ICCJ. Decizia nr. 943/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 943/2010
Dosar nr. 4242/62/2009
Şedinţa din 15 februarie 2010
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 2 octombrie 2008, F.N.F.M.C. a solicitat obligarea C.N.C.F.C.F.R. SA la respectarea dispoziţiilor art. 64 şi art. 65 din Contractele Colective de Muncă la nivel de unitate pe anii 2005 – 2006, 2007 – 2008, respectiv de a acorda angajaţilor, membri de sindicat, ajutorul material aferent Zilei Feroviarului pentru anii 2005, 2006, 2007, 2008 şi anume un salariu de bază pentru fiecare an, actualizat cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 236 pct. 4, art. 239, art. 241 alin. (1) şi art. 243 din Legea nr. 54/2003, art. 7 alin. (2), art. 11 alin. (1) pct. a şi art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, art. 65 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 – 2006 prelungit prin act adiţional şi art. 64 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007 – 2008 prelungit prin act adiţional.
Prin sentinţa nr. 2411 din 23 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia de necompetenţă teritorială. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta F.N.F.M.C. şi pe pârâta C.N.C.F.C.F.R. SA în favoarea Tribunalului Braşov.
S-a reţinut că reclamanţii – membri de sindicat au domiciliul în judeţul Braşov, iar potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, competenţa teritorială revine instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau reşedinţa. Desemnarea unui reprezentant pentru exercitarea acţiunii şi a altor drepturi procesuale nu poate înlătura caracterul de ordine publică a competenţei teritoriale în materia litigiilor de muncă, ceea ce interesează fiind domiciliul real al reclamanţilor.
Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1069/M din 18 iunie 2009 a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Braşov. A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta F.N.F.M.C. în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F.C.F.R.SA în favoarea Tribunalului Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A trimis dosarul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
S-a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi (3) şi art. 42 alin. (1) din Legea nr. 54/2003, federaţia sindicală reclamantă este persoană juridică proprie, distinctă de cea a membrilor de sindicat pe care îi reprezintă şi chiar dacă acţiunea este formulată în numele membrilor săi, aceştia nu dobândesc calitatea de reclamanţi. Cum sediul reclamantei este în Bucureşti, făcând aplicaţiunea dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, s-a reţinut că îi revine Tribunalului Bucureşti competenţa soluţionării cauzei.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Acţiunea, înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, a fost formulată de F.N.F.M.C., cu sediul în Bucureşti sector 1.
Reclamanta a arătat că este o organizaţie sindicală, legal constituită în baza sentinţei civile nr. 69/PJ/1992 pronunţată de Judecătoria Deva, astfel încât în raport de dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi (3) şi art. 42 alin. (1) din Legea nr. 54/2003, federaţia sindicală reclamantă este persoană juridică proprie, distinctă de membrii de sindicat pe care îi reprezintă. În aceste condiţii, chiar dacă acţiunea este formulată în scopul ca prin hotărârea pronunţată să se acorde membrilor de sindicat, angajaţi ai pârâtei C.N.C.F.C.F.R.SA unele drepturi salariale, aceştia nu dobândesc calitatea de reclamanţi.
Potrivit art. 284 C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedură civilă, iar cererile se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Având în vedere că reclamanta federaţie sindicală îşi are sediul în Bucureşti, faţă de prevederile legale menţionate, competenţa soluţionării acţiunii formulată de aceasta revine Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 988/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 941/2010. Civil → |
|---|
