că, în privinţa dovedirii calităţii de persoană îndreptăţită, important este de stabilit dacă imobilul, preluat de stat, a aparţinut autorului reclamantului.
Ca atare, în raport de exigenţele impuse în materia probaţiunii prin Legea nr. 10/2001, dovada dreptului de proprietate a fost făcută de către reclamanţi care au depus la dosar contractul de vânzare cumpărare din 10 noiembrie 1945 prin care D.D. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, certificatul de calitate de moştenitor nr. 42 din 17 martie 1998 potrivit căruia reclamanţii sunt moştenitorii fostului proprietar al imobilului. Cu aceste înscrisuri s-a dovedit calitatea de persoane îndreptăţite a reclamanţilor.
Faţă de aceste considerente recursul se va admite, se vor casa hotărârile pronunţate cu trimitere la prima instanţă pentru soluţionarea fondului.
Instanţa de trimitere va ţine seama de toate aspectele semnalate în prezentele considerente şi va administra probe din care să rezulte preluarea abuzivă a imobilului, întrucât această preluare nu se presupune, ci este necesar ca ea să fie dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii D.D., D.E. şi M.E. împotriva deciziei nr. 10 din 21 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 1304 din 15 septembrie 2008 a Tribunalului Iaşi, secţia civilă, şi trimite cauza acestei din urmă instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 992/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 988/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
