ICCJ. Decizia nr. 941/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 941/2010
Dosar nr. 2324/54/200.
Şedinţa de la 15 februarie 2010
Asupra conflictului de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secţi.
conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 13 noiembrie 2008, reclamanta P.(B.)T.A. a chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să-i calculeze şi să-i plătească drepturile reprezentând sporul de confidenţialitate de 15% în perioada 16 aprilie 2007–1 martie 2008, perioadă în care a fost angajată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare.
S-a solicitat, totodată, plata drepturilor menţionate, actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data executării hotărârii judecătoreşti, precum şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea din 10 februarie 2009, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Tribunalului Timiş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, spre competentă soluţionare.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere că prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curţii Constituţionale s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008, ce priveşte competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti a litigiilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat conform OUG nr. 27/2006.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1349 din 13 mai 2009, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Timiş şi Curtea de Apel Craiova şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
Prin considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că reclamanta, atât în perioada menţionată în acţiunea introductivă, cât şi în prezent, este angajata Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, având funcţia de grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare, iar împrejurarea că şi-a ales domiciliul în Timişoara, deşi din copia cărţii de identitate rezultă că domiciliază în Municipiul Drobeta Turnu Severin, nu are relevanţă.
S-a făcut astfel aplicarea normelor de competenţă prevăzute de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
Curtea, examinând conflictul de competenţă, va constata că, în speţă competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă revine Tribunalului Mehedinţi pentru considerentele ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., conflictele de muncă,cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe se judecă în primă instanţă de tribunale.
Se va avea în vedere că prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curţii Constituţionale s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008, în ce priveşte competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti a litigiilor privind acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit OUG nr. 27/2006.
Deşi prevederile art. 20 pct. C. proc. civ. privitoare la condiţiile legale ale existenţei conflictului negativ de competenţă nu o prevăd expres, este subînţeles că pentru naşterea unui asemenea conflict este necesar ca declinările de competenţă să aibă loc sub imperiul aceleiaşi reglementări legale.
În speţă, ulterior sesizării instanţei, urmare a pronunţării deciziei Curţii constituţionale 104 din 20 ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova, iniţial investită, nu mai este competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă.
Reţinând că reclamanta domiciliază în Municipiul Drobeta Turnu Severin aşa cum rezultă din copia cărţii de identitate, iar în perioada menţionată în cuprinsul acţiunii introductive a fost angajata Parchetului de pe lângă Judecătoria Vânju Mare, competenţa teritorială aparţine Tribunalului Mehedinţi, şi nu Tribunalului Timiş, părţile neavând posibilitatea de a deroga astfel de la normele de procedură ce reglementează competenţa teritorială prin alegerea de domiciliu. Se va constata că o soluţie contrară în sensul stabilirii competenţei în favoarea Curţii de Apel Craiova ar avea drept consecinţă stabilirea competenţei în favoarea unei instanţe care în prezent nu mai este competentă să judece pricina.
Ca atare, Curtea va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 943/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 91/2010. Civil → |
|---|
